Stil de viaţă: Secretele unei relaţii de cuplu reuşite, prin ochii psihologului
Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 26 februarie 2018, 14:42
Pentru că februarie este luna în care celebrăm dragostea un pic mai cu fast decât în restul anului şi în care reflectăm poate ceva mai profund asupra relaţiilor sentimentale pe care le avem sau pe care ne-am dori să le construim, dar şi la relaţiile trecute, pe care le-am dat uitării sau încă nu, psihoterapeutul Elena Harbur a acceptat provocarea realizatorului Radio Constanţa Daniel Sîrbu de a aborda tema relaţiilor de cuplu în cadrul emisiunii „Stil de Viaţă“.
Cum construim o relaţie de cuplu sănătoasă, cum o facem să funcţioneze, aflăm, împreună din interviul următor.
Relaţiile se construiesc. Ele nu apar peste noapte. Ştim să construim o relaţie?
Elena Harbur: De obicei nu prea ştim să construim o relaţie. Ştim să ne îndrăgostim, ştim să ne dorim, ştim să ne afiliăm unui cuplu, dar nu ştim să construim un cuplu din păcate. Pentru ca o relaţie să funcţioneze este nevoie de timp şi este nevoie de muncă; este nevoie de atenţie, de determinare şi de implicare. Nu putem să facem o relaţie să funcţioneze doar pentru că ne-am întâlnit şi ne-am plăcut. Nu este suficient. De asemenea, oricât de urât ar suna, nici dragostea nu este suficientă pentru ca o relaţie să meargă.
Într-o relaţie intrăm cu aşteptări. Poate că un secret al unei relaţii reuşite nu ar fi şi armonizarea acestui sistem de aşteptări. Nu ar trebui să armonizăm acest nivel de aşteptări?
Elena Harbur: Nivelul de percepţie şi nivelul de aşteptare este cel mai important în relaţia de cuplu, pentru că fiecare partener are aşteptările lui, care se potrivesc cu dinamica lui de viaţă, cu modelele de viaţă pe care le-a avut şi care pot deriva din relaţia pe care a avut-o cu părinţii, dar şi experienţele anterioare de relaţionare. Este extrem de important să adecvăm la persoane, să individualizăm acest nivel de aşteptare şi de implicare totodată, deoarece aşteptarea presupune un set determinat de gânduri, idei a ceea ce ar trebui să facă celălalt. Un mod de viaţă, cum să trăim împreună, cum să fim trataţi, ce ar trebui să facem sau ce nu ar trebui să facem în relaţie, iar atunci acest set de aşteptări ne schimbă dinamica de cuplu şi, la un moment dat, generează conflicte, pentru că nu există concordanţă de percepţie între cei doi parteneri. Ca să putem armoniza nivelul de aşteptare este important să ne întoarcem la indivizi. Ce nevoie şi ce dorinţă are fiecare în mod real, dincolo de o aşteptre anume. Pentru că, de cele mai multe ori, aşteptările sunt nerealiste. Ne aşteptăm la un romantism exagerat care să perpetue, ne aşteptăm să nu ne deranjeze niciodată nimic, ne aşteptăm ca celălalt să ne aparţină în totalitate şi în exclusivitate.
Acest nivel de aşteptări odată armonizat şi cuplul creat, într-un stadiu incipient, se dezvoltă. Cum ar trebui să se dezvolte pentru reuşita unui cuplu?
Elen Harbur: Pentru reuşita unui cuplu este important ca ambii parteneri să îşi facă un timp pentru relaţie şi pentru cuplu, indiferent ce alte perspective de viaţă au. Este extrem de important. Un timp în care vin către celălalt până la jumătatea drumului şi celălalt vine până la jumătatea drumului. O relaţie înseamnă doi – întotdeauna! Nu numai unul decide. Amândoi decid, amândoi primesc, amândoi oferă. Fiecare pe ce are nevoie – este important ca ei să conştientizeze ce nevoi au pentru ca relaţia lor să meargă. Fiecare relaţie de cuplu este unică, este diferită, partenerii îşi stabilesc singuri un drum, o dinamică, lucruri care le plac, lucruri care le displac, un ritual de relaţie. Ca să pot să cresc relaţia este important să fiu pe afinităţi. Discordanţele dintre parteneri, lucrurile care sunt diferite stimulează şi incită. Pe de altă parte, ceea ce face relaţia să meargă este armonizarea cuplului. A se pune în comun.
-
Unde se termină spaţiul comun şi unde începe spaţiul intim al fiecărui partener
Se vorbeşte mult într-o relaţie despre spaţiul individual sau spaţiul comun. Din nou nu sună foarte romantic, dar fiecare avem un spaţiu individual propriu, iar în cuplu există un spaţiu comun. Cum facem să le împărţim de aşa manieră încât nici cei doi parteneri din cuplu să sufere, dar nici cuplul să nu sufere?
Elena Harbur: Este cea mai sănătoasă variantă, este singura variantă în care cuplul rămâne funcţional şi satisfăcător pe o viaţă întreagă, aşa cum îşi doreşte toată lumea. Este absolut obligatoriu să am un spaţiu individual şi absolut obligatoriu să am un spaţiu comun. Acest spaţiu comun este stabilit împreună, de parteneri, cu activităţi stabilite de comun acord. Spaţiul individual presupune o anumită intimitate, în care celălalt are mai puţin acces. Sună ciudat, dar este adevărat şi este sănătos, pentru că fiecare partener nu are nevoie să ştie totul despre celălalt. Sunt şi lucruri pe care chiar nu-şi doreşte să le afle şi nu-i trebuie să le afle. Ca să umplu spaţiul personal şi spaţiul comun cu lucruri care ţin de intimitatea mea, poate la un moment dat să devină sufocant pentru partener. Atunci de aceea există acest spaţiu individual.
Deci inclusiv în cuplu, invadarea spaţiului individual reprezintă un pericol.
Elena Harbur: Da! Este necesar să îmi păstrez spaţiul individual ca să pot să rămân eu. Altfel fuzionez cu cuplul şi am aşteptarea ca şi celălalt partener să fuzioneze cu mine. Odată fuzionaţi amândoi, ne transformăm în altceva care nu ne este propriu nici mie, nici lui şi clar nu funcţionează, pentru că nu ne reprezintă.
Când vorbim despre dinamica de cuplu, vorbim despre etape. În orice cuplu există diferite etape, există etape temporale, există etape sensibile, există etape pe care le parcurgem şi datorită vârstei şi datorită bagajului de cunoştinţe şi experienţe şi datorită altor factori externi. Care este metoda sănătoasă de a parcurge aceste etape?
Elena Harbur: În permanenţă este nevoie să ne reactualizăm relaţia. Există, într-adevăr, etape de dinamică, există schimbarea individului, indiferent dacă mi-am ales partenerul pentru un motiv sau altul şi mă aştept să regăsesc conexiunea în permanenţă pe exact motivul acela sau calitatea aceea a partenerului meu. Şi eu şi el, pe parcurs ne schimbăm, apar nevoi diferite, apar modalităţi de comportament diferite. Ca să pot păstra cuplul este necesar să mă reactualizez în permanenţă. Când apare o schimbare în mine, în nevoile mele, în dorinţele mele, în aşteptările mele, este important s-o aduc la cunoştinţă. Să văd dacă şi celălalt este de acord, dacă şi celălalt poate să vină către mine, pentru că relaţia de cuplu înseamnă a pune împreună,nu înseamnă a fuziona, nu înseamnă a deveni unul, nu înseamnă a gândi la fel sau a simţi la fel. Este normal ca în etape diferite de viaţă să nu am nevoie de acelaşi lucru. Automat şi celălalt se schimbă pe dinamica lui.
-
Reinventarea şi redescoperirea într-un cuplu
Cuplul se construieşte şi în acelaşi timp se vorbeşte despre reinventarea cuplului. Ce ar însemna această reinventare?
Elena Harbur: Reinventarea cred că este cea mai frumoasă tehnică şi cea mai frumosă abordare a cuplului, pentru că în reinventare, practic, fac un exerciţiu din a mă uita la celălalt ca şi cum este nou, ca şi cum îl văd pentru prima dată; pe de altă parte ştiu şi ţin minte şi păstrez ceea ce mi-a plăcut iniţial. Practic, mă uit la un om faţă de care mă simt familiar ca şi cum omul acela are nişte secrete pe care încă nu le-am descoperit. Atunci reinventarea cuplului presupune să fiu curios, să îl caut pe celălalt, să îl redescopăr şi totodată, prin el, mă redescopăr şi pe mine. Redescopăr astfel o dinamică nouă de cuplu.
Vorbeam despre etapele pe care le parcurge un cuplu, ele sunt etape fizice, pentru că nu mai putem fi la 30 de ani ca la 17 şi nici la 50 de ani ca la 30 şi tot aşa. E altă dinamică energetică. Pe de altă parte, aşa cum spuneam, căpătăm cunoştinţe noi prin faptul că socializăm mult mai mult. Ar trebui adusă această experienţă de viaţă în cuplu şi dintr-o parte şi din cealaltă pentru ca această dinamică a cuplului să fie una pozitivă? Pentru că poate fi şi o dinamică negativă…
Elena Harbur: Poate fi şi o dinamică negativă în condiţiile în care există un exces şi în condiţiile în care eu mă identific cu poveştile de viaţă ale celorlalţi. Dacă cineva apropiat mie trăieşte un eşec în dragoste, pe un anumit motiv eu ajung în posesia informaţiei şi cumva mă contaminez cu negativitatea din eşecul respectiv şi mă întorc în cuplu şi zic «A, păi şi tu îmi faci la fel cum a păţit…» atunci da, este o experienţă negativă. Pe de altă parte, orice experienţă negativă poate să fie folosită pozitiv, constructiv, ca model: «între ei s-a întâmplat aşa şi între noi se întâmplă uneori aşa. Hai să vedem ce facem sau cum facem ca să nu se întâmple» să nu se producă o despărţire sau să nu suferim. Dacă sunt experienţe pozitive, le aducem oricum. Mă uit, îmi place, vreau şi eu. Atunci este mult mai uşor să aduc parte din experienţe. Pot să ale aduc sau pot să nu le aduc. Este bine să le aduc. Pentru că oricum intră în contact cu mine, îmi intră în planul conştiinţei, le ştiu, le înţeleg, le văd şi atunci ce îmi place pun în aplicare, ce nu îmi place mă străduiesc să nu ajung acolo. Dar oricum îmi oferă un model de aşa nu sau un model la care să ştiu să mă raportez.
-
Comunicarea – cheia succesului în cuplu
Eu cred că unul dintre elementele importante în construcţia cuplului este comunicarea. Aşa este?
Elena Harbur: Absolut. Comunicarea este de bază. Fără comunicare nu putem avea un cuplu.
Ce înseamnă o comunicare reuşită?
Elena Harbur: O comunicare reuşită presupune un mesaj şi un feedback pe toate planurile între cei doi parteneri. Comunicare reuşită înseamnă să vorbesc despre mine, despre felul în care funcţionez în mod intim. Să vorbesc sincer, să vorbesc emoţional. Comunicare nu înseamnă să spun ce am făcut astăzi la muncă sau ce am făcut la piaţă sau orice fel de conflict. Comunicare înseamnă să îi împărtăşesc celuilalt o dinamică a mea internă, ce gândesc, ce simt sau de ce îmi este frică sau ce îmi place foarte mult în relaţie cu el şi nu din exterior, pentru ca celălalt să aibă cunoştinţă de asta. Este şi valorificat şi are, în acelaşi timp, ca un set de instrucţiuni. Ştie ce să facă şi ce să nu facă. De asta comunicarea este importantă. Inclusiv comunicarea fizică – inclusiv în sex există o comunicare. Este important ca celălalt să ştie ce îmi place sau nu îmi place, pentru că altfel nu are de unde să ştie. Deci comunicare pe toate planurile la nivel profund.
Cât de important este feedback-ul pe care îl primim sau nu la mesajul pe care îl transmitem în cuplu?
Elena Harbur: Având în vedere că este vorba despre o relaţie de cuplu, mi se pare că este cel mai important feedback. Avem tendinţa să ne agăţăm cumva de feedback-ul pe care îl primim şi să îl considerăm ca un fel de etichetă. Să considerăm că dacă partenerului nu îi place ceva este ca şi cum nu i-ar mai plăcea de mine.
Este o valorizare a propriului sine prin feedback-ul pe care îl primeşte.
Elena Harbur: Exact. O valorizare şi o repoziţionare. De multe ori, când un partener are un feedback negativ are tendinţa să se separe de cuplu sau să intre în poziţie de conflict, să pornească ditamai cearta pentru ceva ce celălalt partener doar a exprimat. Este extrem de important aici să facem diferenţierea cum primesc un feedback, pentru că în comunicare cel mai important lucru este cum primesc feedback-ul. Este important, când am intimitate în cuplu să ştiu că părerea celuilalt este o bază a construcţiei cuplului şi nu o etichetă. Nu exist printr-un feedback negativ, ci exist pentru a completa şi a creşte cuplul. Este normal să am un feedback pozitiv. Asta nu înseamnă că partenerul nu mă mai vrea sau nu mă mai place, ci pur şi simplu, părerea lui este diferită.
Pentru a trage o concluzie a acestei discuţii, nu este uşor să construieşti un cuplu, nu este uşor să menţii un cuplu şi totuşi suntem tentaţi de fiecare dată să intrăm într-o relaţie.
Elena Harbur: Suntem născuţi să fim în doi. Nu suntem născuţi să fim singuri. Există o nevoie internă instinctuală de a funcţiona în cuplu. Ne dorim foarte mult asta şi tocmai din acest motiv există riscul de a se rupe cuplul, pentru că odată ce ne dorim foarte mult, apar foarte multe mecanisme care împiedică un cuplu să funcţioneze. Am tendinţa mai degrabă să mă tem decât să fac relaţia să funcţioneze. Atunci este mult mai important să mă axez pe relaţie, pe motivul pentru care sunt în relaţie, pentru că, până la urmă, asta îmi doresc. Este într-adevăr greu să construim un cuplu. Cel mai greu este să îl menţinem.
Emisiunea „Stil de viață” la Radio Constanța 100,1 FM – Ce îți oferim? O psihologie de viață!
Repere reale și practice pentru o viață sănătoasă, armonioasă și echilibrată, o viață satisfăcătoare și împlinitoare!
Psihologie practică și eficientă despre cine ești tu și cine suntem noi împreună, o emisiune despre cum să devii cea mai bună versiune a ta!
Te așteptăm în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 18.00 să ne asculți, să îți spui părerea, să pui întrebări și să faci propuneri pentru ce te interesează cel mai mult: viața ta!
