INTERVIU | Gabriela Guzu, artist handmade: „Pe vremea noastră, la școală, făceam lucru manual la materia numită „Atelier”, din care majoritatea am rămas cu ceva“

Publicat de Doina Sirbu, 21 aprilie 2022, 07:18

“Îmi doresc foarte mult ca tineretul, copiii să vină spre tradițiile noastre și să descopere lucrul de mână”, spune Gabriela Guzu din Năvodari. Creează obiecte handmade “de o viață”, mai exact de 45 de ani.

Despre pasiunea  inginerei (în industria alimentară) din Năvodari și beneficiile pe care i le aduce acest hobby am aflat mai multe la “Interviul Dimineții”.

Ați venit la noi în studio cu diverse obiecte care ne arată că sunteți pasionată de lucrul manual. Cum a început pentru dumneavoastră această pasiune?

Gabriela Guzu: Totul a început când eram foarte mică și mă aflam la bunici. În zilele libere femeile se strângeau grămadă, vorbeau și lucrau. Nu exista să stai degeaba, era rușine. Și mi-aduc aminte că primele mele andrele erau două bețe mai lungi de chibrit. Și acolo a trebuit să mut ochiurile de pe o parte pe alta, să mă inițiez, să învăț să lucrez. Aveam 4 sau 5 ani. La început mi s-a părut un pic greu, normal că joaca era mai frumoasă. Dar am prins drag și pe măsură ce am căpătat experiență am început să lucrez și cu croșeta, cu croșeta tunisiană și cu acul.

Ce înseamnă practic acest hobby?   

Gabriela Guzu: În general este relaxare. Uneori consider că este și recunoștință pentru cele care m-au învățat ani de zile diferite modele și respectul față de lucrul de mână. Este și modul meu de a vedea frumosul din lumea actuală. Îi văd pe ai mei mult mai frumoși, văd viața mult mai frumoasă. Sau probabil o văd cum este și nu o putem vedea altfel  dacă nu am avea hobby-uri. Ai mei știu că lucrul manual mă relaxează foarte mult și dacă mă văd în colțul meu că lucrez ei știu că pot veni la mine cu absolut orice cerere. Pentru că, da, mama îndeplinește și vise.

Ne-ați adus mai multe obiecte. Ce reprezintă fiecare?

Gabriela Guzu: Am „încondeiat” ouă. Sunt lucrate în tehnica decoupage și quilling. Mai lucrez și ouă croșetate. Învăț copiii să lucreze, avem diferite ateliere cu biblioteca din Năvodari.

Sunt copiii interesați de lucrul manual?

Gabriela Guzu: Unii da, alții se uită ciudat. La un moment dat așteptam ca fata mea să iasă de la cursul de teatru, croșetam când am auzit un copilaș care a strigat: „Mami, mami…doamna are andrele…”. Eu m-am bucurat pentru faptul că a recunoscut că acele obiecte sunt andrele, dar mi-am dat seama că nu mai văzuse niciodată, că auzise despre ele din poveștile bunicii.

Cum ați realizat aceste ouă de Paște?

Gabriela Guzu: Sunt lucrate în tehnica quilling: fâșii de hârtie rulate și lipite sau decoupage cu șervețel. Și aici, în funcție de imaginația fiecăruia, iese imaginea finală, creația finală. La quilling finalizarea unui produs durează foarte mult, de aceea sunt și mai scumpe. Dar sunt superbe și merită tot efortul. Acest goblen este varianta cea mare a „Cinei cea de taină”, are 150cm×50 cm. Eu numesc goblenul ” pictura cu acul” și este o broderie în punct de goblen. L-am realizat după schiță. Lucrez de ani buni la ea și este minunată. Așa cum este pe față așa a ieșit și pe dos. Am început lucrul la această lucrare când era băiatul meu mic, am făcut apoi o pauză în care am ales să fac terapii(glumele vieții) și am reînceput lucrul de 2 ani.

Aveți o fată și un băiat, v-a moștenit vreunul dintre ei talentul?

Gabriela Guzu: Nu, dar poate nepoții, cine știe? Fiica mea are totuși un talent, este artista familiei, dar pe parte muzicală, teatru. A terminat Școala Populară de Artă, chitară clasică.

Ce credeți că ar trebui să facem pentru a atrage tinerii spre acest domeniu reconfortant și frumos?

Gabriela Guzu: Pe vremea noastră, la școală, făceam lucru manual la materia numită „Atelier”, din care majoritatea am rămas cu ceva. Acum dacă ne-am întoarce la ateliere probabil că ele ar fi asociate  cu întoarcerea la comunism de către unii oameni. Cred că am putea face niște centre, lecții, șezători. O socializare în stil modern și acolo să facem „ceva”. La Năvodari am reșuit să am câteva întrevederi cu elevii de liceu, să lucrăm semne de carte.Sper să îmi iasă mai mult de atât cu biblioteca din Năvodari și să ne întâlnim mai des.

Ne-ați adus în studio obiecte specifice perioadei pascale actuale. Ce altceva mai lucrați?

Gabriela Guzu: La dumneavoastră am mai adus și 2 icoane, broderie pe carton: „Iisus cu cununa de spini” și „Crucea”. În funcție de perioada anului mai lucrez mărțișoare, globuri. La final vreau să vă mulțumesc pentru că am putut să îmi fac cunoscută munca și aș dori să vă urez dumneavoastră și ascultătorilor Radio Constanța „Sărbători Luminate”! Și îmi doresc foarte mult ca tineretul, copiii să vină spre tradițiile noastre și să descopere lucrul de mână.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – arhivă personală

INTERVIU | Gabriela Guzu: „Dintr-o ață și o cârpă poate să iasă o bucățică de artă” – FOTO

Publicat de Doina Sirbu, 1 martie 2020, 10:24

1 Martie reprezintă începutul primăverii, iar mărțișoarele pe care le primim ne ajută să ne recăpătăm speranța și optimismul. La Interviul dimineții, realizat de Larisa Calistru, o vom cunoaște astăzi, pe Gabriela Guzu din Năvodari, inginer de chimie alimentară, pasionată de tradițiile românești de 40 de ani.

Printre creațiile sale regăsim și mărțișoarele handmade, despre care spune că sunt la mare căutare.

De unde a apărut această pasiune pentru handmade? Ați urmat cursuri specifice?

Gabriela Guzu: Nu, nici nu știu dacă există cursuri pentru a duce mai departe tradiția. Bunica mea maternă lucra. A lucrat iile boieroaicelor din zona dumneaei (județul Brăila). Bunica, de fapt, când stătea, ea lucra. Tricota, broda și de la ea am prins drag de tradiții.

Care a fost prima creație și la ce vârstă ?

Gabriela Guzu: Eram foarte mică. Prima mea pereche de andrele au fost două bețe lucrate de bunica special pentru mine, ca să nu mă înțep. A fost un fular pentru o păpușă mare pe care mi-o adusese Moș Crăciun. Apoi a urmat un fular în școala primară, când aveam acele ore de lucru manual. Acolo am văzut că mai sunt unul, doi, trei copilași cărora le plăcea. Și mi-a plăcut să fiu mai cu moț, să fac mai mult. Doamna învățătoare m-a remarcat, la mine întotdeauna veneau piesele pentru târg cele mai complicate. De la broderie spartă până la un simplu  lucru pe față, ciorăpește.

Care este cea mai mare provocare în acest hobby al tradițiilor?

Gabriela Guzu: Să găsesc modele vechi, autentice. Foarte greu le găsesc. Pe vremea aceea nu erau aparate de fotografiat. Și dacă totuși există poze, nu sunt clare. Și ne strângem două-trei femei iubitoare de tradiție și ne străduim să ghicim modelul. Am început să lucrez ii la 7-8 ani, după Revoluție. S-au adunat în total 40 de ani de când realizez obiecte diverse, pasionată fiind de tradiții. Tradiția mă relaxează, efectiv lucrez cu drag și când am probleme  le uit cu desăvârșire prin lucru. Lucrez când am timp liber. Dacă m-am așezat pe un scaun sau în fotoliu am ceva de lucru lângă mine. Nu lucrez însă duminica sau de sărbătorile religioase. Familia așa m-a cunoscut, lucrând. Găsesc mereu înțelegere și de la soț și de la cei doi copii ai mei. Lucrez de plăcere, există și lucrări care mi se cer la comandă (în general ii, dar și lucrușoare micuțe). Mă bucur că oamenii au început să se întoarcă la tradiții și să le aprecieze, să realizeze că un lucru de mână e deosebit față de orice chinezărie sau orice plastic de pe piață. Soțul râde de mine, spune că mâinile mele au ochi. Citesc și lucrez în același timp. N-aș putea fără lucrul de mână, un hobby al meu care să știți că nu este pentru toată lumea. Este nevoie de plăcere, răbdare și trebuie să îl înțelegi. Undeva, acolo, fiecare lucrușor spune ceva. Și dacă plăcerea nu vine din interiorul tău, din suflet, nu poți…

Și pentru că astăzi este 1 Martie, evident că vorbim despre mărțișoare. Care ar fi procesul de realizare a unui mărțișor handmade ?

Gabriela Guzu: Mărțișoarele handmade sunt de mai multe feluri. De la cele din lut polimeric (care tot cu mâna se lucrează) până la cele cu ață, materiale, etamină, felicitări brodate. În general, acestea se fac din ce ai prin casă. Bucăți de etamină mici, cartoane decupate, ață, etamină, răbdare și inspirație. Lucrez puțin la un mărțișor: cam 5 minute, asta dacă mă mai strigă și vreun copil între timp.

Cu ce se deosebesc mărțișoarele handmade de cele tradiționale, de exemplu?

Gabriela Guzu: E multă pasiune. Când le vezi la vânzare, din start te atrag. Sunt altceva. Bucata aceea de suflet pusă în broderie se simte. Și e mai frumos când dăruiești ceva lucrat, ceva care a stat în mâna unui om decât un simplu plastic. Așa văd eu lucrurile. Spre bucuria mea, doamnele au început să le arate soților ce le place. Iar domnii vin spre lucrurile manuale. În general caută lucruri deosebite, iar un artizan, un lucrător tradițional poate personaliza, poate face exact ceea ce își dorește omul, fără să își închipuie că dintr-o ață și o bucată de cârpă poate să iasă o bucățică de artă. În 40 de ani am realizat: 10 ii, mărțișoare fac an de an și le dăruiesc în general copiilor mei, fac și mileuri, fețe de masă. Am făcut și câteva obiecte foarte dragi mie, care sunt ale bisericii. Și pentru că este 1 Martie le doresc tuturor doamnelor și domnișoarelor o primăvară frumoasă. Fie ca acel mic mărțișor lucrat și dăruit cu suflet să le aducă tot ce își doresc, sănătate și an de an să fie mai deschise spre frumos, spre tradiții.

Realizator – Larisa Calistru / Redactor online – D. Sîrbu / Foto – arhivă personală