Vasilopita, un obicei milenar păstrat și astăzi de Comunitatea Elenă din Constanța
Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 13 ianuarie 2018, 11:02
Sâmbătă dimineață, la Biserica Greacă Methamorphisis din Constanța a avut loc slujba religioasă dedicată Vasilopitei. Este vorba despre sărbătoarea tăierii plăcintei Sfântului Vasile cel Mare – numită Vasilopita – este unul din obiceiurile de iarnă foarte importante pentru greci și români, obicei păstrat cu sfințenie și la Comunitatea Elenă din Constanța.
An de an, membrii comunității, tineri și vârstnici, filoeleni și toți cei ce iubesc spiritul și tradițiile deopotrivă grecești și românești, se întâlnesc într-una din zilele de după praznicul Sfântului Vasile cel Mare și asistă cu smerenie, dar și bucurie la tăierea plăcintei din care, bineînteles, nu lipsește bănuțul de argint ce va aduce noroc tot anul găsitorului.
„Vasilopita este un obicei străvechi pe care grecii îl păstrează. În familiile de greci se face o pită î care se introduce un bănuț ce poate fi de aur, de argint… Se așează toată familia la masă, iar cel mai în vârstă membru al familiei spune o rugăciune Tatăl Nostru și apoi începe tăierea acestei pite. Prima felie este dedicată lui Iisus, a doua Sfintei Fecioare, a treia casei, a patra afacerii familiei și după aceea, în ordinea vârstei, de la cel mai în vârstă la cel mai mic, se taie câte o bucată din această pită. Cel căruia îi va pica felia cu acest bănuț va fi considerat norocosul anului“, a explicat, pentru Radio Constanța, vicepreședintele comunității elene din Constanța, Mihnea Hagiu.
Legenda spune că, pe vremea când Sfântul Vasile era Episcop de Cezareea, prefectul de Capadocia a vrut să jefuiasacă orașul. Atunci, Sfântul Vasile a adunat de la locuitori tot aurul pe care îl aveau, în bijuterii și monede, spre a-l oferi prefectului și a evita astfel jaful și distrugerea. Prefectul însă, rușinându-se în fața gestului locuitorilor, a plecat fără să ia nimic. Sf. Vasile, care nu mai știa ce și cui să dea înapoi, a hotărât să se pregătească mici plăcințele în care a pus câte o monedă sau obiect de aur din cele strânse de la localnici, astfel fiecare primind înapoi ce a găsit. Și cum grecii erau marinari și nu se întorceau toți din calatorie la 1 ianuarie, Vasilopita continua să se pregătească în fiecare oraș-port până în ziua în care se întorcea și ultima corabie.