INTERVIU | Grig Gheorghe („Colonist pe Lună“), despre cea mai recentă piesă înregistrată: „«Orizontul» este despre ceea ce ne dorim noi să atingem și luptăm pentru o pasiune, pentru un ţel“
Publicat de , 5 februarie 2021, 23:38 / actualizat: 6 februarie 2021, 10:58
„Colonist pe Lună“ este o trupă rock originară din Constanța care și-a început activitatea în 2013. În acești ani, a cântat pe scenele de profil din Constanța și București și la diferite festivaluri în Vama Veche, Tuzla sau Constanța. Pandemia a anulat concertele, aşa că munca a rămas doar în studio. Cum a decurs ultima perioadă ne-a povestit vocea trupei, Grig Gheorghe, într-un interviu realizat de Liliana Moldoveanu.
Îi spun bună seara vocii trupei, Grig Gheorghe…Bună seara! Ai făcut bine că mi-ai trimis recenta voastra înregistrare, le am și pe „Săgeți otrăvite”, „Linii subțiri”, „Pânzele albe de la capătul lumii”, uite așa ne reamintim de vremuri, de Tuzla, de Vama Veche, par din altă viață, uneori, cel puțin așa simt eu…cum simți tu, Grig?
Da, vara trecută nu a mai fost cum au fost celelalte, cu Vama Veche, Tuzla, plajă, concerte, festivaluri, am fost ca toată lumea, mai pe lângă casă, distracții puține sau chiar deloc, dar, noi ne-am văzut de treburile noastre, am continuat să înregistrăm.
Un material pentru un album, ajungem și acolo, componența trupei este aceeași?
Componența de acum este Cristi Alexandru Țențu – la chitară, Dani Constantin – la chitară, Radu Dragomir – la bass, Cosmin Corceanu – la tobe, eu, la voce, cumva suntem într-o continuă schimbare noi, mă rog, ne-au lovit și pandemia, și cele ale vieții, cum fiecare își face drumul în viață. Cristi e acum în Țara Galilor, dar va veni, luna viitoare, definitiv înapoi în țară, Dan este în Germania, cu job-ul și el, va reveni în martie, noi am lucrat online, piesele le aveam ca schițe, trase în studio de un an și am lucrat la fiecare pe rând și au ieșit o dată la câte două-trei luni câte o piesă, a mers bine.
Cum a fost experiența în online, în studio? Povestește-ne puțin…
Da, în toamna anului 2018, ne-am hotărât, noi cei care eram atunci în trupă, să ne apucăm de treabă, să scoatem albumul, am mers la studioul Crossover din Constanța unde este Mihai Ursu, un foarte bun meseriaș în ale înregistrărilor, mix-ului, master-ului și am început cu Dani la chitară primele piese și a ieșit, parcă, în februarie 2019 prima piesă, „Despre ce taci“ s-a numit, am prins curaj, a fost bine, atunci l-am cunoscut la studio pe Cosmin Corceanu un toboșar tânăr, dar foarte bun, Mihai Ursu ne-a ajutat cu chitara bass. După prima piesă a urmat „Spirale” care a fost la fel de interesantă ca lucru în studio și ca rezultat, după aceea l-am cunoscut pe Cristi Țențu care era în Țara Galilor atunci, am vorbit cu el mai mult pe net și am pus la cale să colaborăm. A treia piesă a fost „Înserare”, pe care am făcut-o împreună cu Cristi. A fost așa, o experiență ciudată, dar foarte interesantă, nu ne știam personal la vremea aceea, dar am lucrat foarte bine la acea piesă, el mi-a trimis chitările, le-am asamblat la studio împreună cu Mihai, am tras tobele, basul și ”Înserare” a fost piesa care mi-a dat așa, un imbold și am prins curaj și cu piesa asta am reușit să mergem la radiouri din București, din Cluj, care ne-au băgat în seamă și ne-au difuzat.
Fiecare piesă are un mesaj, cine se ocupă de versuri?
Versurile sunt scrise de mine la toate piesele, muzica o facem împreună sau, mă rog, fiecare cum are inspirația, vine cu o schiță, după aceea le asamblăm.
Chitara ta ce face? Este pusă deoparte sau poți să contribui chiar tu cu acorduri, cu idei?
Chitara mea acustică? Da, la unele piese fac eu schița la acustică și apoi ceilalți băieți vin cu adaosul lor, muzical, să zic.
Până la urmă, fiecare experiență contează. Am mai constatat că fiecare piesă are cate un video-cover urcat pe platforma youtube, cu câte un tablou realizat de diferiți artiști plastici. Art-work, cum e ideea aceasta ? A fost ușor de pus în practică? Are rezultatul pe care vi l-ați dorit?
Am încercat chestia asta, poate pentru că nu eram pregătiți pentru videoclipuri, la momentul respectiv. Am considerat că e o idee bună să combinăm arta vizuală din tablourile acestora cu cântecul nostru, mesajul din versuri, muzică, am căutat tablourile care s-ar potrivi cu piesa respectivă. Sunt prieteni de-ai noștri, pictori, sau artiști plastici care sunt mai mult sau mai puțin cunoscuți și am avut feed-back bun pentru idee. Avem în plan, pentru următoarea noastră piesă care ar fi gata să o lansăm în luna martie, un clip. Dar, vedem, mai este până în martie.
Contează cumva și dacă situația se deblochează treptat, în zona noastră, pentru filmări?
Există și ideea de a fi o filmare paralelă cu noi, și ca grup și ca filmare, noi cântând. Poate fi o poveste care să se lege de povestea cântecului și poate fi un clip care să semene cu un scurtmetraj.
De ce îi este dor acum lui Grig Gheorghe?
Da, de concertele noastre, să fim pe scenă noi, să fim la concertele altora, să-i vedem pe cei care ne plac, alte trupe, românești sau de afară.
Ai urmărit în online vreun concert, ai plătit bilet pentru un concert în perioada aceasta de aproape un an?
Nu, nu, chiar nu. Așa poate da, este ca un ajutor pentru cei care cântă și au nevoie de sprijin, dar simt nevoia să fiu acolo, ori pe scenă, ori în fața scenei, să simt concertul așa cum știu eu că trebuie să fie.
Dacă ne referim la piesa pe care o vom asculta la finalul conversației, recenta voastră înregistrare, „Orizontul”, care ar fi mesajul ei?
„Orizontul” este despre ceea ce ne dorim noi să atingem și luptăm pentru o pasiune, pentru un țel. Ne chinuim, ne zbatem, mergem înainte și încercă să ajungem acolo, orizontul, de fapt, se îndepărtează, tot mai mult, dar faptul că luptăm și mergem în direcția pe care ne-o dorim ne dă o stare bună și o satisfacție. Chiar dacă nu ajungem la acel orizont, avem un răspuns- ceea ce am făcut și ceea ce am muncit e o bucurie, ne simțim bine. Asta așa, în general, pentru oamenii de rând, pentru oamenii deosebiți, pentru noi ca muzicieni, ca artiști, cam așa ar fi povestea.
Interviu realizat de Liliana MOLDOVEANU
