19 iulie, Ziua Națională a Înotului. Interviu cu antrenorul emerit – Octavian Tileagă: “România, deja, e un nume în natația mondială și nu de azi, de ieri”

Publicat de Doina Sirbu, 19 iulie 2023, 07:01

Astăzi este „Ziua Națională a Înotului”. Sărbătoarea a fost instituită prin Legea nr. 279 din 26 noiembrie 2021 și este marcată de Federația Română de Natație și Pentatlon Modern, de cluburi sportive/asociații și membri afiliați prin participarea la evenimente și programe cu caracter sportiv sau social, cu scopul de a informa și de a promova importanța practicării înotului pentru sănătatea oamenilor.

Antrenorul emerit, Octavian Tileagă, de la CS Farul și Palatul Copiilor Constanța, a vorbit  despre importanța practicării înotului și despre rezultatele remarcabile ale înotătorilor români din ultima vreme.

Astăzi este Ziua Națională a Înotului. Vă rog să îmi spuneți dacă România avea nevoie de o astfel de zi și de ce?

Da, în mod categoric! De ce? E foarte simplu de răspuns. În primul rând, orice țară civilizată, la ora actuală, are înotul inclus în programa școlară. La noi nu există așa ceva. N-aș zice că neapărat în lipsa publicității. Dar nu se merge pe această idee a înotului ca un sport al sănătății pentru copii. Deci, în primul rând este nevoie de multă publicitate și propagandă pentru înot, ca părinții să înțeleagă că înotul este sportul copiilor, sportul sănătății. Asta o dată. A doua, dacă stăm bine să ne gândim, România, deja, e un nume în natația mondială și nu de azi, de ieri. Sunt ani de zile de când România a arătat că are de unde să scoată talente și performanțe de top mondial. În această situaţia e normal ca să existe o zi naţională în care noi, românii, să putem să ne demonstrăm ceea ce suntem și ceea ce putem. Această inițiativă, dacă nu mă înșel, este chiar a Camelei Potec. Este foarte binevenită.

Înotul unde se învață, mai exact, pentru că suntem constănțeni și marea ne cheamă la ea, mai ales în aceste zile caniculare. Trebuie să știm să înotăm, nu-i așa, fie că sunt valuri, fie că nu!  Învățăm în bazin sau direct în mare. Ce ne sfătuiți?

Da, este o idee care m-a preocupat pe mine încă de pe băncile facultății. Dacă vreți să vă spun așa, ca fapt divers, eu am fost uluit când, la încheierea facultății, am descoperit că în Constanța se înființează o secție de natație. Asta se întâmpla în 1973 și am rămas uimit cum un oraș la Marea Neagră să nu aibă secție de natație. Mi se părea absurd. La mine acasă, la Oradea, erau vreo trei cluburi de natație, trei secții, și la Constanța nu exista. Așa că, din punctul ăsta de vedere, Constanța ar trebui să aibă pe locul întâi în preocupări natația, înotul. Iar, ca învățare, eu personal am învățat să înot singur pe malul mării, la Eforie, însă sigur că da, aici este exagerat spus învățat. Probabil o ușoară plutire sau, mă rog, autosugestie. Înotul adevărat, dacă e să ne gândim la înot, cel mai bine este la bazin, pentru că în bazin nu există valuri, apa este mică până la genunchi. Mă refer la cei cu bazinele care au și bazin de inițiere, cele care n-au bazin de inițiere folosesc alte metode, dar ideal este să ai instructorul lângă tine într-o apă staționară, nu neapărat pe mare, unde sunt valuri și unde poți avea surprize la respirație.

Să vorbim și despre înotul de performanță, pentru că, iată, Constanța a dat nume importante în natația națională și internațională.

Este! România a fost totdeauna un cap de afiș în materie de natație, pentru că noi am fost judecaţi, în general, de Occident ca o țară din linia a doua și atunci când au apărut sportivii noștri care au luat medalii olimpice, de fiecare dată s-a produs rumoare în lumea nataţiei. Acum este rândul lui David, care este genial la înot. Deci, David Popovici, vă spun ca specialist de peste 50 de ani la natație, David Popovici este un geniu pe care până și australienii îl recunosc ca atare. Într-o situație în care el este sănătos, la ora actuală este imposibil să fie învins de cineva. Evident, având în vedere că se antrenează, David este cel care va purta steagul sus anul ăsta. Marele lui avantaj, pe lângă talentul imens pe care îl are, este şi antrenorul lui, care este un antrenor de excepție, foarte meticulos, foarte dedicat, un om care nu sare peste micile amănunte. Vreau să vă spun că la înotul de mare performanță, micile amănunte fac deosebirea între sportivi.

Dacă tot ați adus vorba despre David Popovici, se apropie Campionatele Mondiale de Înot de la Fukuoka. Vreau să vă întreb, în el ne stă baza în obținerea uneia sau a mai multor medalii sau mai avem și alți sportivi care pot urca pe podium?

Deocamdată, el este capul de afiş în mod categoric. Ceilalți sportivi, mai bine zis, Vlad Stancu care și-a cucerit și el dreptul de a participa la Olimpiadă, este un sportiv de mare perspectivă, dar nu cred că poate să emită pretenții la vreo medalie.

Câte medalii credeți că va lua la Mondiale David Popovici și de ce culoare?

Mi-e foarte greu să spun, pentru că David este un nume consacrat deja, care poate să câștige toate probele. Totul depinde, nu atât de adversar, pentru că până și adversarii lui recunosc că el este numărul 1 în lume, este foarte greu de bătut.

Să spunem și numele lui Răzvan Florea. A fost elevul dumneavoastră și este un nume important în natație. Ce înseamnă Răzvan Florea pentru înotul românesc și internațional?

Exact aceeași întrebare mi-a pus-o președintele Federației Japoneze de Natație, care întâmplător mi-e și un prieten apropiat. De-a lungul anilor am făcut cantonamente împreună. Răzvan Florea, din punct de vedere sportiv, a fost un sportiv consacrat și cunoscut, dar partea frumoasă a lucrurilor este că el continuă această tradiție a renumelui și ca antrenor. Deci, era de altfel de așteptat, pentru că este un un băiat foarte dedicat, foarte pasionat de înot, foarte pasionat de meserie, renunță la orice ca să reușească să ridice sportivi la nivel internațional. Eu am extraordinar de multă încredere Răzvan și ca antrenor, nu doar ca sportiv. El are aceeași atitudine ca antrenor pe care o avea și ca sportiv, adică foarte multă seriozitate și dedicație.

În finalul interviului nostru, domnule antrenor emerit Octavian Tileagă, vreau să adresați un mesaj tuturor persoanelor implicate în natația din România, în special.

Urarea mea este să reușim să ne mobilizăm cu toții ca scopul nostru final, cel de a reprezenta România în străinătate, să fie la cel mai mare nivel. Și eu am foarte mare încredere în noua generație, atât de antrenor, cât și sportivi. Iar copiilor ce să spun? Veniți cât mai mulți la bazin pentru că o faceți, nu doar pentru sănătatea voastră, dar și pentru viitorul înotului românesc.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Editor online: Doina Sîrbu / Foto: unsplash.com

INTERVIU | Cristian Tranulea, campion la înot în ape îngheţate: „Este foarte multă muncă! Eu înot de 18 ani. De la vârsta de 4 ani am început cu înotul și tot ce am făcut, inclusiv, pentru această competiție a fost în bazin“

Publicat de Doina Sirbu, 22 ianuarie 2023, 17:48

Performanță deosebită înregistrată de sportivul Cristian Tranulea la Campionatul Mondial de înot în ape înghețate de la Samoens (Franța). Constănțeanul a concurat, în premieră, la o competiție de acest nivel, a cucerit medalia de argint în proba de 50 m liber, la categoria sa de vârstă (18-24 ani), iar la open s-a clasat pe poziția a patra. Cristian Tranulea a depășit și recordul mondial. De reținut că temperatura apei în care a înotat a fost de 3,7°C.

În direct la “Interviul Dimineții” au fost invitați astăzi, Cristian Tranulea și antrenorul emerit, Octavian Tileagă, de la CS Farul și Palatul Copiilor Constanța.

Domnule Tileagă, să le reamintim ascultătorilor noștri faptul că alături de dumneavoastră, Răzvan Florea a cunoscut drumul spre succes, cucerind prima medalie olimpică a înotului masculin românesc (la Jocurile Olimpice de la Atena 2004, în proba de 200 metri spate)…

Octavian Tileagă: Da, a fost foarte frumos atunci! E cumplită trecerea vremii, dar din fericire amintirile rămân și ni le putem reaminti zi de zi. Acum mă bucur de rezultatele unui alt elev, Cristian Tranulea, alături de care lucrez de când avea el 11-12 ani (acum are 23). Din capul locului am remarcat la el calitățile specifice pentru înot și acest lucru m-a împins de la spate să stau cu ochii mai mult pe el.

Dar cum se mai face selecția în școli? Pe vremea mea antrenorii mergeau prin școli și aduceau copiii spre sport…

Octavian Tileagă: Din păcate, odată cu Revoluția de la 1989, noi am schimbat sistemul de selecție. Spun ”din păcate” pentru că înainte lucrurile erau foarte clare: profesorii intrau în școli, făceau selecția printre copii, după care începeau cursurile de inițiere și ulterior cele de avansați și de performanță. Acum însă este adevărat că părinții sunt mult mai interesați de înot, mai cu seamă datorită unor sportivi de excepție cum este în ultima vreme David Popovici. Profesorii însă nu se mai duc prin școli la selecție și asta înseamnă că baza de selecție este mare, dar calitatea lasă de dorit.

Cristian, ai apreciat argintul pe care l-ai obținut săptămâna trecută drept ”rezultatul carierei ”…

Cristian Tranulea: În Franța a fost Campionatul Mondial de înot în ape înghețate de la Samoens, unde am obținut un rezultat foarte bun în proba de bază (50m liber) și am cucerit medalia de argint la categoria de vârstă 18-24 de ani. Da, și chiar îl consider ”rezultatul carierei ” pentru că până la urmă este un Campionat Mondial.

Dar ce înseamnă să înoți ”în ape înghețate”? Lămurește-ne și pe noi, ca să înțelegem…

Cristian Tranulea: Denumirea vine de la regulamentul care prevede ca apa în care se desfășoară competiția să fie mai mică de temperatura de 5 grade Celsius. În Franța, apa a avut 3,7 grade Celsius. Nu știu dacă puteam cuceri aurul, americanul care a ieșit primul a fost categoric mai bun decât mine, dar știm unde ne clasăm și de aici încolo, alături de domnul profesor Tileagă, știm ce avem de făcut: să atacăm medalia de aur la ediția următoare! Pentru o oră și jumătate, americanul a fost descalificat (pentru un start greșit) și am avut eu medalia de aur și recordul mondial al categoriei de vârstă! El a plecat pe spate și dacă ar fi continuat cu acest procedeu nu era descalificat. Dar s-a considerat schimbare de procedeu pentru că a plecat pe spate, s-a întors pe față și așa au apreciat arbitrii competiției. Americanul a făcut contestație, iar în urma ei a fost adăugat din nou în concurs.

Câtă muncă a fost în spatele acestei medalii?

Cristian Tranulea: Este foarte multă muncă! Eu înot de 18 ani. De la vârsta de 4 ani am început cu înotul și tot ce am făcut, inclusiv, pentru această competiție a fost în bazin. Partea de acomodare cu apa rece am făcut-o în mare în ultima vreme, dar și într-o piscină cu apă rece din București. Dar tot ce înseamnă volum și intensitate, tot ce înseamnă pregătirea propriu-zisă pentru acest campionat a fost făcută în bazin, alături de domnul profesor Octavian Tileagă.

Înțeleg că de puțină vreme ești și antrenor…

Cristian Tranulea: Da, într-adevăr! Doar ce am termiat Facutatea de Educație Fizică și Sport aici, la Constanța, și de vreo 5 luni sunt antrenorul secției de natație de la Clubul Sportiv Axiopolis Cernavodă. Am în momentul de față 300-400 de elevi cu vârste între 4 și 18 ani.

Este mai ușor să fii sportiv sau…antrenor?

Cristian Tranulea: Este mult mai ușor să fiu sportiv și mă confrunt deseori cu anumite situații cu care s-a confrutat și domnul Tileagă în atâția ani de pregătire alături de noi. Acum realizez că munca de antrenor nu este deloc ușoară!

Domnule Tileagă, câți ani sunt de când v-ați apucat de antrenorat? Ce părere aveți despre înotul românesc actual?

Octavian Tileagă: Pot să nu răspund? (râde). Am trecut de 50 de ani…Românul este un sportiv înnăscut. România nu a dus lipsă de talente niciodată. Totul a depins de condițiile sale de pregătire. În zilele noastre, România s-a ridicat din nou în topul mondial, după 20 de ani, prin câțiva sportivi, mai ales prin acest David Popovici, care este un geniu. Noi, cei din lumea natației, spunem că este de pe altă planetă! Are șansa să depășească la o ediție de Jocuri Olimpice rezultatul lui Răzvan Florea din 2004. Dar depinde și de condițiile de concurs, depinde de adversari, depinde de sportiv și antrenor cât de bine reușesc să își dozeze efortul în antrenamente și să își planifice vârful de formă.

Dar ce putem face să îi fie “mai bine” sportului românesc?

Octavian Tileagă: Este o întrebare extraordinară! În opinia mea personală, școala este cel mai mare dușman al sportului de performanță la această oră. De ce spun acest lucru? Nu pentru că aș neglija acest aspect al școlii, Doamne ferește! Școala este extrem de importantă, însă există, în special de la Revoluție încoace, o mentalitate greșită printre profesori, ca să nu spun în politica Ministerului Învățământului, o mentalitate greșită privind activitatea sportivă. Noi avem foarte multe cazuri de copii de la grupa de performanță care vin și ne spun: “nu putem veni la toate antrenamentele pentru că de la școală am fost amenințați inclusiv de directori că ni se reduce media la purtare dacă ne mai ducem la sport” sau “lasă naibii sportul ăla că importantă e școala”.

Cristian, te-ai confruntat și tu ca antrenor cu această situație?

Cristian Tranulea: Domnul Tileagă s-a confruntat cu această situație în condițiile în care este antrenor la secția de performanță atât de la Palatul Copiilor cât și de la Farul. Când vorbim despre performanță vorbim și despre două antrenamente pe zi. Orașul Cernavodă are bazin de înot, dacă nu mă înșel eu am ținut acolo prima oră acum 5 luni. Automat nu putem să vorbim despre o secție de performanță de la început. Ne-am apucat să îi învățăm să înoate, iar acum avem prima noastră secție de avansați. Ne-am confruntat și noi cu o situație de genul celei invocate de domnul Tileagă, în condițiile în care îi chemăm la bazin pe copii doar de două ori pe săptămână.

Domnule profesor, mi-ați spus că aveți și copii din Ucraina la Palatul Copiilor…

Octavian Tileagă: Palatul Copiilor are la această oră înscriși aproximativ 20 de copii din Ucraina, poate chiar mai mulți. Însă la mine, la performanță, vin cu regularitate la antrenamente 3 dintre ei. O fetiță de 14 ani este printre cele mai bune din Ucraina! Pe ei îi invităm chiar la competițiile noastre interne!

Ce urmeză pentru tine, Cristian?

Cristian Tranulea: Mai am câteva zile de vacanță binemeritate după acest rezultat, dar nu o să mai stau mult timp pe tușă! De la 1 februarie o să încep pregătirea atât pentru mine cât și pentru elevii mei. Voi stabili împreună cu domnul profesor Tileagă ce avem de făcut pe viitor, astfel încât să atacăm medalia de aur la ediția viitoare a Campionatului Mondial de înot în ape înghețate și pe unde o să mai iau startul în perioada imediat următoare.

Ce hobbyuri mai ai?

Cristian Tranulea: Triatlonul (format din înot, ciclism și alergare). Nu pot să spun că mai am timp și de altceva pentru că sportul devine cu adevărat un stil de viață. Mă antrenez 4-5 ore pe zi, apoi tot mai am nevoie de timp pentru refacere. Iar la ora 21.00-22.00 cel târziu sunt în pat, pentru că a doua zi la 6.00 sunt în picioare. Și dacă nu mă antrenez sau nu mă ocup de refacere, tot am ore cu elevii mei…nu mai am timp pentru mine.

Simți că s-a schimbat viața ta dupa acest rezultat din Franța?

Cristian Tranulea: Cred că am fost mult mai asaltat de presă atunci când am prins Crucea, de Bobotează! Dar nu pot să spun că mi s-a schimbat radical viața după acest rezultat, chiar dacă au existat mai multe articole în presa scrisă și interviuri la televizor. Pentru că eu oricum sunt sportiv de înaltă performanță de ani buni, dar într-adevăr este cel mai bun rezultat pentru mine la momentul actual. Au mai fost rezultate pe măsură și în anii trecuți.

Octavian Tileagă: Eu aștept cu nerăbdare Jocurile Olimpice de la Paris 2024 și merg pe mâna lui David Popovici. Sportivii noștri au șanse la vreo două probe în mod cert să câștige medalii. Din păcate, Robert Glință s-a retras din activitatea competițională, el era iarăși un sportiv de top mondial care putea să aibă un cuvânt de spus. Sunt copii foarte talentați care vin din urmă, dar deocamdată pentru JO Paris 2024 sunt prea fragezi pentru o medalie!

Radio Constanța vă felicită pentru aceste rezultate și vă urează succes în continuare! Vă mai așteptăm și la alte emisiuni!

Interviu realizat de Larisa Calistru/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: arhivă personală