Cercetarea arheologică pentru Podul peste Dunăre a dus la descoperirea de vestigii din Epoca de piatră

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 21 ianuarie 2019, 12:58

Cercetarea arheologică preventivă efectuată de Muzeul Brăilei ‘Carol I’ pentru construirea Podului suspendat peste Dunăre a dus la descoperirea de vestigii din Epoca de piatră, datate din anii 4.700-4.500 înainte de Hristos, potrivit informaţiilor făcute publice de şeful Secţiei Istorie din cadrul Muzeului Brăilei, dr. Stănică Pandrea.

Rezultatele preliminare ale cercetărilor arheologice preventive efectuate pentru realizarea Podului peste Dunăre, cel mai important proiect de infrastructură demarat în estul României după 1989, au fost prezentate de coordonatorul cercetării, dr. Stănică Pandrea, în cadrul unei conferinţe dedicate împlinirii a 651 de ani de atestare documentară a Brăilei (1368 – 2018).

‘Cercetarea arheologică preventivă pentru acest proiect s-a făcut având în vedere că o bună parte din traiectoria viitoarei reţele de şosea şi pod trece prin fosta luncă inundabilă a Dunării. Pe tronsonul cuprins între km 0 + 500 şi 0 + 140, drumul traversează situl arheologic de la Brăiliţa, clasat în lista monumentelor istorice. În această zonă, nicio intervenţie la nivelul solului şi a subsolului nu se poate face fără o cercetare arheologică preventivă. Al doilea motiv pentru care s-a făcut cercetarea arheologică preventivă este acela că, în anul 2015, când Compania Naţională de Drumuri, astăzi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), a finanţat diagnosticul arheologic al zonei, pe acest teren am descoperit câteva fragmente de la urne funerare datate din secolele VIII-X după Hristos’, a explicat Stănică Pandrea.

Cercetarea de teren a început pe 7 august şi s-a încheiat pe 22 octombrie. Iniţial, prin contract, suprafaţa care trebuia cercetată era de 18.460 mp, dar în momentul în care s-au început cercetările, la solicitarea constructorului, Muzeul Brăilei a acceptat să efectueze săpăturile pe o suprafaţă mult mai mare, dublă, ajungând să cerceteze 40.861 mp.

‘Sunt, practic, patru hectare de pământ săpate integral, de la nivelul solului, până la minus 1,20 metri adâncime, numai în câteva luni, o activitate extraordinară. Activitatea noastră a fost apreciată de Ministerul Culturii şi, pe 3 decembrie 2018, Direcţia de Cultură a judeţului Brăila a eliberat certificatul de descărcare de sarcină arheologică. Practic, constructorul are terenul liber de sarcină arheologică şi se poate apuca oricând de lucrare. Situaţia a fost foarte delicată, deoarece exproprierea s-a făcut abia după 1 noiembrie 2018, iar noi am terminat cercetările pe 22 octombrie. În mod firesc, nimeni nu te lasă să intri pe terenul lui şi să-l răscoleşti, omul fiind încă proprietar. Trebuie să recunosc că ne-a fost de mare ajutor activitatea depusă de primarul municipiului şi de preşedintele CJ Brăila, care au mers şi au discutat personal cu proprietari şi au reuşit să-i convingă să ne lase să intrăm şi să săpăm terenul’, a spus Pandrea.

Fiind o suprafaţă foarte mare, a fost aplicată o metodologie specifică cercetărilor preventive, brevetată de arheologii francezi, metodă folosită de foarte multă vreme în Occident.

‘Partea superioară a sedimentului, cu rădăcini, cu iarbă, cu recoltă de floarea soarelui, cu recoltă de porumb a fost decapată, săpată mecanizat. Am avut tot timpul lângă noi două utilaje, un buldozer şi o wolă. În momentul în care erau identificate complexele arheologice, începea cercetarea arheologică propriu-zisă, cea manuală. Unul dintre membri colectivului arheologic stătea tot timpul lângă utilaje şi când apărea un fragment ceramic sau urma unui gropi, utilajele se opreau şi interveneau arheologii cu lucru de migală, pensulă, perie, şpaclu. Tot ce nu era pământ era recoltat, adus la Muzeu şi spălat. În total, au fost săpate 4 hectare şi au fost identificate 102 complexe arheologice’, a spus arheologul brăilean.

Complexele arheologice descoperite sunt concentrate pe mai multe zone, în funcţie de epoca din care datează, respectiv Neolitic, Medieval şi Antichitate târzie, arheologii având surpriza să descopere aici vestigii din Epoca de piatră, fragmente ceramice, în total 45 de vase întregi sau întregibile, fragmente de pereţi, fragmente de podină, unelte din piatră şlefuită şi un obiect din metal, un pandantiv din cupru.

‘Spre surprinderea mea şi a colegilor mei, am descoperit gropi cu materiale din Epoca de piatră, lucru foarte interesant. Eu, personal, nu mă aşteptam să găsesc o asemenea bogăţie de materiale arheologice din Epoca de piatră. Datarea lor este între 4.700-4.500 înainte de Hristos. Materialul a fost descoperit în gropi, este fragmentar, este aruncat, nu am găsit o locuinţă sau urmele unei locuinţe ‘in situ’, adică pe loc, ci am găsit fragmente de pereţi, fragmente de podină, fragmente de la o locuinţă aruncate în gropi, alături de seminţe carbonizate, care ar fi de mei, după cum am identificat noi macroscopic. Pot fi şi plante sălbatice, ele sunt trimise la analiză la Institutul de Arheologie din Bucureşti. Am găsit fragmente ceramice tipice pentru Epoca pietrei, pentru una din cele mai frumoase civilizaţii ale Epocii pietrei, civilizaţia Boian. Materialele ceramice sunt lustruite, decorate cu caneluri fine, sunt excizate şi încrustate, decorate cu linii, cu incizii, dar şi câteva unelte din piatră şlefuită şi un obiect din metal, din cupru. Am descoperit un pandantiv din cupru’, a dezvăluit Pandrea.

În afară de vestigiile din Epoca de piatră, am fost găsit şi materiale din antichitatea târzie şi vestigii medievale, respectiv două gropi de incineraţie din Epoca medievală târzie.

‘Zona necropolei datează din medievalul târziu, spre modern, sfârşit de secol XVII, XVIII, până la început de secol XIX. Am descoperit 44 de morminte de incineraţie, cu 45 de urne, un mormânt avea două urne. Urnele sunt nişte vase în formă de borcan, în care am descoperit cenuşă cu pământ şi cu urme de oase arse. Am descoperit pe aceste vase urme de ardere secundară, pete de arsură în ele, ceea ce înseamnă că urnele nu au fost puse pe foc şi că cenuşa a fost pusă în urne la o temperatură destul de ridicată. Oasele descoperite în urne au o culoare cenuşie-albăstruie, ceea ce înseamnă că arderea s-a făcut la peste 1.200 de grade şi un timp îndelungat. Au fost descoperite destul de sus, la o adâncime de 40-45 cm. Înainte de a începe noi săpătura, acolo a fost o cultură de floarea soarelui. Recoltatul s-a petrecut cu o săptămâna înainte de a intra noi pe teren’, a explicat dr. Pandrea.

Descoperirile făcute în necropola din situl arheologic Brăiliţa au schimbat părerea arheologilor despre populaţia care a trăiti aici între secolele între secolele VIII-X după Hristos.

‘Până acum, noi aveam o idee oarecum denaturată despre populaţia care trăia aici între secolele între secolele VIII-X după Hristos, o populaţie păgână pentru că ea se incinerează, nu se înhumează, care părea a fi o populaţie la marginea lumii civilizate. Dar, iată, că am descoperit că oamenii atunci când sunt incineraţi sunt arşi la temperaturi mari cu timp îndelungat. Asta presupune că rugul funerar avea în jur de trei metri cubi de lemne. Ori ca să aduci lemne era un lucru foarte important, nici astăzi nu e uşor să aduci trei metri cubi de lemn şi să-l clădeşti şi deasupra să pui un defunct. Iată, oamenii se îngropau cu bunurile personale, nu erau pur şi simplu aruncaţi, erau înfăşuraţi în giulgiu, lucru cu totul şi cu totul interesant şi care schimbă viziunea noastră asupra epocii’, a mai spus dr. Pandrea.

Şeful Secţiei Istorie din cadrul Muzeului Brăilei ‘Carol I’ a ţinut să sublinieze faptul că, dacă ar fi acceptat propunerea Direcţia pentru Cultură Brăila, de a săpa exclusiv în zona sitului Brăiliţa, foarte probabil vestigiile arheologice din necropola de incineraţie ar fi fost astăzi distruse.

‘Important este de precizat că, dacă am fi acceptat propunerea colegilor de la Direcţia de Cultură Brăila, să săpăm exclusiv în zona sitului şi să lăsăm liber constructorilor această zonă, iar Muzeul să facă doar supraveghere, foarte probabil vestigiile arheologice din necropola de incineraţie ar fi fost distruse. Situl de la Brăiliţa se întinde pe toată jumătatea de nord a municipiului Brăila. În această zonă au fost, probabil, în Antichitate, dar şi în Evul Mediu, vaduri de trecere, aşa se explică de ce avem aici o concentrare de complexe arheologice, fără să avem urme de locuire, ci zone situate la marginea aşezării Brăila, prin care oamenii trec’, a completat Pandrea.

Contractul pentru execuţia podului suspendat peste Dunăre în zona Brăila a fost semnat în martie 2018 şi are o valoare de 430 de milioane de euro, fără TVA, iar antreprenorul lucrării este Asocierea Astaldi SpA (Italia) – IHI Infrastructure Systems Co.Ltd (Japonia).

Durata de realizare a podului peste Dunăre este de 48 de luni, din care 12 luni – proiectarea şi 36 de luni – execuţia, iar termenul de garanţie este de 10 ani.

Podul suspendat este poziţionat între km 4+596,10 şi km 6+570,52, pe drumul principal Brăila-Jijila, respectiv la km 165+800 pe fluviul Dunărea (kilometraj pe Dunăre, măsurat de la Sulina).

Obiectivul va avea o lungime totală de 1.974,30 metri, din care 489,65 metri reprezintă deschiderea laterală, pe malul dinspre Brăila şi 364,65 metri cea de pe malul dinspre Tulcea. De o parte şi de alta vor fi construite două viaducte de acces, în lungime de câte 110 metri, care se vor adăuga lungimii podului suspendat.

Proiectul care ca scop crearea unei căi de comunicaţie modernă, cu implicaţii în dezvoltarea regională a zonei, fluidizarea traficului între localităţile Brăila, Galaţi, Tulcea, Constanţa, creşterea siguranţei utilizatorilor, micşorarea timpilor de parcurs şi scăderea poluării la toate nivelele în prezent tranzitate.

Sursa – Agerpres