AUDIO | Jane Nicholson, eroina orfanilor români, model de empatie și sursă de inspirație pentru studenții constănțeni
La cei 79 de ani, Jane Nicholson își continuă neostenită misiunea. Motto-ul său: „Nu este atât de mult despre măreția faptelor noastre, cât despre dragostea cu care acestea sunt înfăptuite”.
Publicat de Adina Sîrbu, 21 noiembrie 2024, 14:52
A fost suficient să vadă o singură dată suferința din orfelinatele stil lagăr ale României post-comuniste pentru a decide să nu mai plece vreodată de aici. Timp de 34 de ani a alinat suferința a zeci de mii de copii și de adulți abandonați și bolnavi din țara noastră.
Jane Nicholson, prima voluntară care a venit în sprijinul orfanilor români, imediat după Revoluție, a ajuns miercuri la Constanța și le-a vorbit studenților de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației despre viața sa și despre Fundația FARA al cărei fondator este și prin intermediul căreia a ajutat mii de copii și adulți. Își dorește ca acțiunile sale să-i inspire pe cât mai mulți români, iar tinerii studenți din Constanța să facă voluntariat în căminele familiale din Suceava și din București pe care le coordonează, după cum i-a mărturisit Silviei Pascale.
La vârsta de 79 de ani, asistenta medicală Jane Nicholson poartă pe chip lumina omului care a înfăptuit mereu binele, care a șters lacrimile copiilor nemângâiați din orfelinatele groazei și care a pansat rănile bolnavilor din centrele mizere post-decembriste și nu a vrut niciodată să renunțe, a povestit aceasta pentru Radio Constanța.
Care sunt cele mai puternice amintiri pe care le aveți din primele vizite ale dumneavoastră în România?
Primele mele zile în România au fost în urmă cu 34 de ani. Aveam pregătire medicală și am venit aici, când situația acestor cămine de copii a fost prezentată la televizor. Așa m-am decis să vin și să lucrez aici, fără să știu ce voi face pe viitor. Ceea ce am văzut acolo a avut un impact atât de puternic asupra mea, încât nu am mai plecat din România de atunci.
Ați văzut foarte multă durere, ați văzut copii cărora nu li se acorda atenție, copii care plângeau și care nu aveau să mănânce și să bea. Ce va determinat să continuați să mergeți mai departe pe acest drum?
Aveam experiență în domeniu, am lucrat în Albania, Polonia și în Macedonia și făcusem aceeași muncă și în Marea Britanie. Asta era viața mea, aveam încredere în mine și am simțit că cel mai înțelept ar fi să vin aici, dar când am ajuns în România am realizat că nu mă mai pot întoarce. Nici nu m-am gândit de două ori, este vorba despre a iubi oamenii sau măcar de a încerca să faci ceva.
Ce ați reușit să schimbați în acești 30 de ani? Ce s-a schimbat în centrele de plasament din România, prin implicarea dumneavoastră?
Am început în Suceava, în Nordul României, și am construit apoi două cămine familiale, unde am dus copii, unul și la București. Acela a fost începutul, acum avem grijă de 23 de mii de copii și tineri cu dizabilități din cămine publice, dar și cu risc de sărăcie. Și iată că am ajuns azi unul dintre cele mai experimentate ONG-uri din România.
Cât de fericită vă simțiți atunci când vedeți că micuții din centrele de plasament pot zâmbi?
Nu este atât de mult vorba despre mine, dar simt că am adus un nou model de îngrijire și am văzut că și românii s-au schimbat, pentru că înainte nu aveau posibilități, iar acum suntem ca o familie. Și, da, poate că am fost un exemplu pentru ei, iar dacă pe viitor vor folosi asta, mă declar mulțumită.
Numele Fundației FARA a fost ales pentru a atrage atenția asupra acelor copii și adulți care trăiesc fără familie, fără dragoste, fără resurse și suport, fără șanse egale la educație și oportunități, fără speranță și încredere, fără zâmbete.
Motto-ul după care își ghidează viața Jane Nicholson sună așa: „Nu este atât de mult despre măreția faptelor noastre, cât despre dragostea cu care acestea sunt înfăptuite”.
Ascultați reportajul integral, realizat de Silvia Pascale: