Suporterii Farului sunt așteptați la „sărbătoarea alb-albastră“
Publicat de Catalin Donose, 16 iunie 2024, 07:13
Vineri, 21 iunie este o zi importantă pentru toți suporterii echipei de fotbal Farul Constanța.
De la ora 19, Stadionul „Mihai Naca“ din Constanța va găzdui, „sărbătoarea alb-albastră“, un meci între Farul 2001 și SSC Farul 2016, care va marca împlinirea a 23 de ani de la barajul istoric de promovare de la Bacău, în urma căruia „marinarii“ au intrat în Divizia A.
Intrarea spectatorilor va fi gratuită și va exista o zonă pentru familiile jucătorilor.
În vara anului 2001, după 2-1 la Constanţa, cu FCM Bacău (echipă din primul eșalon), Farul (care venea de pe locul 2 din Divizia B), s-a impus şi la Bacău, în retur, pe 24 iunie, la penalty-uri, într-o atmosferă ostilă, în care constănțenii au fost singuri împotriva tuturor.
Eroii de acum 23 de ani se vor întâlni în meciul aniversar, cu fotbaliștii care au jucat, sub culorile SSC Farul Constanța (echipa înființată în 2016 de fanii „marinarilor“).
Antrenorul echipei care a reușit spectaculoasa promovare era Petre Grigoraș, la acea oră un tehnician tânăr, ambițios, de perspectivă.
Reporter: Domnule Petre Grigoraș, iată urmează meciul aniversar, sunt amintiri frumoase de la dubla cu FCM Bacău?
PG: Da, bineînțeles că sunt amintiri care rămân indiferent câți ani trec, amintiri plăcute. Mă bucur că jucătorii și suporterii au decis să facă o astfel de sărbătoare. Sperăm că va ieși bine, sperăm că vor veni foarte mulți suporteri pentru că într-adevăr a fost ceva splendid. Surprinzător pentru foarte multă lume a fost ca barajul din acea perioadă să fie câștigat de noi, o echipă care pornea clar cu șansa a 2-a dar încrederea și șansa fac parte din joc și au dus la acea performanță memorabilă. În condițiile în care s-a disputat acea dublă, știm foarte bine, nu trebuie să o mai aducem aminte. Rămân lucrurile plăcute în amintirea tuturor și sper ca și acum, la reîntâlnirea după 23 de ani, să ne revedem cu plăcere. Pe mulți dintre jucători i-am mai văzut de foarte multe ori, foarte puțini jucători sunt cei cu care nu m-am mai întâlnit în ultima perioadă. Sper ca reîntâlnirea cu suporterii și cu jucătorii să fie una foarte plăcută, să depănăm amintirile frumoase pe care le-am trăit împreună și într-adevăr, la final, cred că nu va conta foarte mult rezultatul final, pentru că adversarii vor fi mult mai tineri și va fi mai greu să ne descurcăm cu ei, dar revederea cred că va fi cea mai plăcută. Și repriza a 3-a în care sper ca băieții mei să dea dovadă de experiență și să-i învingem pe tineri, măcar acolo.
Reporter: Spuneți-ne o întâmplare inedită din acea dublă cu FCM Bacău.
PG: Eram și eu un antrenor foarte tânăr, la început de drum. Atunci entuziasmul era mare, dar vă dați seama, experiența nu avea cum să existe. Aveam doar o experiență ca și jucător și bineînțeles, un an de zile am fost secund, plus acel an în care am ajuns la baraj ca și antrenor principal, în care am fost cel care am luat deciziile. Până la urmă, eu știu, acele decizii pe care le-am luat, au fost bune, se pare din moment ce am reușit acea performanță, dar nimic nu puteam face decât cu ajutorul colectivului, cu ajutorul conducerii clubului, care ne-a creat condiții bune. Veneam după un tur de campionat, mai anevoios dar a venit domnul Bosânceanu care a pus lucrurile la punct și ne-a oferit condiții bune pentru nivelul ăla și am ajuns la baraj, V-am spus cu un grup extrem de unit și dornic de a face performanță, cu un antrenor tânăr, neexperimentat, dar la fel de dornic și cu un staff la fel de neexperimentat, nu numai eu, care am vrut să creăm ceva, să rămână în amintire și iată că a rămas o amintire frumoasă. Cred că foarte mulți constănțeni de-a lungul anilor mi-au adus aminte de acea perioadă, de acea dublă în care cred, că nu știu dacă erau 2 sau 3% din suporteri să ne acorde șansa respectivă. O amintire care va rămâne, repet, va rămâne în memoria tuturor ca fiind cea mai plăcută realizare din acea perioadă și sper să rămână în continuare, mulți ani de aici încolo.
Reporter: Au trecut 23 de ani, nu că ar mai conta acum, dar aveați unele îndoieli că unii jucători nu sunt conectați 100% la meciuri?
PG: Am văzut o declarație a unui jucător și am rămas extrem de surprins. Nu-mi aduc aminte așa ceva. Chiar i-am întrebat și pe Marian Dinu și Ion Răuță și pe cei care erau în stafful meu, dacă-și aduc ei aminte de așa ceva și nu și-au amintit. Nu știu, Marcel, poate a fost într-o perioadă mai puțin fastă când a dat acea declarație. Dacă aș fi avut dubii, nu cred că l-aș fi pus să execute penalty. Nu știu dacă ar mai fi rămas la echipă și următorul an. A fost părerea lui, cine știe ce expresie am folosit atunci, E posibil orice. Ce-mi aduc aminte este că am avut încredere în fiecare dintre ei, am avut încredere în echipă, le-am oferit încrederea respectivă și repet, dacă aș fi avut dubii față de unul dintre ei, nu ar mai fi călcat la Farul Constanța niciodată și nu l-aș fi pus să execute un penalty, care putea să fie decisiv și cu asta am încheiat totul. Cred că subiectul ăsta n-ar trebui să se discute. Nu știu de ce a apărut acest lucru, dacă ar fi avut ceva de spus, ne-am întâlnit de foarte, foarte multe ori și ar fi putut să-mi spună.
Reporter: Ce vă amintiți din ziua meciului? Mai ales, că mergeați acolo ca mielul la tăiere, pentru că toți erau împotriva Farului.
PG: Eu știu că pregătisem jocul și știam ce ne așteaptă acolo. Nu știam 100% ce se va întâmpla, dar știam cum vor fi împotriva noastră, pentru că și la meciul tur au fost ceva discuții. Îmi aduc aminte că și eu am făcut un gest puțin deplasat la acel meci. Știu că am luat o minge și am aruncat-o undeva spre tribuna oficială, unde erau niște oaspeți de vază, miniștrii, Dumnezeu să-l odihnească pe președintele clubului, primarul Bacăului, Dumitru Sechelariu, dar la meciul retur, chiar înainte de partidă, domnul președinte Paul Peniu a venit la mine și mi-a transmis din partea domnului Bosâceanu să stau liniștit, că anul următor vom promova. Sigur, mie mi-a expirat contractul la finalul acelui an și mi-a spus că va fi prelungit încă un an de zile, pentru că astăzi nu o să avem nicio șansă, lucrurile sunt făcute ca Bacăul să meargă mai departe și să încerc să nu mai fac vreo prostie, cum am făcut în turul acelui baraj, să stau liniștit, că asta e situația. Bineînțeles că nu m-am putut abține și în timpul jocului a fost o tentativă de a scoate echipa de pe teren, dar bineînțeles doar la nivel de a da un semnal de alarmă, pentru că n-aș fi făcut lucrul ăsta niciodată și poate i-am debusolat un pic pe arbitri, că am reușit și noi să ajungem la poartă și să marcăm, iar finalul a fost cel care îl știți cu toții. Deci clar, că până și conducerea noastră și patronul nostru nu mai sperau că acea partidă, acel baraj va fi câștigat de noi și voiau să nu apară alte incidente pentru a strica imaginea și să ne vedem de treabă, că anul următor va fi al nostru. N-a fost să fie așa. Surpriza a fost plăcută de partea tuturor și am reușit în acel an, acea performanță.
Reporter: A fost o dublă specială pentru dumneavoastră și prin prisma faptului că erați antrenor al Farului, stabilit la Constanța și întâlneați echipa județului natal.
PG: Și echipa unde am debutat ca și jucător în primul eșalon. Da, așa este viața de fotbalist, viața de antrenor. Am fost și adversar de-a lungul anilor al Farului Constanța. Asta nu însemna că trebuia să mă dau la o parte când jucam contra lor. Un antrenor profesionist își face meseria acolo unde este, de unde este plătit, Și eu îmi doream la alte echipe când am fost ca Farul să aibă rezultate. Dar atunci când jucam împotriva celuilalt era clar că trebuia să apăr interesele clubului pe care îl prezentam atunci și asta am făcut toată viața.
Reporter: Care a fost cel mai greu moment pentru Farul în dubla manșă, cu FCM Bacău?
PG: Păi, greu a fost când prin minutul 7 sau 8, Răzvan Raț, parcă el a fost când am primit primul gol și deja trebuia să te gândești că mai joci aproape 90 de minute cu un picior în liga doua. Lăsând la o parte faptul, că știam că meciul este netelevizat și cu o tribună ostilă cu peste 20.000 de oameni. Dar bineînțeles că am avut și noi, gruparea noastră care ne-a susținut de la început până la final. Oricum trebuia să marcăm, chiar dacă nu ar fi dat acel penalty, cum era regula atunci noi eram deja în liga a doua. Erau momente grele, dar moment greu a fost și când am fost conduși pe teren propriu cu 1-0. Vetrea ne-a înscris gol tot prin primele minute și-s momente dificile pentru o echipă foarte puțin experimentată în astfel de bătălii. Am reușit să depășim momentele dificile. Să fi condus cu 2-0 în fața unui stadion ostil și să ajungi la penalty-uri. Personal i-am desemnat pe cei care vor executa și ordinea. O singură schimbare am făcut, Zadea a vrut să execute al 5-lea, ultimul și bineînțeles ca o glumă, nu a mai apucat să execute, ne-a spus că dădea scăriță. I-am zis dacă ratai, te omoram. La penalty-uri pur și simplu nu am avut așa emoții cum am avut în timpul celor două meciuri disputate. Aveam atât de mare încredere pentru că presiunea era 100% mai mult pe ei, iar pe băieți îi vedeam conectați și au executat impecabil.
Text și foto – Cătălin Donose
