VIDEO | Se împlinesc 47 de ani de la cutremurul devastator din 1977
Publicat de Adina Sîrbu, 4 martie 2024, 06:02 / actualizat: 4 martie 2024, 7:16
Pe 4 martie 1977, un cutremur devastator lovea România. Seismul, cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter și cu o durată de 56 de secunde, a ucis peste 1.500 de oameni și a rănit alți peste 11.300.
Cutremurul din 4 martie 1977 a avut epicentrul în Munţii Vrancei, s-a produs într-o zi de vineri, la ora 21.21, fiind simţit în toată Europa de Est, dar şi în Rusia, la Moscova şi Sankt Petersburg, și a afectat direct aproximativ 200.000 de oameni.
32 de clădiri de înălţime mare sau medie s-au prăbuşit în Bucureşti şi aproape 33.000 de locuinţe au fost afectate la nivel naţional. Dintre cei 1.578 de morţi în toată ţara, în Capitală au fost 1.424, potrivit cifrelor vremii. Şi-au pierdut viaţa atunci o serie de personalităţi, între care actorul Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocăneţ sau cântăreaţa Doina Badea.
După cutremur, pe teritoriul României a fost impusă stare de necesitate, și au fost mobilizaţi peste 30.000 de pompieri şi militari, fiind cel mai mare număr de salvatori care a acţionat vreodată în ţara noastră. În primele ore ale dezastrului, reacţia autorităţilor a fost slabă, însă mulţi oameni au acţionat din proprie iniţiativă la îndepărtarea dărâmăturilor şi salvarea de oameni.
Potrivit autorităţilor, un cutremur de 7,4 grade ar provoca, în prezent, peste 42.000 de morţi. Cel mai mult ar avea de suferit Bucureştiul, care are peste 2.400 de clădiri în clase de risc seismic, majoritatea în centru.
Astăzi, evaluarea seismică a locuinţei pentru a afla nivelul de siguranţă al acesteia şi realizarea unui plan de evacuare în cazul unui cutremur, bazat pe informaţii din surse avizate, sunt primele două recomandări ale Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri (AICPS) în ceea ce priveşte prevenţia în caz de seism.
Într-o analiză privind siguranţa clădirilor din România în cazul unui cutremur, reprezentanţii AICPS susţin că, deşi exista diverse instrumente normative care vin în sprijinul ierarhizării vulnerabilităţii seismice a clădirilor, inclusiv metode de evaluare rapidă, precum şi bugete pentru consolidări, raportul dintre clădiri reabilitate energetic şi clădiri consolidate seismic este de 100 de clădiri anvelopate la una consolidată.
Directorii Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri demontează în analiză cele mai răspândite 5 mituri când vine vorba despre cutremur.
Primul dintre acestea, „stând sub grindă vei fi în siguranţă”, este fals, susţin reprezentanţii AICPS.
„Acesta era aplicabil clădirilor vechi pe vremea când plăcile erau din lemn, acum sunt din beton, iar grinzile vor pârâi şi se vor fisura primele. Structurile moderne sunt proiectate de ingineri astfel încât energia indusă de acţiunea seismică să fie distribuită cât mai uniform în cât mai multe puncte mici ale construcţiei. Scopul nu este să crape ceva major, ci să fie mici chestii de reparat cât mai uşor în diverse puncte ale construcţiilor”.
„A trecut prin multe cutremure o să fie în regulă şi la următorul” este de asemenea fals în opinia AICPS, pentru că o structură după o acţiune seismică majoră echivalează cu o structură cu degradări (minore sau majore), care poate afecta într-o mai mică sau mai mare măsură rezistenţa iniţială proiectată.
„Clădirea mea este din beton armat, la cutremur nu are nicio fisură” este un alt mit demontat de specialişti.
„De regulă, construcţiile sunt proiectate astfel încât vor avea anumite degradări în cazul unui cutremur de intensitate mare, indiferent de sistemul structural… chiar şi cele din beton armat vor suferi avarii. În funcţie de intensitatea mişcărilor seismice, pot apărea degradări, care se vor manifesta prin fisurarea/crăparea elementelor structurale în secţiunile critice”, afirmă inginerii constructori proiectanţi de structuri.
Fals este şi mitul „Clădirea mea este rezistentă, nu se mişcă la cutremur”, deoarece sub efectul unui cutremur, toate clădirile din aria de influenţă a epicentrului vor efectua mişcări de vibraţie.
„Clădirile sunt proiectate să se mişte la cutremur astfel încât să nu fie nici foarte rigide, pentru că poate apărea o ruptură bruscă, dar nici foarte flexibile, pentru că atunci vor suferi avarii elementele nestructurale.”
Nu în ultimul rând, și mitul „Clădirile noi sunt proiectate să facă faţă unui cutremur de intensitate ridicată, fără avarii” este fals, specialiștii argumentând că nu ar fi eficientă o astfel de construcţie pentru ca ar avea cost extrem de ridicat.
Totodată, AICPS precizează că trebuie să scăpăm de paradigma blocurilor construite înainte de ’77, blocuri înainte şi după un cutremur.
”Eticheta de construit înainte de ’77 este percepută diferit; dacă pentru o persoană fără cunoştinţe în domeniu aceasta se traduce prin rezistenţă şi performanţă, că a supravieţuit unui seism major, pentru noi, inginerii, o structură după o acţiune seismică majoră echivalează cu o structură cu degradări (minore sau majore), care poate afecta într-o mai mică sau mai mare măsură rezistenţa iniţială proiectată”, spun specialiştii.
Surse: RRA, AGERPRES/ Redactor: Adina Sîrbu
