Miturile cetății și alte proiecte la Teatrul de Stat
Publicat de ,
17 mai 2018, 14:10
Sfârșitul lunii iunie va aduce bucurii multe pasionaților de dramaturgie, de la malul mării. În perioada 20-27 iunie se va organiza din nou Festivalul ”Miturile cetății”. Aflată la a treia ediție, manifestarea va reuni actori din întreaga țară, din teatrele de la Oradea, Pitești, Târgoviște, Ploiești, Sibiu, Cluj, Sfântu Gheorghe, Galați, Teatrul Excelsior, Odeon, Teatrul Evreiesc de Stat din București, dar și trupe din Italia, Israel, Ungaria. Titlurile și stilurile regizorale variază, de la ”Oedip” în viziunea lui Silviu Purcărete, la ”Ovidius in love” al lui Alexander Hausvater; de la ”Alcmena, Amfitrion, Jupiter și farsele lor” piesa cu care se prezintă trupa din Lecce, Italia, la ”Zaraza”, în regia lui Răzvan Mazilu.
Un proiect ambițios, în care s-a implicat Teatrul de Stat din Constanța, ca un îndemn de aducere aminte a poveștilor de altădată privind ”Serile de teatru antic”. Este o formulă adaptată stilului contemporan, căci, să recunoaștem sincer, e iluzoriu să sperăm să vedem reluate aceste seri în formula de odinioară, din anii 70. Altă epocă, alți spectatori, alte cerințe privind punerile în scenă și, nu în ultimul rând, alt nivel de receptare culturală, într-o vreme când ritmul vieții a devenit galopant…
Până atunci însă, la sfârșitul acestei săptămâni, Teatrul de Stat Constanța reia un spectacol de acum 10 ani, una dintre cele mai interesante piese ”în doi” din dramaturgia universală. Este vorba despre „Gin Rummy“, scrisă în 1976, de Donald Coburn. În 1978 „The Gin Game“ (titlul original al piesei) a primit Premiul Pulitzer. În România, piesa a fost jucată în premieră în 1980, în regia lui Liviu Ciulei, cu Clody Bertola şi Petre Gheorghiu în rolurile celor doi protagonişti. La Constanța urcă pe scenă Liviu Manolache (student al maestrului Gheorghiu) și Nina Udrescu, de această dată cu replici într-un alt registru, mai matur.
Despre proiectele Teatrului de Stat vorbim în această seară, în emisiunea ”Stil de viață”, de la Radio Constanța, de la ora 18.05, cu Dana Dumitrecu, director al Teatrului de Stat și Alina Vasiliu, secretar artistic.
Vă aștept!
Steliana Bajdechi
Publicat de ,
28 iunie 2017, 11:59 / actualizat: 28 iunie 2017, 16:46
Milenii au trecut până ce omul a putut pune stăpânire peste pământ, peste ape, a îmblânzit focul, a cucerit aerul…
Cum am ajuns noi, oamenii, la ceea ce suntem astăzi? Nu aș fi crezut că, printr-un spectacol de teatru cu un impact vizual cutremurător, aș putea rememora miturile facerii lumii și aș putea regăsi acel moment unic, de legendă, în care ființa umană a privit pentru prima dată cerul și și-a curățat trupul în apă…
Despre ”Metamorfozele” lui Ovidius s-a spus că sunt de o uimitoare muzicalitate, cititorul aflând frumuseți fără seamăn, asemenea altor epopei întemeietoare de civilizații. A le redescoperi astăzi, printr-o viziune modernă a poveștilor antice ale facerii lumii și prin rezonanța stranie a limbii latine, înseamnă o recuperare fantastică a unui trecut pe care îl uităm adesea. Câte sute de mii de ani au fost necesare pentru a deveni ceea ce suntem astăzi? Cum am învățat ce înseamnă iubirea, bucuria, sănătatea trupului, a minții, cum să vindecăm boala, neînțelegerea, ura? Cum am învățat să imităm zborul păsărilor și să controlăm apa și focul? La aceste întrebări existențiale am găsit un răspuns în fabulosul spectacol ”Metamorfoze” al regizorului Silviu Purcărete, aș spune după o idee a poetului latin, pentru că povestea lui Purcărete transcende opera ovidiană.
La finalul Festivalului Internațional ”Miturile cetății” de la Constanța, am avut prilejul întâlnirii cu unul dintre cele mai interesante momente din creația regizorului, spectacol comandat în anul 2007, în cadrul proiectului ”Luxembourg și Sibiu-capitale europene”, un spectacol care trebuia realizat în aer liber. ”Ne-am decis (atunci) pentru o producţie pe jumătate spectacol de teatru, pe jumătate instalaţie plastică – o panoramă” declara regizorul într-un interviu pe site-ul Agenda LiterNet. Și a fost mult mai mult decât atât!
Panta rei! Totul curge! În traducere exactă, mereu curge- formulă prin care a fost transmisă posterității concepția lui Heraclit asupra mișcării, ca schimbare neîncetată a Universului. Silviu Purcărete ne-a demonstrat în ultima seară a festivalului că totul curge, dar elementele primordiale și firea omului rămân la fel… Sunt multe de spus despre o asemenea montare excepțională. Ne considerăm norocoși că am fost martori la ea… De la concepția regizorală de o fantezie debordantă, la scenografia creată de Helmut Stürmer, de la muzica lui Vasile Șirli și soluțiile tehnice de excepție care au demonstrat forță creativă (torțe uriașe arzând, ecrane incendiate, structuri metalice multifuncționale), la jocul impecabil al actorilor de la Teatrul ”Radu Stanca” din Sibiu, cu o rezistență fizică excepțională -timp de peste 2 ceasuri s-au aflat într-un bazin cu apă, într-o seară răcoroasă la mal de mare, uzi din cap până în picioare, controlându-și cu profesionalism expresia feței, gesturile, replicile.
Am regăsit toate miturile fundamentale: de la Cronos, Zeul Timpului care, pe măsură ce dă naștere ființelor își distruge propriile creații, secătuind izvoarele vieții, la Icar, cel care își arde aripile zburând prea aproape de Soare… De la ființa umană care își poartă mereu în spate poverile, la centaurii (ființele stranii, jumătate oameni, jumătate cai) care știu și ei ce înseamnă iubirea; de la Narcis, cel ce pe sine prea mult se îndrăgește, la dubiile identitare de gen ale lumii de ieri și de azi. De la demolarea statuilor de orice fel la incedierea completă a trecutului, imaginea de final a spectacolului, în care ecranul uriaș pe care se derulau chipuri sau imagini apocaliptice, ecranul martor este ars…
Într-o vreme când creatorii din teatru marșează exagerat pe sexualitate, pe goliciune, căzând adesea în vulgaritate și penibil, creația lui Purcărete nu a lăsat niciun minut o astfel de impresie, deși actorii purtau o îmbrăcăminte sumară. A fost o seară de grație! Tot ceea ce putem spera este ca aceia care nu au fost prezenți să poată vizualiza înregistrarile video făcute de carele de televiziune… Dar nu va fi nicidecum același lucru…
Fie și numai pentru acest spectacol uimitor, trebuie să fim recunoscători că festivalul de la Constanța există, prin grija Teatrului de Stat și a Consiliului Județean Constanța.
Dacă adăugăm și starea de bine și relaxare totală, de voioșie și speranță, pe care ne-a oferit-o reprezentația Teatrului Act din București, intitulată „N-ai tu treabă!”, o adaptare după Ion Creangă, făcută de Cătălin Ştefănescu, în regia lui Alexandru Dabija, am spune că bucuria a fost deplină. De multă vreme nu am mai auzit replici umoristice de o asemenea calitate, datorată unui excepțional jurnalist și om de cultură al TVR, Cătălin Ștefănescu. Povestea lui Ion Creangă despre Dănilă Prepeleac a fost adusă în zilele noastre. Prepeleac e omul de succes care acceptă să spună cum a ajuns de la condiţia de sărăntoc şi idiot la un personaj prosper şi influent, în prezența unor drăcușori moderni îmbrăcați ”office” și ”updatați” (nu am scris adaptați) zilelor noastre…
Trei oameni minunați (Marcel Iureş, Andrei Seuşan, Alexandru Voicu) și un regizor priceput (Alexandru Dabija) ne-au reamintit ce înseamnă teatrul în care actorul este rege. L-am văzut pe Marcel Iureș într-un firesc al gesturilor care ne-a înduioșat și pe cei doi tineri care și-au susținut exemplar partitura.
A doua ediție a Festivalului ”Miturile cetății” a luat sfârșit. Ne bucurăm la gândul că în Constanța se poate, în sfârșit, să avem parte și de asemenea evenimente. Le așteptam pe cele viitoare.
Să organizezi un festival internațional de teatru astăzi este o încercare temerară, care implică aptitudini speciale precum: rezistență la stres, capacitatea de a întocmi și aplica planurile C și D când A și B nu funționează (ceea ce se întâmplă de obicei), colaborare necondiționată din partea autorităților și multă, multă răbdare cu mediul artistic atât de eclectic.
A doua ediție a Festivalului Internațional ”Miturile cetății” s-a conturat ca fiind una ambițioasă, cu participarea a 20 de trupe din România, Italia, Republica Moldova, Serbia, Bulgaria, Coreea de Sud și Statele Unite ale Americii, amplasamentul scenelor fiind în 6 locuri diferite: la Teatrul de Stat, Teatrul pentru Copii și Tineret, la Muzeul de Istorie Națională, în Portul Tomis, Poarta 1 şi Piaţa Ovidiu. Echipa Teatrului de Stat din Constanța, condusă de Dana Dumitrescu, a făcut eforturi deosebite ca totul să meargă bine. A fost întocmit un repertoriu variat în care au fost introduse piese din teatrul antic sau cu personaje din antichitate (modernizate însă), dar și autori moderni și contemporani. Nu a lipsit Shakespeare, dar nici Matei Vișniec… Au fost adaptări după Cervantes și după Kazantsakis…. Dar și după poetul latin Ovidius, de la a cărui moarte se împlinesc 2000 de ani și sub semnul căruia s-a aflat această ediție…
Redescoperirea lui Ovidius în aceste zile s-a făcut printr-un colocviu deosebit, de înaltă ținută științifică, organizat la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, la care au participat: Anaid Tavitian, consultant artistic al Teatrului de Stat, prof. univ.dr. Cristina Tamaș, decan al facultății de Litere a Universității Ovidius, Corina Apostoleanu, director al Bibliotecii Județene Constanța, Ștefan Cucu, emblematic filolog clasic, Traian Cleante, director al Muzeului de Istorie. Alte evenimente dedicate lui Ovidiu: Duminică o montare a unei mici trupe din Lecce Italia, pe texte din ”Metamorfozele” poetului latin exilat la Tomis, în această după amiază, la ora 16.30: Ovidiu, recital Emil Boroghină, regia Alina Hiristea, coproducție a Teatrului Național Craiova și a Teatrului de Stat Constanța, iar în această seară, de la ora 21.30, o altă viziune a ”Metamorfozelor” în concepția regizorului Silviu Pucărete, cu trupa Teatrului Radu Stanca din Sibiu, care va fi reluată și marți când se va închide festivalul.
Ca în orice festival sunt momente de vârf și scăderi, montări inspirate și altele ciudate. Au fost, de pildă, multe aplauze pentru ”Omul din la Mancha” după Dale Wasserman, regia Korcsmaros Gyorgy, Teatrul Regina Maria, Oradea, dar o plictiseală teribilă la ZorbaꞋs Dionysos, după N. Kazantzakis, în regia lui Marcel Țop, cu Teatrul Municipal Baia Mare. Un spectacol fără nicio legătură cu autorul menționat și personajul anunțat (Alexis Zorbas), cu situaţii comice sau dramatice forţate, care au căzut în penibil.
În cadrul acestei ediții au fost prezențe artistice remarcabile, precum coregraful Gigi Căciuleanu, cu a sa montare ”Vivaldi și anotimpurile”, cu Teatrul Național Târgu Mureș, Trupa Liviu Rebreanu, dar și regizorul Alexander Hausvater care a susținut Conferința ”Contraste și contradicții în jocul actorului de azi”, lansându-și și volumul autobiografic.
O situație specială a făcut să nu pot fi prezentă la această conferință. Am auzit ecouri… Cunoscând părerile maestrului, care introduce mult erotism și destulă goliciune pe scenă, mi-a atras atenția o observație a sa, care a fost citată în presă: că teatrul preia vulgaritatea străzii și i-o întoarce spectatorului în sală… Da, doar că, din păcate, iubitorii de teatru nu prea sunt din liga celor care aruncă vulgarități pe stradă, iar pe aceștia nu-i vom vedea prea des (sau niciodată) pe la chestiile culturale…
Festivalul se apropie de sfârșit. Cu bune și cu rele… Îi felicităm pe organizatori că s-au încumetat să facă încă o ediție. Asteptăm spectacolele din această seară, de mâine și ne vom face planuri pentru anul viitor.
Aș vrea să mai adaug că am avut prilejul să văd cu alți ochi Edificiul Roman cu Mozaic, privind la actorii din Italia care, probabil obișnuiți cu reprezentațiile stradale, au reușit să ne facă să credem că aparțin acelui spațiu…
În urmă cu 60 de ani, în 1957, la bimilenarul nașterii poetului latin Ovidius, Constanța se înfrățea cu Sulmona, iar sărbătoarea era de anvergură națională. În 2017, dimensiunea sărbătoririi este totuși modestă…
Vă aștept în această seară la emisiunea ”Stil de viață”, care va avea ca moto invocația care deschide volumul ”Metamorfoze”: ”Gândul mă îndeamnă să povestesc despre ființe schimbate în noi chipuri. Zei, inspirați-mi lucrul început, că tot voi le-ați schimbat și pe ele.”
Steliana Bajdechi
P. S. Festivalul a ”beneficiat” de miros de paste, mititei, bere, înghețată etc., căci în jurul statuii poetului Ovidius sunt standuri cu street food… Poate la ediția viitoare cele două spații vor fi delimitate mai clar..
