Conferențiarul universitar Mihai Gheorghe, istoric și participant la Revoluția de la Constanța: Înlăturarea cuplului Ceaușescu era necesară, dar nu și execuția!

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 22 decembrie 2022, 12:27 / actualizat: 22 decembrie 2022, 17:33

În urmă cu 33 de ani, pe 22 Decembrie, fuga lui Nicolae Ceaușescu avea să marcheze un moment de cotitură în istoria modernă a României. Manifestațiile care au precedat acest eveniment și cele care au urmat alte câteva zile, impactate și de execuția cuplului prezidențial, au însemnat schimbarea de regim politic din România și au stârnit numeroase controverse legate de modul de desfășurare, de momentul și de eroii acelor zile. Regimul democratic instalat a avut ezitările lui și constatările lui, dar în cele din urmă a reprezentat drumul pe care românii l-au ales pentru viitorul lor.

La Interviul dimineții, Laurențiu Despina a dialogat pe marginea acestui subiect cu conferențiarul universitar Mihai Gheorghe, istoric și participant la evenimentele de la Constanța.

Redactor: Marcăm astăzi 33 de ani de la ceea ce, generic, ne-am obișnuit să numim Revoluția din 1989. Dacă în privința anilor, aritmetica este cât se poate de clară, cum stăm cu abordarea vizavi de evenimentele din decembrie 1989?

Conferențiarul universitar Mihai Gheorghe: Mă bucur că ați spus „Revoluția din 1989” și nu evenimente sau lovitură de stat, pentru că foarte multă lume nu știe ce s-a întâmplat atunci. Aș da o definiție pe scurt a revoluției. E o schimbare a ordinii sociale în urma unui eveniment, cu mijloace mai mult sau mai puțin violente, de pături largi. Cam asta s-a întâmplat. Un eveniment putem să-l numim la Timișoara, cu pe 16 – 17 decembrie, când mai mulți locuitori s-au strâns la locuința pastorului László Tőkés, care trebuia să fie mutat. După aceea nu pot să spun că au fost evenimente faptul că mii de timișoreni au ieșit în stradă și au și strigat ”Jos Ceaușescu” și „Libertate”, faptul că s-a tras, că mii de oameni au rămas și au declarat Timișoara oraș liber, nu poate fi eveniment. Este revoluție! Că în 21 s-a format baricada de la (Inter)Continental, în București. S-a tras, au murit oameni și acolo nu e un eveniment, nu e lovitură de stat, e revoluție și ce a urmat după aceea când s-a strigat ”Azi în Timișoara, mâine în toată țara”, …s-a pornit o mișcare, a înlăturat un regim. E vorba și de Constanța. A fost Timișoara, a fost București, după aceea, dacă se restrângea doar la aceste două orașe, vă asigur că evenimentul era înăbușit și se uita.

Redactor: Haideți să vedem cum au stat lucrurile la Constanța. Sunteți și istoric și ați participat în acele zile de decembrie la ceea ce s-a întâmplat la Constanța.

Conferențiarul universitar Mihai Gheorghe: Conform acelui principiu al dominoului și Constanța a intrat în aceste evenimente. A trebuit să existe evenimente în toată țara pentru a schimba ceva. Deci, era necesar să se schimbe puterea. Simboluri ale vechii puterii – Comitetul de partid, sedii ale Securității, trebuiau ocupate. În Constanța, acest lucru s-a întâmplat. În 22 decembrie, în jurul orelor 11 și ceva, spre 12, un grup de oameni era în fața consiliului de partid. Noi spuneam Casa Albă. S-a încercat anihilarea acestui simbol al puterii. Nu știu dacă știu mulți constănțeni despre unele lucruri care s-au întâmplat atunci, în acea perioadă. E vorba de faxul, de telegrama trimisă de o telefonistă din Chimpex către Timișoara, în care spunea “Constanța e alături de revoluția din Timișoara”. Asta se întâmpla în 17 decembrie. Tot între 17 și 22 decembrie, în unul dintre trenurile dintre Constanța – București, s-au împrăștiat manifeste anti-Ceaușescu. Simbolurile comuniste din Constanța trebuiau ocupate, desființate, motiv pentru care și constănțenii, în primul rând s-au plantat, ca să spunem așa, în fața Consiliului de Partid Județean. Oamenii au încercat să intre în acest sediu pentru a-l ocupa și a face cunoscut că puterea veche nu mai există. La acea oră, doar un milițian sau doi mai erau, plus primul secretar județean Mihai Marina. La momentul în care s-au auzit strigăte de „Jos Ceaușescu!”, „Libertate!”, primul secretar a ieșit pe balcon și a încercat să îndruge ceva, că e cu revoluționarii. S-a țipat “Dați-ne drumul”. Nu s-a dorit. Atunci, oamenii au urcat pe stâlpii clădirii, s-a ajuns pe balcon, s-a intrat pur și simplu. Secretarul județean de partid Mihai Marina a fost „arestat”, așa s-a spus la vremea aceea. Cel care s-a declarat după aceea prim secretar, Cercel Lazăr, pentru o zi a fost un fel de șef al Frontului Salvării Naționale din Constanța. Alt grup s-a îndreptat spre Securitate, unde era colonel Ciucur. Primarul sau președintele de partid al municipiului, Gheorghe Marinică, la fel, a fost reținut în clădire. Deci aceste simboluri trebuiau ocupate, motiv pentru care cetățenii din Constanța, asta au și făcut. Au fost morți, au fost răniți, au fost oameni care în acele zile s-au dedicat evenimentelor.

Redactor: Ce au urmat zilei de 22 decembrie, în acele zile fierbinți de până la Crăciun?
Conferențiarul universitar Mihai Gheorghe: Au apărut niște goluri de putere. Aceste goluri trebuiau ocupate. Erau oameni nepregătiți pentru acele evenimente, dar totuși au vrut să facă față. Astfel că toate instituțiile principale ale orașului, ale județului, au fost ocupate de revoluționari și s-au format Fronturi ale Salvării Naționale. Au fost la Casa Albă, la Milția județeană, la Miliția orașului, dar și în celelalte orașe – Mangalia, Cernavodă, Medgidia. Erau puncte care reprezentau ceva înainte și trebuiau ținute sub control. Lângă Mangalia, în stațiunea Neptun, era casa de odihnă a CC-ului. Se credea că s-ar putea să apară probleme de acolo. Mai era o cabană undeva în Deltă, la Murighiol, care iarăși era a Comitetului Central al partidului. Au fost trimise elicoptere pentru că la un moment dat s-au primit anunțuri că s-ar putea să fie probleme. De asemenea, la podul de la Cernavodă, unde iarăși erau zvonuri că va fi aruncată în aer. De ce spun că a fost o mișcare revoluționară și în în Constanța? Pentru că au fost oameni care au murit. Acei oameni care au murit, din greșeală, cum spun alții, au murit totuși pentru Revoluție, pentru libertate, pentru ceea ce însemna că va fi mâine, sau poimâine.

Redactor: Credeți că Revoluția română din 1989 era, dacă putem spune așa, “scrisă în stele”, sau era pe planșeta marilor politicieni ai vremii, care făceau și desfăceau lumea în acea perioadă? Și, în subsidiar, v-aș întreba ce părere aveți, înlăturarea cuplului prezidențial și schimbarea de gardă sau de regim politic s-ar fi putut înfăptui într-un alt mod, eventual mai pașnic?

Conferențiarul universitar Mihai Gheorghe: “A fi scris în stele” e prea mult. Eu consider că ne aflam, într-un fel, pe planșeta marilor puteri. Dacă mai țineți minte, a fost acea întâlnire de la Malta în care s-a decis soarta. Înlăturarea cuplului Ceaușescu era necesară, dar, după mine, nu și execuția! Dar schimbarea regimului politic la acea vreme nu se putea face în mod pașnic. S-a văzut că în toate celelalte state din jur, socialiste și ele – Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, acest lucru se întâmplase. La noi, se ținea cu dinții de acest regim politic. Nimeni nu avea curajul să facă această translatare. Se credea că este imposibil. Dar tocmai prin această mișcare, pe care eu o consider revoluționară, s-a întâmplat, s-a schimbat regimul politic. La început, se striga doar “Jos Ceaușescu!” și „Libertate!”, pentru ca mai apoi să se ajungă la „Jos comunismul!”. Nici noi, românii, nu credeam că vom trece. Speram la o perestroika, la un glasnost, cum era în jur.

Redactor: Credeți că după 33 de ani putem spune că știm „adevărul despre revoluție”? Sau când vom afla oare totul? Vă întreb, pentru că au trecut 33 de ani și încă persistă o ceață care învăluie acele evenimente și marea suferință a acestui popor este că adevărul a fost ascuns pentru multă vreme…

Conferențiarul universitar Mihai Gheorghe: Știm doar mituri. Sunt doar frânturi, întâmplări disparate. Nu se vrea încă sau nu se poate încă să aflăm adevărul întreg. Și ce mă doare mai mult e că peste 40-50 de ani cel puțin când se va afla adevărul, acesta va fi foarte îndepărtat, foarte neclar, o imagine ștearsă. Era USLA, erau forțele de securitate, care practic ei le-au fost cele care au intervenit în aceste zile ale Revoluției, care au registre în care fiecare activitate, fiecare ofițer care a dat ordin este cunoscut. Dar aceste documente încă sunt puse bine.

Redactor: Atunci când se va afla în totalitate adevărul, el va aparține altor generații…

Conferențiarul universitar Mihai Gheorghe: Exact. Care nici nu vor ști, sau vor învăța la istorie, …sper. Că a fost o revoluție, că a fost o răsturnare a unui regim și că au murit oameni. Dumnezeu să-i odihnească! Și să sperăm că o să fie zile mai bune pentru toată lumea!

Redactor – Laurențiu Despina / redactor online – Daniel Țăndăreanu / Foto: Arhiva personală