Eminescu şi legătura de suflet pe care a avut-o cu oraşul de la malul mării
Publicat de Doina Sirbu, 14 ianuarie 2024, 14:58
Ziua Culturii Naționale și ziua nașterii Luceafărului poeziei românești, pe 15 ianuarie, sunt un bun prilej de a evoca legătura de suflet pe care acesta a avut-o cu Constanța.
Pentru Eminescu, întâlnirea cu marea și Constanța se produce în a doua parte a vieții poetului, în 1882. Eminescu este cucerit de micul oraș Kustenge, dar în special de Marea Neagră, întinderea aceea de ape, “schimbăcioasă precum femeia”,…asemuită cu „o nemărginire pururea-n mișcare”. Eminescu se simte atras de Constanța și își promite o revenire în vara ce va veni, alături de Veronica Micle, convins fiind că “băile de mare întăresc și grăbesc bătăile inimii”. Pentru că doar marea putea înțelege zbuciumul său… Despre șederea lui Eminescu la malul mării, a vorbit scriitoarea și jurnalista Aurelia Lăpușan.
Mihail Eminescu, cel mai mare poet al românilor, a fost oaspetele Constanței în anul 1882 sau, ca să fim mai riguroși în localizarea noastră, la Kustenge, cum era cunoscut orașul în acea perioadă, la 4 ani de la încorporare a Dobrogei în teritoriul Principatului României. Doamnă Aurelia Lăpușan, ce drumuri și ce gânduri l-au purtat pe Eminescu la malul mării?
Venea la Constanța și avea o curiozitate de reporter. Venea la sfatul medicilor pentru a-și îngriji picioarele bolnave. A plecat de la Giurgiu cu vaporul, întârziind câteva zile, pentru că de fapt Costinescu, prietenul lui, trebuia să-i dea cu împrumut niște bani. Pleacă apoi prin Cernavodă. E clar că ajunge la Constanța în vechea gară. S-a instalat la hotelul d’Angleterre pentru a face băi. El credea că o să-i facă bine şi îi spune Veronicăi “o să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea pe care o văd pentru prima oară”. În plus, marea este schimbăcioasă la culoare și mișcări, de unde unii autori o și compară cu femeia.
Este cunoscută corespondența pe care o purta Eminescu, scriind cu multă afecțiune Veronicăi Micle, ca dovadă a unei tainice legături de suflet. Ce-i povestea Eminescu despre șederea sa la malul mării?
El observa că micul oraş era frumos, casele aveau o oarecare eleganță, piatra predomina, că sunt clădiri de piatră pătrată. Piatra este ieftină aici, iar Primăria, de când stăpânesc românii și există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduială și înfrumusețarea orașului. Descrie luna care aruncă un plen de lucire care plutește pe o parte a apei, restul rămâne în întuneric. Noaptea, marea și merită numele ei de neagră. Apoi jurnalistul nu se dezice și îi transmite că viața e cam scumpă aici, dar nu exagerat de scumpă. Îi promite că anul următor va reveni împreună cu ea, convins că băile de mare întăresc și grăbesc bătăile inimii.
La Constanța există o statuie a Luceafărului și v-aș întreba care este povestea acelei statui de pe faleza Cazinoului constănțean?
Un grup de intelectuali, condus de I.N. Roman, o personalitate marcantă a Constanței, a constituit un comitet de acțiune. El a şi donat primul suma cea mai mare – 1.000 lei pe lista de subscripție publică. Au reușit să editeze broșuri, să țină concerte, spectacole, să organizeze conferințe, așa încât suma pe care a cerut-o cel mai bun artist plastic al timpului, Oscar Han, să poată fi acoperită cu participarea tuturor membrilor comunității locale și naționale.
Redactor: Laurenţiu Despina / Editor online: Doina Sîrbu / Foto: arhivă