O vară culturală care promite?
Publicat de , 28 august 2017, 13:17
Da, am simțit nevoia să adaug un semn de întrebare în titlu, nu pentru că aș crede că pentru un jurnalist dă bine să fie mereu critic, ci pentru că am învățat să fiu reținută în speranțele mele.
Se încheie o vară obositoare din punctul de vedere al vremii, căldura și umiditatea excesivă ne-au cam năucit, aici pe litoral, dar au fost multe evenimente care au făcut plăcere localnicilor și turiștilor, conturând un spațiu de vacanță modern și exuberant.
Evenimentele culturale de calitate, care s-au succedat cu o frecvență foarte mare în vara lui 2017, ne-au arătat că, aici, la malul mării, a început să fie depășită faza kitsch-urilor sufocante, aruncate peste tot prin Mamaia, în spirit carnavalesc, girate altădată de administrația locală, iar publicul prețuiește prin prezență și comportament ceea ce îi oferi. Si ceea ce s-a oferit a fost de calitate.
In acest text am să mă refer pe scurt la evenimentul de la sfârșitul săptămânii trecute, din Constanța. Intitulat ”Sub semnul lui Ovidiu”, a fost cuprins în anul omagial dedicat poetului latin Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis (relocat cum se spune acum mai nou) de la a cărui moarte se împlinesc 2000 de ani. Au fost două zile, sâmbătă și duminică, pe care le-am considerat de-a dreptul magice.
Vestea care a strâns mii de oameni în Piața Ovidiu a fost că va cânta o mare violonistă a lumii, Sarah Chang, un fenomen muzical, care la vârsta de 8 ani îi impresiona pe Zubin Mehta și Riccardo Muti, unii dintre cei mai mari dirijori ai lumii.
Cred cu convingere că mulți dintre cei care au fost prezenți duminică seară în Piața Ovidiu din Constanța nu au mai auzit până acum prea multe despre ea. Mă întreb câți au aflat în 2015 că a cântat în deschiderea Festivalului Enescu, alături de Orchestra Română de Tineret? Promovarea evenimentului de la Constanța a fost foarte bună și, iată, și-a făcut efectul. Este un început și pentru un alt public, acela care nu prea a intrat până acum în sălile de spectacol constănțene, în timpul toamnei sau al iernii. Dar e un public care a venit la Sarah Chang. Și includ aici și oficialități ale orașului, județului.
Din păcate, unii spectatori s-au ridicat după ce doamna Chang și-a încheiat concertul, semn că veniseră doar pentru ea. Dacă au fost melomani printre ei, le spun cu regret că au ratat cel puțin alte două momente culminante din manifestare, în interpretarea impecabilă realizată de Orchestra Simfonică București: primul- uvertura din opera ”Forța destinului” de Giuseppe Verdi și al doilea, compoziția copleșitoare, muzică clasică contemporană, a unui autor constănțean prea puțin cunoscut: Adrian Stavian.
Și, tot dacă au fost cu adevărat melomani, au remarcat desigur că momentul doamnei Chang a fost frumos, dar, cu rezerve. Rezerve generate de dirijarea (electronică) a sunetului: se auzeau, la un anumit moment, mult prea puternic, alte viori decât aceea a doamnei Chang, care a părut deranjată de acest lucru. Cunoscătorii știu ce spun… Și, apropo… Melomanii știu că nu se aplaudă între părți, chestiune care a amuzat-o pe celebra violonistă, ca să nu mai vorbim de întrebarea candidă (exprimată la microfon) a domnului Ion Caramitru (fost Ministru al Culturii) care se interesa dacă mai urmează o parte. Urma… Era finalul… A fost un deliciu…
Spuneam că au fost DOUĂ seri magice.
Sâmbătă am avut bucuria să ascult concertul oferit de Orchestra Teatrului Național de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, condusă de maestrul dirijor Radu Ciorei. Interpreții: Lucia Mihalache, Doru Iftene, Răzvan Săraru, Marius Eftimie, Laura Eftimie şi Smaranda Drăghici au fost de-a dreptul magnifici!
Cei care merg frecvent la spectacolele de operă constănțene îi cunosc, îi apreciază, dar parcă în această sâmbătă seară a fost ceva în plus. A fost o bucurie a cântului rezultată poate și din sentimentul că era vizibilă renașterea interesului pentru muzica clasică. O bucurie că Piața Ovidiu își poate recăpăta elegența. Vă asigur că soliștii Operei constănțene au fost impecabili în interpretare, la un nivel foarte înalt de expresivitate artistică, iar publicul i-a ascultat în tăcere și i-a aplaudat îndelung.
A urmat sâmbătă seara și spectacolul digital formidabil conceput de tânărul deosebit de talentat care a semnat și muzica, Adrian Stavian. A fost apoi participarea extraordinară a Companiei de Balet ”Oleg Danovski”, o companie a cărei performanță este datorată unor mari artiști: Horațiu și Monica Cherecheș.
Revenind la ziua de duminică, indiscutabil, prezența celebrei violoniste a sporit prestigiul orașului și va revigora ușor interesul pentru muzica clasică. Cel puțin așa sperăm. Asta se va vedea în toamnă, când ar trebui să sărbătorim 60 de ani de operă la Constanța și când sălile ar trebui să fie pline, căci artiștii nostri sunt deosebiți! Deci de aceea mă întreb dacă această vară culturală e totuși o promisiune de viitor… Dar sărbătoarea nu se poate organiza fără bani… Vor fi oare fonduri pentru asta?
La final, o mică referire la problema scaunelor insuficiente și a gardurilor de fier discriminatorii. Nu știu cum s-ar putea rezolva problema. Dacă gardurile sunt scoase, ar putea năvăli cei care stau în picioare, printre rândurile celor ce stau jos (s-a întâmplat, căci accesul gratuit poate induce sentimentul că e permis orice, dacă e gratis). Dacă sunt puse, cei care rămân în picioare au un sentiment de frustrare și se întreabă de ce sunt mai importanți cei care stau jos…
Poate că un bilet cu o sumă oarecare (20 de lei de exemplu) ar filtra mai bine interesul doritorilor de spectacol. Iar banii ar putea fi dirijați către acțiuni de caritate. În fond, artiștii sunt și ei oameni și trebuie să fie recompensați decent pentru bucuriile pe care ni le fac.
Steliana Bajdechi