Poveşti pentru vacanţă
Publicat de , 18 iunie 2015, 17:59
Pentru toţi elevii care nu au examene, pe 19 iunie ia sfârşit anul şcolar 2014-2015.
Cu gândul la vacanţă au fost şi elevii Şcolii Generale nr. 8 din Constanţa care au participat, din luna februarie, până pe 15 iunie la un proiect inedit. Cu sprijinul Centrului Județean de Creaţie Populară, ”Theodor Burada”, Radio Constanța și-a propus să prezinte elevilor participanţi de la Școala Generală nr. 8, rezultatele unui proiect realizat cu comunităţile etnice din Dobrogea, proiect de recuperare a momentelor importante care constituie istoria unor familii, realizat de Asociaţia Europeană Interaxe. Cu această ocazie a fost lansat și pentru ei concursul de creaţie “Poveștile bunicilor” .
Copiii au căutat să redea în scris o întâmplare interesantă din viata familiei. Ei au fost îndemnaţi să ia contact cu persoane vârstnice, care le-au împărtăşit din experienţele lor din copilărie şi adolescenţă, din tradiţiile pe care încă le mai cunosc.
Cele mai bune povestiri au fost prezentate în emisiunea ”Stil de viață” de la Radio Constanta, în data de 12 iulie 2015.
Iată trei dintre ele:
O zi la ţară
Viaţa la ţară. Ce poţi spune despre ea? După o zi lungă de muncă pe câmp la arat şi sădit în soarele fierbinte, te poţi culca liniştit fără zgomotul maşinilor din zonele urbane şi să te trezeşti mirosind aerul curat de ţară.
Era o zi frumoasă, însorită, de vară. Părinţii mei deciseră să mergem la ţară să-i vedem pe bunicii tatălui meu. Mă uitam afară prin geamul maşinii şi vedeam verdeaţă, copacii înfloriţi, lanuri de grâu şi porumb, oi şi vaci. Vedeam căsuţe mici cu căpiţe mari de fân. Într-un final ajunseserăm la o casă destul de măricică şi o curte unde erau multe vaci, cai, oi, porci, raţe şi găini. În spatele casei se putea vedea un râu mai sclipitor decât un diamant. Mai încolo se zărea un deal unde un cioban îşi scosese oile la păscut. În faţa casei bătrâneşti era un lan imens de grâu unde munceau nişte ţărani. Am intrat, i-am salutat şi ne-am dus în camerele unde aveam să stăm deoarece veniserăm pentru o noapte. Străbunica ieşise în curte la animale să mulgă vaca. Am urmărit-o timp de cinci minute după care m-am dus la cai să îi mângâi. Mai era şi un câine foarte drăgălaş. Străbunicul a luat oile, câinele şi m-a chemat şi pe mine şi-am plecat la păscut. Am mers noi ce-am mers până ne-am oprit pe deal şi ne-am aşezat. El începuse să-mi zică o poveste de pe vremea lui. După ce a terminat, eu am plecat înapoi acasă. Străbunica pregătise carne cu cartofi, salată, brânză. După ce am mâncat ne-a zis şi ea o poveste şi la final m-am dus afară să văd apusul. Era fantastic. Acele culori de roşu, galben, roz, portocaliu, îmbinate erau minunate. A doua zi mă trezisem pe la şase dimineaţa să văd răsăritul. Era superb, mai ales în momentul când a apărut din spatele dealului. La micul dejun am mâncat omletă cu cârnaţi, după aceea am ieşit afară la animale, m-am uitat pentru ultima oară la peisaj şi am plecat.
Viaţa la ţară este minuntă. Aerul este curat, peisajul este splendid, este linişte şi viaţa este sănătoasă. Probabil că majoritatea oamenilor ar vrea să stea la ţară.
Oprea Alice clasa a VII-a D, Şcoala gimnazială cu clasele I-VIII nr.8 Constanţa
Povestiri despre bunici
Întotdeauna bunicii mei îmi spun povestiri amuzante din copilăria lor. Aşa că m-am decis să vă împărtăşesc şi vouă câteva dintre ele.
Şcoala bunicului meu era lângă o frizerie. El pleca dimineaţa la şcoală cu un ghiozdan de carton lipit cu pînză. În interiorul ghiozdanului avea câteva cărţi, caiete, o călimară cu cerneală şi un toc cu peniţă. Mai avea un pachet cu o feliuţă de pâine şi un măr.
Într-o zi, bunicul a întâlnit pe drum o capră care păştea iarbă. I-a fost milă de capră şi i-a dat mărul să îl mănânce. După ce a mâncat mărul, capra a venit către el să îi mai dea.
Bunicul s-a speriat şi a încercat să o alunge cu ghiozdanul, dar a spart călimara şi şi-s pătat caietele cu cerneală. De ruşine, în ziua aceea nu s-a mai dus la şcoală. A doua zi, părinţii i-au cumpărat un alt ghiozdan şi alte caiete şi e atunci şi pînă azi nu a mai spart nicio călimară
Theodor Cheregi , cls. a IV-a B
O întâmplare haioasă
Cu un surâs în colţul gurii, bunicul mi-a povestit că, pe când avea 10 ani, a fost trimis de mama sa să aducă vaca de la izlaz. A plecat într-acolo, a găsit vaca şi, tinând-o de sfoara cu care fusese priponită, a pornit uşor, înapoi, spre casă. Dar, pe drum, vaca a fost înţepată de o albină şi s-a smucit atât de tare încât l-a dărâmat şi a luat-o la fugă dispărând în lanul de porumb. Bunicul a căutat-o o vreme, fără să dea de urma ei. Obosit şi speriat s-a întors acasă, fiind sigur că va fi muştruluit.
Însă, surpriză! Când a ajuns acasă a observat că vaca “Ileana” era în pătul alături de celelalte animale. Nu ştia că animalele pot afla şi singure drumul spre casă!
Manolescu Ariana Andreea
Cls. a IV-a B
Tuturor vacanţă placută!
