Tot mai mulţi români se confruntă cu tulburări mintale. Numărul acestora s-a dublat în ultimul deceniu, după cum arată un raport din 2022 al Ministerului Sănătăţii.
Cel mai întâlnit diagnostic este depresia, dar în ultima vreme întâlnim și așa-numita ”depresie modernă”, care nu dă foarte multe semne în exterior.
Explică Monica Popescu, doctor în psihologie:
Cei care sunt în depresie vin la cabinet și spun ”mă doare că nu simt nimic”. Ca să nu mai primești nimic, pui o barieră, un stop, dar nu primești nici impulsuri pozitive și de aia nu mai simți nimic. Merg pe automat, se duc la serviciu, își fac treaga. Depresia mascată e depresia modernă. Nu mai putem evalua la cabinet un om care vine mai neîngrijit. Acum, vine cu zâmbetul pe buze și gândește pozitiv.
În unele cazuri, depresia este generată de violența psihologică în familie – o formă de abuz mai greu de identificat, precizează Monica Popescu:
Se poartă când tandru, când abuziv. Nu mai ști ce te lovește și cum te-a lovit. Îți dai seama că nu e în regulă ce se întâmplă, dar încerci să te focusezi pe pozitiv. Totuși, mă iubește, este un bărbat bun, aduce bani în casă. E adevărat că începi să te învinovățești și prima dată când te-ai învinovățit, ești victima perfectă. În urma violenței psihologice se instaurează boli psihice. În primul rând depresia. În cazul violenței psihologice, depresia vine la pachet cu anxietatea. Ți-e teamă de un viitor necunoscut, de aia nici nu ieși din abuz. Ți-e teamă de ce o să fie. Te întreabă lumea de ce n-ai plecat, n-ai plecat pentru că n-ai putut.
În ultimele 4 luni, 11 mame și copiii lor au beneficiat de suport emoțional și material, în cadrul unei campanii împotriva violenței asupra femeilor, sub umbrela proiectului cultural Eforie Colorat.
“Totuși, mă iubește. E un bărbat bun, nu mă bate, aduce bani în casă”. Cum ajungem victimele abuzului psihologic? Un interviu cu Monica Iuliana Popescu, doctor în psihologie
Violența fizică, cea verbală, discriminarea și bullying-ul sunt ușor de recunoscut în societate, în schimb, abuzul psihologic este mai greu de deosebit și cu atât mai dificil de conștientizat, iar atunci când apare, putem fi siguri că celelalte tipuri de violență s-au instalat demult. În ultimele patru luni, 11 mame și copiii lor au beneficiat de suport emoțional și material, în cadrul campaniei LOVE#ABUSE, de conștientizare a violenței împotriva femeilor, sub umbrela proiectului cultural Eforie Colorat.
Monica Popescu, doctor în psihologie, a fost coordonatorul ședințelor de consiliere terapeutică și a aflat povestea multora dintre ele.
Rep: De la ce pornește raportul de dominație între abuzator și victima lui, poate fi vorba despre simpla forță fizică sau de puterea financiară?
Monica Popescu, psiholog: “…Pornește după povestea de dragoste. După ce se scutură floarea iubirii, începem să ne lămurim că suntem împreună, că suntem într-un cuplu. Poate ne simțim puțin constrânși. Poate că cea pe care am ales-o sau cel pe care l-am ales nu sunt tocmai după chipul și asemănarea idealului și atunci începem să-i schimbăm. Cum putem schimba un om? Manipulându-l ușor. De cele mai multe ori, intri în triunghiul ăsta, în care intrăm zilnic, victimă – agresor – salvator. Cel care își dorește mai multă atenție se poziționează ca “victimă”. El e îngrijorat și trist, că tu nu-l mai iubești, iar ție îți mai rămân două roluri: agresor sau salvator. Pentru că îl mai iubești încă, te pui pe poziția salvatorului și faci pe moment ce-ți cere, doar nu faci nici atât de bine și nici atât de rapid precum și-ar dori el. Și atunci el se înfurie și devine agresor, iar ție nu-ți mai rămâne decât un singur rol, cel de victimă. Este un joc al rolurilor foarte subtil, care se poate întrerupe dacă partenerii se așează ca doi adulți și discută. Dacă atunci când partenerul tău începe să plângă, tu îi spui de câteva ori: “Cu ce pot să te ajut, concret? Îmi pare rău prin ce treci, cu ce pot să te ajut?” O să se înfurie pe moment, dar, dacă îți menții poziția, iese și el din joc, pentru că nu mai are cu cine.”
Rep: Violența psihologică este mai greu de văzut și de demonstrat, de unde pornește ea? Cum ajungi victima violenței psihologice și cum o conștientizezi?
Monica Popescu, psiholog: “Violența psihologică sau violența emoțională sau violența mută este deja prezentă când celelalte forme de violență s-au instaurat. Violența de natură financiară și violența socială sunt ușor de disimulat, printre cuvintele de dragoste ale partenerului. Se poartă așa… când tandru, când abuziv. Nu mai știi ce te lovește și cum te-a lovit. E greu să-ți dai seama. Tu încerci, îți dai seama că nu e în regulă ce se întâmplă, dar încerci să te focusezi pe pozitiv, pentru că așa sunt trendurile… Și îți spui: “Totuși mă iubește. E un bărbat bun, nu mă bate, aduce bani în casă”. Așa că începi să te învinovățești și, în clipa când te-ai învinovățit, ești victima perfectă. Greu mai ieși de acolo.”
Rep: Știu că există femei care au ieșit din relații dificile și care primesc consiliere și ajutor material în mai multe centre. Aș vrea să vă întreb care a fost povestea care v-a impresionat cel mai tare?
Monica Popescu, psiholog: “M-a impresionat foarte mult povestea unei tinere, care a fost abuzată încă din centrul de plasament și a suferit abuzuri și violențe de tot felul, începând din familie, până în centrul unde se întâmplau tot felul de grozăvii, pe care cu greu și le exprima. Apoi, când a găsit o portiță, a dat de un alt centru, unde i se ofereau adăpost și hrană, dar i se și impunea un anume tip de religie. Și celelalte femei au povești triste. Durerea psihică, durerea psihologică nu se măsoară așa cum se măsoară durerea fizică.”
Rep: Femeile acestea, odată ce pleacă din acel cămin, se mai întorc?
Monica Popescu, psiholog: “Pentru unele este a doua oară când revin în centru. S-au dus înapoi, în locul de unde au plecat, pentru că aveau copii, iar copiii aveau nevoie de un tată. Abuzatorii se poartă frumos, pentru că dacă nu mai este victimă, atunci el ce rol mai are…? Se întâmplă să fie bine o perioadă și apoi abuzul se instaurează iarăși ușor-ușor. Numai că acum îl recunoști mai repede și te întorci în centru.”
Rep: Sunt femei care locuiesc în centru de mai mulți ani?
Monica Popescu, psiholog: “Da, sunt femei care sunt în centru de mai mulți ani și care au primit și responsabilități în centru și se ocupă de treburi administrative acolo. Majoritatea femeilor lucrează, doar cele care au copii până în 2 ani nu lucrează. Toate au avut un serviciu și, chiar la sfârșitul acestei campanii (n.r. Love#Abuse), s-a format o comunitate de femei. Se pot sprijini una pe cealaltă și pot avea grijă de copiii lor împreună.”
Rep: Există o legătură între violența psihologică și bolile mintale?
Monica Popescu, psiholog: “În urma violenței psihologice se instaurează boli psihice și uneori psihiatrice, care necesită chiar tratament medicamentos. În primul rând, depresia. Întorcându-te spre trecut, spre ceea ce ți s-a întâmplat, ești trist, ești neadecvat, ai insomnii, ai toate semnele unei depresii. Dar, în cazul violenței psihologice, depresia vine la pachet cu anxietatea, de unde ți-e teamă de un viitor necunoscut, de aceea nici nu ieși dintr-un abuz. De aceea și stai atât de mult, pentru că ți-e teamă de ceea ce-o să fie dincolo. Te întreabă lumea de ce n-ai plecat…? Nu ai plecat, pentru că nu ai putut.”
Rep: Ce ar trebui să știe aceste femei…? Dar să nu vorbim numai despre femei, că nu sunt numai femei, uneori sunt și bărbați.
Monica Popescu, psiholog: “Uneori sunt și bărbați. E adevărat, sunt și bărbați care sunt abuzat psihic, dar acolo e un joc, este un schimb de rol. Nu sunt doar ei sunt cei abuzați. De cele mai multe ori, sunt femeile abuzate. E un joc dublu. Sunt amândoi, se abuzează psihic. E ceea ce se numește acum “relație toxică”.
Rep: Cum se poate ieși din relațiile acestea, ce ar trebui să-i determine să iasă?
Monica Popescu, psiholog: “Se poate discuta și se pot negocia toate rolurile în cabinet, în terapia de cuplu și se rezolvă sau rămâi așa, că te-ai obișnuit sau iese unul pur și simplu pentru că are resurse. Sănătatea mintală e și ea importantă. E important să vedem, să ne evaluăm. Cum stăm cu sufletul? Nu ne doare, dar când ne doare, nu putem lua o aspirină. Cei care sunt în depresie vin la cabinet și spun: “Mă doare că nu simt nimic!” Este cea mai cruntă durere, pe care poți s-o ai. Ca să nu mai primești nimic, pui o barieră, un STOP, dar nu primești nici impulsuri pozitive și de-aia nu mai simți nimic. Merg pe modul automat, se duc la serviciu, își fac treaba. Depresia mascată este depresia modernă. Nu mai putem evalua la cabinet un om care vine mai neîngrijit, acum ești cu zâmbetul pe buze și gândești pozitiv.”
Interviu realizat de Cristina Ghelasie / Editor online: Doina Sîrbu / Foto: Campania Love#Abuse
