Maria Hodor, artista care realizează portrete inedite, la „Interviul dimineții“ FOTO

Publicat de , 16 noiembrie 2019, 11:04

Maria Hodor este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național de Arte Regina Maria, la secția design de obiect . De curând, ea și-a îndeplinit un vis: acela de a avea o expoziție personală. După 2 ani de pregătire și muncă,  visul a devenit realitate. Elite Prof Art București i-a organizat o expoziție, o galerie condusă de profesioniști în domeniu, despre care ne-a vorbit astăzi, la Interviul Dimineții.

Maria Hodor: Anul acesta, de pe 24 septembrie până pe 7 octombrie, am avut o expoziție personală la București, la Athénée Palace Hilton Hotel. Drumul către expoziție, către realizarea ei, a fost destul de dificil, pentru că nu prea am avut timp în perioada școlii să lucrez. Am lucrat mai mult în timpul verii. S-a numit „Portrete în spațiul înconjurător” și au fost lucrări pe care le-am realizat în ultimii doi ani. A durat destul de mult, tocmai pentru că nu am avut prea mult timp la dispoziție ca să lucrez.

Care a fost tematica expoziției tale ? Ce ne spun lucrările tale, de fapt?

Maria Hodor: Nu trebuie să spună nimic. Trebuie doar să fie. O tematică anume nu există. Doar portretul în sine. Roz ar fi dominanta cromatică din această expoziție, care pentru mine înseamnă un vis împlinit. Am vrut demult să expun la București, până la urmă e capitala țării. E un pas într-o direcție mai bună. Vernisajul a fost organizat de către Elite Prof Art, iar critic de artă a fost doamna Roxana Bărbulescu. Dânsa a fost foarte de treabă, am discutat înainte, normal, a vrut și dumneaei să mă cunoască. Am vorbit și despre artiștii noștri preferați și așa am aflat că avem câțiva în comun. Am discutat și despre  Rembrandt și Rubens. I-am explicat dânsei că îl prefer pe Rubens și nu pe Rembrandt și cred că acest lucru a surprins-o puțin.

Care sunt artiștii tăi preferați?

Unul dintre ei, dar care nu este foarte cunoscut, este Anton Romako. I-am văzut lucrările prima dată la Viena, la muzeul Belvedere. Are foarte multe portrete care mi se par interesante, pentru că el cumva realizează portretul într-un mod extrem de firav, pentru că îl pune cumva într-un fundal cu un contrast destul de mare. Dar așa, lucrarea în sine, e chiar gingașă, e drăgălașă. Ar mai fi și Alphonse Mucha, să zicem, un artist mai plastic. Toate lucrările lui sunt de natură decorativă, chiar dacă și el are portrete. Printre preferații mei se află și artistul român Corneliu Baba. Prima dată am dat de Baba chiar la Muzeul de Artă din Constanța.

Am observat că ai o ușurință în a realiza portrete. Vorbește-ne despre pasiunea  ta de a desena portrete…

Maria Hodor: În vara în care terminam clasa a VIII-a și intram în clasa a IX-a, m-am decis că vreau să desenez portrete, întrucât am aflat că acest lucru se studiază la școală abia în clasa a XI-a și nu voiam s-aștept. Așa că m-am apucat, am exersat până mi-am lucrat mâna.

Să ne întoarcem la expoziția ta, „Portrete în spațiul înconjurător”. Lucrările au putut fi admirate și la Muzeul Marinei Române, între 23 octombrie și 6 noiembrie…

Maria Hodor: Da, a fost aceeași expoziție ca aceea de la București, atâta tot că am mutat lucrările la Muzeul Marinei Române. Am tot discutat cu domnul director, care mi-a permis să folosesc una dintre sălile muzeului.

Care este dominanta cromatică a lucrărilor tale?

Maria Hodor: E greu de spus în general. Pentru că se schimbă preferințele, se schimbă și stilul. Preferința pentru roz există acum, dar dacă o să mă mai intervievați anul viitor, o să vedeți altceva. Nu o să rămână la fel.

Am înțeles că vei semna și ilustrația unei cărți…

Maria Hodor: Am lucrat anul trecut la un proiect cu domnul scriitor Petcu Abdulea, nu știu când va apărea cartea. Este o carte de poezii pentru copii. Se numește „Vacanța mare” și ilustrațiile cuprind animale drăgălașe în diverse ipostaze.

Ai avut și alte pasiuni în copilărie?

Maria Hodor: Am făcut 6 luni de balet, 6 luni de karate. Dacă am făcut pe o perioadă scurtă, înseamnă cu nu s-a lipit de mine.

Cum ai luat tu contact cu pictura, la ce vârstă?

Maria Hodor: La vârsta de 6 ani, când am fost înscrisă la Palatul Copiilor, la cursul de pictură. De atunci am evoluat. Nu pot să zic că e ceva normal, nici anormal, în parcursul pe care l-am urmat. Am avut control asupra lui, dar în același timp nu am avut control asupra lui. E dificil de explicat. Pur și simplu, m-am lăsat urmată de această dorință.

Maria, ești elevă în clasa a XII-a. Intenționezi să îți faci un viitor în domeniul artei?

Maria Hodor: Da, intenționez să mai lucrez, să mai expun, să mai particip la tot felul de expoziții, la vernisaje. Dar nu am o țintă anume, doresc doar să fiu prezentă în acest mediu. Lucrez de plăcere.

Această prezentare necesită JavaScript.

Care sunt calitățile artistei Maria Hodor?

Maria Hodor: Ca artist, eu pur și simplu doar lucrez. Calitățile și defectele le atribui mai mult persoanelor. Eu, ca artist, încerc să lucrez fără să depind neapărat de sentimentele mele sau de starea mea. Îmi dau seama că mă influențează destul de tare, doar că încerc să am un fel de proces care este obiectiv, ca atunci când mă aflu într-o stare proastă.

Cât de des lucrezi, Maria?

Maria Hodor: În timpul școlii, lucrez mai mult pentru orele de atelier. Proiectele mele personale le cam las pentru perioadele de vacanță.

Ai un an greu, ești în ultimul an de liceu. Îți este teamă de examenul de bacalaureat?

Maria Hodor: Nu îmi este teamă, Știu că o să îl iau, dar îmi doresc să îl iau cu un calificativ destul de bun.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Fotografii – Radio Constanța, Arhiva personală

O adolescentă din Constanța a realizat, prin tehnici originale, un tablou inedit dedicat României Mari FOTO

Publicat de , 29 noiembrie 2018, 17:43

Tabloul intitulat „NĂFRAMA“ a fost expus pe 29 noiembrie la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, alături de alte opere ale adolescenților din Constanța, lucrate pentru același eveniment.

Redactor: Silvia Pascale

Maria Hodor, din Constanța, are 16 ani și este elevă a Colegiului Național de Arte „Regina Maria“, la secția Design. Ne spune că a iubit creionele colorate dintotdeuna. Pe când avea doar 6 ani, de mână cu bunicul său, a mers la Palatul Copiilor, locul în care a învățat să ridice desenul la rang de artă. Astăzi se mândrește cu lucrări executate într-o tehnică apreciată de critici, și cu multe premii. De dragul României Mari și al dobrogenilor, în aceste zile, Maria expune un tablou numit –Năframa – la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Chipul româncuței înfrumusețat de portul popular seamănă izbitor cu cel al tinerei artiste.

„Este un portret al unei românce, care poartă vestimentaţie tipică populară românească. Am numit-o «Năframa românească», pentru că năframa este piesa cea mai accentuată. Prima parte a tabloului a fost portretul, pe care l-am făcut în creioane colorate, apoi am continuat să fac năframa. Pentru modelele de la năframă, am dat cu un strat destul de gros de acrilic, pentru a ieşi, cât de cât, în relief, iar peste acel strat de acrilic am pictat anumite modele. Modelele nu sunt neapărat de la năframă, sunt specifice iilor“, spune tânăra.

În portretul româncuţei se regăsesc simboluri puternice, precum tricolorul şi crucea. „Am găsit acel model la o ie din Dobrogea şi mi s-a părut interesant“, ne mărturisește Maria.

Portretele Mariei Hodor sunt realiste, puternice, vii, încărcate de simboluri. Toate trasmit, în manieră diferită dragostea adolescentei pentru artă.

Această prezentare necesită JavaScript.

„Dragostea pentru redarea carnaţiei nu ştiu de unde a venit, pur şi simplu prima dată când am încercat mi s-a părut foarte interesant. Dragostea pentru culori am avut-o dintotdeauna, e ceva natural pentru mine, nu pot să-i găsesc neapărat o explicaţie“, spune ea.

Eugène Delacroix, pictor romantic prin excelenţă, spunea: „Daţi-mi noroiul din stradă şi vă voi face din el carnaţia unei femei cu o tentă delicioasă“. Afirmaţia i-a consolidat şi mai mult înclinaţia spre acest gen de artă. Una dintre cele mai mari dorințe ale Mariei Hodor este ca într-un viitor apropiat să-i admirăm lucrările într-o expoziție personală.