Ce spun specialiştii despre dependenţa de jocurile de noroc
Publicat de Doina Sirbu, 22 februarie 2023, 09:03
Ofensiva caselor de pariuri și a jocurilor de noroc se înscrie într-un trend cotidian în care, pentru mulți, miza unor câștiguri financiare se dovedește a fi irezistibilă.
Așa numitele păcănele, fotbalul ori alte sporturi jucate în căutarea pronosticurilor exacte, atrag zi de zi o clientelă fidelă și, în aceste condiții, sălile de jocuri au tot timpul ușa larg deschisă. Laurențiu Despina a dialogat pe această temă cu psihologul Liviu Chesnoiu, expert Poligraf.
Pariurile și jocurile de noroc au devenit în ultima perioadă o tentație care incită tot mai mulți români. Am putea spune că intuim explicația unei astfel de efervescențe, dar care este percepția vis-a-vis de acest fenomen, din punctul de vedere al profesionistului care decriptează profile comportamentale?
Liviu Chesnoiu: Vă pot spune din carierea mea, că acest fenomen a luat amploare. Această dependență de jocurile de noroc, această adicție, spus în termeni medicali, față de o astfel de preocupare care creează hormonul fericirii, de multe ori este analizată și privită doar la nivelul efectelor, la simptome. Dacă noi am încerca să mergem înspre profunzime, înspre cauze, am avea, poate, șanse mai mari să ne punem cu acest flagel. Există cabinete, există clinici care tratează această maladie, să-i spunem așa, această afecțiune psihologică, dar rezultatele sunt la nivelul acesta – calmante, terapie, dar dacă am reuși să facem acest demers înspre cauză, să găsim cauza, am avea șanse să învingem. Chestia aceasta nu este abordată din punct de vedere psihologic, medical, cu adevărat. Nu ai cum să te pui cu “necuratul”. Trebuie să fugi.
Ați lucrat multă vreme ca psiholog criminalist, fiind specializat în a gestiona informațiile prin intermediul detectorului de minciuni. Cum arată profilul jucătorului de păcănele? Și aici mă refer nu doar la cei care joacă accidental, ci la cei împătimiți până la dependență.
Liviu Chesnoiu: Am avut multe cazuri de genul acesta. Ei ajung într-o ultimă fază la a-și face Hara-kiri. De regulă sunt persoane singure, sunt izolați, sunt respinși de familie pentru că au tot mințit, au tot promis și nu s-au ținut de cuvânt și oamenii aceștia, pentru a ține banii aceia ca să joace în continuare, fură din casă. Sunt izgoniți, poate, de acolo și ce fac? Se împrumută la cămătari, se împrumută în dreapta și stânga și pentru că nu mai își pot plăti aceste datorii, ei își fac Hara-kiri până la urmă. Asta se întâmplă cu ei. Ce au pățit ei? Au pățit ceva în copilărie, au fost abuzați, au fost maltratați, au fost bătuți, au fost jigniți, au fost terorizați. Şi când ajung ceva mai măricei, așa cum reușesc ei să supraviețuiască, să se ajungă la hormonul fericirii? Se duc, joacă acolo și atunci când câștigă secretă atâta dopamină, încât oamenii devin dependenţi de drogul acesta și de aceea noi trebuie să umblăm la aceste mecanisme. Păi, ce facem? Cum îl salvăm pe acest om? Păi, încercăm să-l ajutăm cu adevărat pentru că niciodată nu va recunoaște că are o problemă. Trebuie însă, ajutat. Singur nu se poate ajuta.
Putem considera această implicare excesivă în jocurile de noroc ca fiind un viciu? Există și soluții, există terapii de aplicat?
Liviu Chesnoiu: Adicția, dependența de jocuri este cea mai groaznică dependență, pentru că de celelalte poate mai șanse să scapi de alcool, de nicotină, dar faptul că se împrumută foarte mult și nu mai reușesc să strângă bani și pierd proprietăți, pierd tot, ce putem să facem? Trebuie să avem niște specializări foarte serioase în sensul acesta și după umila mea părere, doar prin hipnoză putem să ajungem să-i tratăm și să-i vindecăm cu adevărat pe acești oameni.
Pe de altă parte, nu toată lumea care are venituri modeste devine client al unei săli de jocuri de noroc, dar am putea găsi totuși unele circumstanțe în nivelul precar de dezvoltare al societății sau și mai adânc, în nivelul modest de educație?
Liviu Chesnoiu: Sunt și oameni foarte inteligenți care au acest nărav. Asta nu înseamnă că dacă el are puține clase este dependent de chestia asta. Sunt și la case mai mari oameni care au clacat și au crezut ei că prin chestia aceasta reușesc să simtă satisfacţie, să obțină plăcere, să ajungă la hormonul fericirii, care, dacă nu este alimentat din când în când și nu ajungi la o doză din ce în ce mai mare de dopamine, intră în sevraj. Oamenii aceștia când nu mai joacă, nu mai au bani, nu mai am de unde să fure, se sinucid. Am avut foarte multe cazuri în care s-a ajuns la așa ceva.
Există pârghii pe care și statul le are la dispoziție? Ar putea să intervină?
Liviu Chesnoiu: Are, pentru că vedeți dumneavoastră, ieşiţi pe stradă şi vedeți o sumedie de jocuri de noroc, săli de jocuri de noroc. Nu poți să faci așa ceva, pentru că tinerii, copiii sunt fără personalitatea formată. Păi ei zic așa, că ne jucăm, ne distrăm, nu știu ce, dar nu-i așa. N-ai cum să ai pe o stradă numai săli de jocuri de noroc sau acum, fenomenul a luat amploare și prin faptul că prin telefon poți să pierzi niște bani și poți să-ți rezolvi acest “nărav”. Nu face nimic societatea. Ei câștigă, obţin profituri foarte mari de la aceste firme și se declară mulțumiţi pentru că e o afacere aici, dar nu se gândesc la sănătatea psihică a poporului României. N-ai cum să-i vindeci pe oamenii aceștia dacă tu ai peste tot tentații la tot pasul.
Redactor: Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: pexels.com
