Dr. Cornelia Paraipan: Indiferent de ce se va întâmpla la aceste examene naționale, copiii noștri trebuie să știe că sunt iubiți, importanți și asta nu se va schimba niciodată

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 23 iunie 2020, 08:29

Atenție la ce ne dorim de la copiii noștri! Presiunea părinților și a profesorilor este greu de tolerat iar problema gestionării emoțiilor de la examenele naționale este esențială, a declarat pentru Radio Constanța Cornelia Paraipan, medic specialist în psihiatrie pediatrică și psihoterapeut relațional.

Elevii simt presiunea examenelor ca pe o povară iar părinții au la îndemână metode de a-i ajuta pe copiii lor să depășească această perioadă dificilă.

Cum am putea să avem o relație bună cu copiii noștri, în aceste vremuri grele pentru toată lumea? Am avut 2 luni de stare de urgență, suntem acum într-o prelungită stare de alertă…

Dr. Cornelia Paraipan : Cred că este foarte important pentru părinți, care sunt un fel de eroi ai zilelor acestora, să știe în primul rând cum i-a afectat și i-a impactat pe ei această situație, să își dea seama întâi despre cât de dificil le este lor, dar în același timp i-aș invita la un dialog cu copiii lor despre ceea înțeleg aceștia că se întâmplă, despre cum se simt ei, despre ce au nevoie să facă pentru a gestiona mai ușor această perioadă și apoi aș valida toate sentimentele acestea, fără să le ofer neapărat niște reasigurări, să le spun că totul va fi minunat, grozav. Pentru că scopul nostru ca și părinți în perioada aceasta este să îi ajutăm pe copiii noștri să facă față incertitudinii într-un mod cât mai adaptativ. Nu trebuie să le oferim certitudini într-o perioadă de incertitudine, ci să îi ajutăm să învețe să trăiască cu incertitudinea. I-aș încuraja să vorbească despre momentele în care chiar părinții s-au confruntat cu momente de incertitudine în viața lor,poate cum e pentru ei acum. Nu neapărat ca să fie asta copleșitor, ci ca să vedem că nu suntem chiar așa de diferiți, chiar dacă suntem mici sau mari și acest lucru ne va ajuta să fim mai conectați, să fim mai prezenți unii cu alții și să înțelegem ce se întâmplă cu noi. Pentru că sunt foarte mulți copii care în perioada aceasta își văd părinții copleșiți de griji financiare, de aspectele legate de organizarea timpului, legat de muncă, de a fi acasă, de a avea grijă de părinții lor. Mulți dintre copii nu se vor duce către părinții lor să le spună cât de copleșiți îi văd pentru că ei constată că le este deja foarte greu. De aceea avem nevoie să ne ducem noi către ei.

Ne-am străduit să îi ținem cât mai la distanță de excesul de tehnologie și acum au făcut cursurile de la școală doar online. E cazul să ne îngrijorăm pentru acest exces de funcționare în online?

Dr. Cornelia Paraipan : Cred că în momentul de față funcționarea în online ar trebui să fie un soi de noua normalitate, bineînțeles că avem de urmărit totuși niște aspecte care țin de rutina și de sănătatea copilului. Nu m-aș îngrijora că copilul nu respectă regula de a sta doar 2 ore pe internet, în contextul în care școala este online, dar am nevoie să mă uit dacă copilul meu doarme suficient de bine, dacă are o rutină de masă și nu și-o neglijează zilnic, dacă face ceva mișcare în casă, în curte sau afară, individual sau cu un prieten, dacă reușește să aibă timp și pentru studiu individual sau pentru activități recreative. Atâta vreme cât avem acești 5 piloni legați de funcționarea noastră psihică, emoțională și fizică cât mai bună, nu ar trebui să ne îngrijoreze zona de tehnologie la fel de mult.

Ați sesizat o creștere a numărului de programări din martie și până acum?

Dr. Cornelia Paraipan : Există creșteri în două vârfuri, eu așa am văzut-o. La început au apărut foarte multe acuze somatice din partea copiilor, pentru că erau foarte multe informații legate de a fi atenți la diferite simptome și atunci noi scanam repetitiv propriul corp, să vedem ce se întâmplă cu el. Și atunci apăreau foarte multe acuze somatice, dar și atacuri de panică. Și o creștere a simptomatologiei de tip obsesiv-compulsiv, în sensul că aveau nevoie copiii să facă ritualurile de igienizare în mod repetitiv, astfel încât să se asigure că sunt în siguranță. S-a întâmplat mai ales la începutul stării de urgență, dar ulterior, pentru că s-a obișnuit creierul nostru cu un context foarte incert, primele resurse ale noastre au fost în a face față bătăliei. Rezervele au fost foarte mult psihologice, au fost foarte restrictive, ne-au ținut pe un modul de supraviețuire, am funcționat pe avarie. Abia în momentul în care s-au relaxat măsurile ne-am confruntat cu cât de dificil a fost. Observ acum în cabinet o creștere a incidenței anxietății, depresiei, senzațiilor de izolare. Sunt copii care n-au apucat să își ia la revedere de la colegii lor, de la prietenii lor, au pierdut oameni dragi din viața lor. Toate aceste aspecte o să le vedem cumva gradual desfășurându-se mai degrabă de aici încolo. O să vedem care au fost costurile acestei perioade în care am fost acasă și destul de izolați.

Și a venit vacanța mare… Ce ar trebui să facă acum un copil, pentru a avea o stare psihologică bună?

Dr. Cornelia Paraipan : Când vine vorba de vacanță, aș spune că e bine dacă se pot menține ritualurile ce le aveam înainte legate de mersul la bunici(atâta vreme cât se poate face asta și avem un mediu sigur). E bine să avem partea de relaxare în vacanță și de întâlnire cu prietenii noștri. Să programăm ca familie ieșiri, dar care să fie în locuri mai izolate. Să mergem cu cortul la pădure sau la mare. Să evităm aglomerările, dar să avem totuși conceptul de vacanță.

Dar nu este vacanță pentru toți copiii. Este perioada examenelor… a fost Evaluarea Națională iar cei care au terminat liceul trec chiar acum prin emoțiile Bacalaureatului. Din punct de vedere al dezvoltării emoționale, ce impact au aceste examene, aceste testări asupra copiilor noștri?

Dr. Cornelia Paraipan : În mod uzual, examenele în viața elevilor au un impact foarte mare, mai ales într-o cultură românească, unde se pune foarte mare accent pe performanță. Din păcate pentru această generație care a terminat acum clasa a VIII-a și clasa a XII-a dau examentul de capacitate sau BAC-ul, dar nu au terminat școala generală și nu au terminat liceul. Nu au avut capacitatea sau disponibilitatea să încheie procesul lor de educație. Acesta este un lucru pe care majoritatea familiilor cu care m-am întâlnit, copiii din ciclurile terminale cu care m-am întâlnit l-au resimțit foarte profund în viața lor. Au crezut că vor sta puțin acasă și apoi se vor întoarce la școală. Dar nu a fost așa. Majoritatea dintre ei, ca și costuri psihologice, aș spune că au trăit foarte multă confuzie întrucât erau mulți adulți în jur ce hotărau soarta lor și în același timp de la zi la zi se modificau deciziile. Mai era și presiunea examenelor ca atare, acasă, într-un spațiu în care școala îți invadase în dormitor și dintr-odată nu mai era doar locul de relaxare, era și locul unde mama lucra, unde trebuia să înveți, unde trebuia să te și relaxezi. Și costuri au fost foarte mari pentru acești elevi, să reușească să treacă de stres și de adaptarea la noile condiții, astfel încât să poată să performeze în acest context.

În România, cadrele didactice și părinții au în general o abordare foarte strictă și severă când vine vorba despre examene și le induc copiilor o stare de teamă. Ce ziceți, simt copiii această presiune? Știm că s-a ajuns și la cazuri de sinucidere în anii trecuți…

Dr. Cornelia Paraipan : Copiii simt foarte mult presiunea aceasta și mai ales presiunea că dacă aceste examene nu sunt reușite e ca și cum ei sunt anulați ca indivizi, ca persoane. De aceea se ajunge la astfel de drame, care ne duc către a ne lua viața, pentru că nu putem trece peste această pierdere. Și din păcate suntem într-o situație în care avem generația părinților ce au fost și am fost obișnuiți să învățăm cu frică, cu anxietate. Am învățat cu frica de note sau a pedepsei de acasă. Învățam în contextul în care ne asigura acest lucru succesul în viață. Lucrurile nu mai sunt chiar așa și adolescenții actuali resimt foarte mult această presiune și mai mult decât atât se și revoltă împotriva ei, pentru că școala nu mai e adaptată vremurilor pe care ei le trăiesc. Ar vrea să fie mai interactivi, să se țină cont și de ceea ce ar vrea ei să învețe, să fie o relație nu de putere, de sus în jos, de la profesor sau autoritate către elevi, ci să țină cont și de ceea ce ei pot aduce la masă, pentru că pot aduce foarte multe lucruri.

Ce riscăm atunci când noi, adulții, amplificăm importanța Evaluării Naționale sau a examenului de Bacalaureat? Practic mai mult îi speriem decât să îi motivăm…

Dr. Cornelia Paraipan : Riscăm ca ei să nu ăși atingă potențialul de care ei sunt în stare. Pentrtu că altefl vor intra în revoltă. Iar viața noastră este mult mai importantă decât un examen. Adevărata noastră resursă nu stă în nota sau în abilitatea de a da un examen. Mai degrabă părinții și profesorii ar trebui să spună : scopul este să vedeți ce puteți învăța din asta, să mergeți într-o situație care e dificilă și să vă expuneți. Să faceți lucrul acesta! Să vă dați aceste examene care pur și simplu fac parte din dezvoltarea noastră uzuală, dar nu e un capăt de lume dacă lucrurile nu ies așa cum ne așteptam.

Și o ultimă întrebare: cum îi ajutăm pe copiii noștri să gestioneze emoțiile examenelor?

Dr. Cornelia Paraipan : Cred că ar trebui să fim curioși față de ei și să îi întrebăm ce simt, să le spunemă că e normal să simtă și presiunea de performanță. Se simte și presiunea vizavi de viitorul lor și așteptările pe care le au de la ei. Și să validăm că da, e dificil, dar că indiferent de ce se va întâmpla la aceste examene sunt iubiți, sunt importanți și asta nu se va schimba niciodată.