Profil de interpret: Sofia Vicoveanca
Publicat de Liliana Fustanela, 23 septembrie 2016, 05:58 / actualizat: 25 septembrie 2016, 9:21
Sofia Vicoveanca e vocea Bucovinei cu jale şi cu dor, cu doine și balade, dar şi cu cântece de joc și voie bună. S-a născut la 23 septembrie 1941, în comuna Toporăuți, județul Cernăuți, în prezent în Ucraina, în familia negustorilor Veronica și Gheorghe Fusa. Copilăria viitoarei interprete este una tristă, marcată de anii grei de război. Bucovina de Nord era cedată Uniunii Sovietice, tatăl cade prizonier la ruşi, iar mama îşi ia copila şi se refugiază prin părţile Sucevei, în vestitul sat bucovinean Vicovu de Jos.
Constrânsă de greutățile materiale prin care treceau refugiații, Sofia învață să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască. Glăsuia în timp ce-şi ajuta mama la muncile câmpului. Urmează apoi Școala Populară de Artă din Suceava și după absolvire, în anul 1959, este angajată, prin concurs, ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Câțiva ani mai târziu, în anul 1965, îi apare primul său disc.
„Munca aduce foarte multă bucurie, nimic nu-ți pică din cer, nimeni nu-ți dă. Dacă nu muncești, nu ai! (…) Nu m-am gândit niciodată să fiu solistă, dar la examenul pentru început de stagiune eu am cântat un cântec popular. Juriul a decis că-i musai să cânt de-atunci încolo, muzică populară. Am continuat să cânt și în cor o vreme, în pauzele din spectacol; schimbam repede-repede rochia lungă de coristă cu costumul popular și țusti în scenă. Cu timpul, mi-am învins emoțiile, mi-am făcut un repertoriu propriu (eu nu am cântat niciodată cântecele altor interpreți), a fost norocul meu că am și venit dintr-o zonă foarte bogată în folclor și am avut ce culege de la bătrânii și de la lăutarii din sat.” – povestește Sofia Vicoveanca.
Numele de scenă a fost ales de directorul ansamblului artistic unde era angajată, care a considerat că numele Sofia Fusa nu avea rezonanță artistică . A numit-o Vicoveanca, de la zona de proveniență.
Devine mamă de băiat, prin căsătoria cu ziaristul Victor Micu, și căpătă după naștere, o voce puternică, inconfundabilă, remarcabilă pentru cântece de leagăn, de nuntă sau cumetrie, pentru doine de dragoste și dor, colinde, bocete sau balade, dar cele mai multe sunt cântece de voie bună, unele ușor dojenitoare sau pline de umor specifice lumii satului.
În cei aproape 60 de ani de carieră, a efectuat imprimări la radio, pentru televiziune și la Casa de discuri Electrecord, a scos 13 discuri personale și 6 în colaborare, 15 casete audio, 19 CD-uri și 1 DVD, a susținut spectacole în țară și în străinătate .
Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoții și stări ale țăranului bucovinean. A jucat și în câteva filme, a publicat trei volume de versuri: ”Dureri ascunse” (1996), ”Cu inima-n palme” (2004) și ”Taine în adânc păstrate” (2009), iar meritele sale artistice au fost răsplătite cu sute de premii, diplome, medalii, trofee.
Astăzi împlinește 75 de ani . La mulți ani, Sofia Vicoveanca !
Ascultați un interviu în exclusivitate ,la Radio Constanța, în emisiunea de folclor : ”Seri de cântec românesc”, pe unde medii, ediția 23 septembrie, după știrile orei 19 .00 .
