TULCEA: A început Danubius ArtFEST. Recitalul Duo Kitharsis încheie prima zi

Publicat de Adina Sîrbu, 14 septembrie 2023, 17:04

La Tulcea, a început Danubius ArtFEST 2023, un eveniment care îmbină literatura, artele vizuale și muzica. Timp de trei zile, vor fi lansări de volume, ateliere de scriere creativă, concerte și discuții libere între artiști și public.

Festivalul s-a deschis cu o expoziție foto de manuscrise eminesciene, urmată, de lansarea volumelor ”Tulcea prin timp, cafenele şi taverne”, de Nicolae Ariton, și ”Kraina” de Elena Netcu.

De la ora 18,00, la Casa Avramide, ”Duo Kitharsis”, format din muzicienii Alexandra Petrișor și Dragoș Horghidan, susține un recital, în încheierea primei zile a Danubius ArtFEST. Cei doi artiști constănțeni au fost recompensați, în ultimii ani, cu numeroase premii pentru prestația lor pe marile scene ale lumii, unde au fost invitați să concerteze, iar acum încântă publicul tulcean.

Festivalul va continua vineri, cu un atelier de scriere creativă susţinut de Florin Iaru, lansarea volumelor ”Spionii dintre ape”, de Lucian Ţugui, ”Prea roz”, de Cătălina Steriu, şi ”Tatăl meu la izolare”, de Cristian Teodorescu, dar şi cu recitalurile semnate de Gabriel Costea şi Alex Man, Sorin Terinte şi Cătălina Beta.

Sâmbătă, sunt programate un nou atelier de scriere creativă și lansarea cărţilor ”A.normal”, de Andrei Velea, ”Brutu/us sau a şaptea metafizică a muzelor”, de Adi Secară, și ”Lizoanca la 11 ani”, de Doina Ruşti, iar festivalul se  va încheia cu recitalul susţinut de Marcian Petrescu şi Mihai Tacoi, Storytellers.

Doina Ruști își va lansa ultima ediție a cărții ”Lizoanca la 11 ani”, o poveste puternică și tulburătoare despre o fetiță abuzată de adulți în România rurală de la începutul anilor 2000. Autoarea ne-a dat și o posibilă cheie de lectură a cărții.

Inițial am pornit de la o știre, dar când am început să scriu, deja eram foarte departe de știrea respectivă, pentru că romanul vorbește în primul rând despre decădere. Resimțeam și atunci, ca și acum, un final de lume, o experiență, nu știu, pe care am impresia că mulți o intuiesc, nu doar a finalului în sensul ăla apocaliptic, cât a trecerii la o altă zonă, a schimbării, brambureala mare a tuturor valorilor, a ierarhiilor. Toate astea sunt din ce în ce mai acute astăzi, încât povestea a devenit doar un pretext pentru roman.

Doina Ruști ne-a mai mărturisit că ceva din ființa ei rezonează cu peisajul dobrogean și că ediția anterioară a Festivalului Danubius ArtFEST a fost una pe deplin reușită.

Sunt legată prin multe fire de orașul Tulcea. Tulcea și Constanța, Dobrogea în general mă conectează cu lumea veche și, nu știu, am o slăbiciune chiar pentru spațiul dobrogean. Am mai fost odată la festivalul organizat de Casa Avramide, Festivalul Danubius, și este un festival foarte viu, vesel, cu multă lume. Data trecută am avut parte de vreme frumoasă și am făcut evenimentul undeva în curtea Casei Avramide și mă aștept ca și acum să fie vreme la fel de frumoasă pentru a sta afară.

Evenimentul  este organizat de Asociația de Dezvoltare Regională „Aegyssus”, în parteneriat cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” și Biblioteca Județeană „Panait Cerna” Tulcea până sâmbătă, 16 septembrie, proiectul fiind cofinanțat de Primăria Municipiului Tulcea.

Redactor: Mihaela Andrei/ Redactor online: Adina Sîrbu

„Televiziunea publică nu funcţionează şi trebuie să o ia de la zero”

Publicat de , 4 aprilie 2016, 19:30

Televiziunea publică nu funcţionează, şi-a pierdut creditul şi trebuie să o ia de la capăt, de la zero, apreciază scriitorii Doina Ruşti şi Florin Iaru, invitaţi la Bucureşti FM la o discuţie despre soarta TVR.

Singura soluţie raţională şi radicală este să pornim de la zero, este de părere Florin Iaru care ar da 6 lei 25 de bani pe lună taxa TV în loc de 4 lei numai să vadă că se întâmplă ceva

Scriitorul Florin Iaru a declarat, în cadrul unei dezbateri la Bucureşti FM, că Televiziunea Română nu are cum să reziste financiar deoarece în ultimii ani costurile au crescut foarte mult, în timp ce taxa TV a rămas neschimbată.

Televiziunea publică nu funcţionează, şi-a pierdut creditul şi trebuie să o ia de la capăt, de la zero, apreciază scriitorii Doina Ruşti şi Florin Iaru, invitaţi la o discuţie despre soarta TVR.

Florin Iaru consideră că problema are 2 rezolvări: în primul rând creşterea taxei până la o valoare de aproximativ 6 lei care să permită stoparea acumulării de datorii şi apoi nişte oameni care să ştie ce au de făcut.

Scriitorul Florin Iaru este de părere că majorarea taxei TV reprezintă o soluţie pentru stoparea creşterii datoriilor instituţiei.

Puteţi citi mai jos transcrierea integrală a dialogului purtat în emisiune:

Realizator: Ziua bună şi bun regăsit „În comunitate”, Bucureşti FM, 98,3 sau bucureştifm.ro. Astăzi invitaţii noştri sunt Doina Ruşti… bună ziua bine aţi venit alături de noi
Doina Ruşti: Bine v-am găsit, bună ziua…
Realizator:…şi Florin Iaru.
Florin Iaru: Bună ziua.
Realizator: Cum facem literatură? Apropo, de ce /e/ expresia asta „voi faceţi literatură acolo”. Păi literatura nu este ancorată în realitate, adică ar trebui să faci literatură, să fantezezi, aşa sau fabuluezi, sau cum?
Florin Iaru: Şi da şi nu dar în general nu, nu faci realitate. Noi recunoaştem în literatură pure fragmente de realitate, dar nu este realitate. Este ce e în capul autorului. dar expresia asta, Doina poate să o confirme, înseamnă, vine dintr-o prejudecată, că scrisul este cu frumuşel şi cu floricele şi cu…
Realizator: Briz-brizuri…
Florin Iaru: Briz-brizuri, ori toată lumea ştie că scrisul cel mai frumos este cel mai exact şi cel mai…Da, o las pe Doina să spună…
Doina Ruşti: Da, sigur, literatura este realitatea are, porneşte din realitate, dar este o realitate care înţeapă, care emoţionează, care de multe
ori împinge în altă direcţie, care manipulează, într-un cuvânt.
/…/: Păi cine ştie poate şi TVR o să devină subiect de carte…
Florin Iaru:…sau poate o să devină vorbit…
/…/: Dar să nu fie totuşi o carte ştiinţifico-fantastică, mă gândesc, este ideal să fie ancorată în realitate, şi să dea soluţia până la urmă, soluţia pământeană, nu…
Florin Iaru: Este foarte complicat…
Doina Ruşti: Da, subiectul acesta este greu, este greu chiar şi pentru noi, care avem două perechi de aripi, alături de /…/, pentru că presupune în primul rând, nu ştiu, o discuţie de dinainte de lege, de dinainte de situaţia asta, de dinainte de tot.
/…/: Să încercăm să descoperim de ce este atât de grea. A mâncat de la fast-food, nu ştiu, nu a făcut mişcare, a fost sedentar acest sistem, ce s-a întâmplat cu a noastră televiziune?
Florin Iaru: Să o luăm, îmi dai voie, numai puţin Doina, să o luăm mai întâi financiar. Eu în ultimii ani am constatat un lucru. Iei urma banilor şi dai de adevăr. Acolo este adevărul, unde sunt banii. Taxa de televiziune şi de radio a fost renegociată în urmă cu aproape 20 de ani dacă nu mă înşel şi a avut o sumă fixă, 4 lei şi 15 bani sau cam aşa ceva, pe lună. Pe vremea aceea şi pentru radio şi pentru televiziune această sumă ajungea. În timp ce radio este un consumator de…radioul mai ales cel public este un consumator mult redus de resurse. În primu rând nu aveţi aici nevoie de studiou, de lumini, de care de reportaj, de…
/…/: Deplasări…
Florin Iaru: Deplasări, sigur că da. Nu aveţi de plasme, nu aveţi nevoie de aparatura modernă, de HD…
Realizator: Deşi nu ne-ar strica…
Florin Iaru: Nu, nu, sigur nu ar strica, dar sigur în general radioul a reuşit să echilibreze, în schimb costurile de la televiziune au crescut în ultimii 20 de ani de 20 de ori. Poate să fie Televiziunea Română cu stea în frunte, tot nu ar putea să reziste financiar, pentru că prin lege nu poate da reclame ca o televiziune comercială, că de aia este plătită din buzunarul public, nu poate face numai emisiunile strict, emisiuni strict comerciale, trebuie să facă şi de educaţie şi de informaţie. Sigur o să îi spuneţi: dar de ce nu se uită nimeni la /emisiunea/ aia cu…de educaţie şi de informaţie. Poate că nu sunt chiar bine făcute, dar…/

-: Poate că nu sunt chiar bine făcute. Dar vă spun un lucru: chiar dacă s-ar uita în aceeaşi groapă de /…/
-: Emisiunile acelea înghit bani, nu produc.
-: Sigur că da. Şi mai e un lucru – şi Doina ştie şi dvs. o ştiţi: câtă vreme o instituţie publică este dominată politică, ea va avea o clientelă extrem de lacomă.
–: Da, asta este într-adevăr problema pe care aş vrea să o discutăm, pentru că avem de-a face cu o instituţie publică şi care este controlată de către parlament. Or, parlamentul, dacă şi-a asumat acest rol, trebuie să-şi asume şi răspunderea pentru situaţia în care a ajuns Televiziunea Română. A fost foarte frumos că au umflat personalul cu toate rudele, cu /…/ s-a transformat într-un club de rude, iar acum în loc să răspundă, se trage cu spatele de gard, ceea ce nu mi se pare normal.
-: Şi se uită în altă parte, aşa.
-: O familie ar trebui să funcţioneze.
-: Or, în situaţii de genul ăsta, trebuie aplicată într-adevăr legea care funcţionează în fiecare situaţie de faliment, nu? şi ea trebuie să fie monitorizată de către societatea civilă, nu neapărat de către parlament.
-: De cineva din afară.
-: Adică ar trebui ca parlamentul în momentul acesta să renunţe să-şi reducă televiziunea la un simplu studio de ştiri şi să o ia de aici, adică de aici trebuie început.
-: Deci spuneţi aşa: parlamentul să se retragă total din ecuaţia asta.
-: Este ca un administrator de firmă şi firma a dat faliment. Nu vine executorul judecătoresc sau ăla, cel care are grijă de firmă? Patronul în clipa aia are mâinile legate şi mai are puţin să fie încătuşate. Iertaţi-mă, sunt 180 de milioane de euro. Asta este ideea: să încercăm să descoperim această mişcare de trupecare s-a întâmplat: parlamentul controlează Televiziunea publică. Mă gândesc că sunt comisii, sunt oameni care îşi monitorizează aspectul financiar.
-: Nu.
-: Păi atunci avem o problemă, pentru că sunt…
-: Ştiţi ce se întâmplă? O dată pe an, vine directorul Televiziunii cu un raport şi vreau să vă spun un lucru pe care lumea nu îl ştie: că e bun, că e rău, raportul cade sau trece pe prietenie sau pe apartenenţă la partid.
-: Da. Şi asta nu este normal.
-: Deci gândiţi-vă, fiecare dintre cei care ne ascultă ar trebui să se gândească, au numit un administrator peste afacerea lor şi constată că administratorul acela i-a dus la fund şi tot administratorul va continua să…?
-: Nu! Administratorul trebuie să răspundă. Televiziunea este intrată în faliment, legile sunt clare în situaţia asta şi eu cred că aici trebuie să intervină societatea civilă, prin organizaţii şi să monitorizeze atent tot ce se întâmplă acolo şi asta nu se poate decât aşa cum sunt toate societăţile intrate în faliment.

Doina Ruşti: Şi asta nu se poate decât aşa cum sunt toate societăţile intrate în faliment. Luând-o de la zero, reducând pe cât posibil activitatea.
Florin Iaru: Situaţia o cunoaştem, că nu e de ieri de azi.
Realizator: La noi chestiunea asta cu „îmi asum răspunderea” este doar aşa la nivel declarativ, nu are nici un fel de substanţă, eu nu am auzit ca cineva să-şi asume răspuderea după ce a făcut o boacănă, adică să se întâmple chiar ceva, nu, nimic.
Florin Iaru: Nu observaţi că în momentul de faţă toate lumea caută o soluţie miraculoasă un conducător ca un soi de Isus Hristos care să salveze să facă din trei pâini şi doi peşti, doi peşti şi trei pâini, să facă mâncare? Este imposibil în absenţa creşterii taxei de la 4 lei la 6 lei.
Realizator: Dar, pe de altă parte, o televiziune publică de interes public, strategic, cum vreţi să o luaţi, nu ar trebui totuşi să fie cumva, nu controlată, poate că nu e cel mai potrivit cuvânt, sub umbrela parlamentului? Iar societatea civilă, aşa cum spune doamna Doina Ruşti, să intervină, să controleze, să monitorizeze foarte atent tot ce se întâmplă şi să dea peste mânuţă atunci când ceva nu merge bine?
Florin Iaru: E o problemă.
Realizator: Pentru că nu putem să o lăsăm la cheremul oricui, totuşi, ditamai televiziunea naţională.
Florin Iaru: Ştii care este bugetul BBC-ului …
Realizator: Mic, mare.
Florin Iaru: Mare, peste 15 miliarde de euro, este tot sub un semi control parlamentar englez, dar acolo lupta care se duce… atenţie însă BBC merge în pagubă. Asta trebuie să ştiţi. Orice televiziune publică din lume merge în pagubă. Problema este dimensiunea pagubei. BBC din producţiile pe care le are vinde în toată lumea. Asta înseamnă că emisiunile sunt foarte bune calitativ. Când pune o emisiune în „Prime Time” atunci să ştiţi că se bate cu orice televiziune comercială, deşi poate ceea ce face BBC nu pare atât de comercial. Dar nici în Franţa nu e aşa, nici în Germania. Toate televiziunile de stat sau publice au un rol în informarea publicului, mai puţin în distrarea lui. Dar şi informarea asta are şi ea chichirezul ei.
/…/: Deci calitatea spuneţi dvs. că ar trebui să primeze, ar fi o soluţie pentru salvarea unei astfel de instituţii.
Florin Iaru: Nu. Încă o dată, încă o dată fără bani nu… poate să, ascultaţi-mă. Dacă mâine prin absurd toată populaţia României se uită la Televiziunea Română şi nu se mai uită la nici o altă televiziune, de dimineaţa, 24 din 24, banii de la Televiziunea Română rămân aceiaşi.
Doina Ruşti: Da,bine, dar aici nu vorbim despre lucruri normale. Televiziunea Română poate să aibă bugetul de zece mii de ori mai mare decât îl are, aici vorbim despre un muribund, nu vorbim despre o situaţie normală care ar avea nevoie de un buget şi bugetul ăla ar salva-o. Aici este vorba despre insolvenţă, despre intrarea în situaţie de faliment, aşa cum s-a întâmplat cu multe instituţii mari, cu trusturi de presă.
Florin Iaru: Bancorexul nu dat faliment? Bancorexul a dat. A băgat parlamentul din 2000 şase mii de miliarde vechi. Ce înseamnă asta? 600 de milioane actuali. Bani nene, bani, 600 de milioane, 6 mii de miliarde vechi.

Florin Iaru: Bani, nu, nu, bani, 6000 de miliarde vechi! S-a salvat ceva? Nu s-a salvat nimic! De ce? Este clar căpuşată politic! Încă odată, parlamentul poate doar să supervizeze sau să supravegheze dar orice numire în televiziune, trebuie să iasă de sub umbrela politică.
Nimeni nu mai are dreptul să numească personal în televiziune şi mai este o chestie, doamna Ruşti. Sunt foarte mulţi oameni acolo extraordinari care muncesc în 3-4-5 emisiuni pe zi, aleargă de dimineaţă până seara, alţii nu!
/…/ : Şi credeţi că modificarea acestei Legi 41 ar putea duce la o depolitizare sau o schimbare un pic de orizont al televiziunii?
Doina Ruşti: Nu, evident, în momentul de faţă singurul model pe care îl văd este al lui Cesar Biroteau din Balzac, un parfumier care ajunsese să aibă gloria, să aibă tot, care la un moment dat dintr-o greşrală şi din mai multe greşeli ajunge să dea faliment. Da?
Este literatură. El suportă toate consecinţele, merge la închisoarea datornicilor, îşi compromite familia, fiica lui nu mai este angajată nicăieri pentru că este fiică de falit, a fi falit era într-adevăr o chestiune, un oprobiu şi în cele din urmă, acest Cesar Biroteau, parfumierul celebru, o ia de la zero şi se ridică din nou, o ia de la zero, are curajul să-şi asume această situaţie, falimentul, de fapt, şi situaţia de falit. Ei, asta este de fapt pentru mine calea pe care ar trebui să o urmeze nu literar ci aşa…
/…/: Da, ar trebui să fie pragmatică această situaţie, spuneţi, se închide astăzi, se deschide mâine cu totul şi cu totul altfel.
Realizator: : Dar şi asta este o chestiune /…/
Doina Ruşti: Pornim de la un simplu studio de ştiri, adică de aici trebuie să pornească, nu mai poate să aibă pretenţia unui mamut când a ajuns în situaţia asta, adică în ultimii zece ani eu nu aud decât despre falimentul televiziunii, despte faptul că nu sunt bani, despre faptul că are datorii, despre faptul că nu ştiu care preşedinte nu a fost bun, că nu ştiu cine a furat, că nu ştiu cine …
/…/: S-a închis Culturalul, s-au luat tot felul de măsuri …
Doina Ruşti: Da, exact, adică chestii, unii astea le auzim de zece ani de zile! Este de ajuns, adică am suportat destul, este totuşi vorba despre banii noştri. Sunt bani publici acolo, nu?
/…/ : Şi revenim iarăşi la societatea civilă?
Realizator: Dacă aţi auzit în 15 ani de zile ca cineva să fi fost tras la răspundere sau măcar să vină şi să spună „Da, eu am condus instituţia în anii ăştia şi uite de ce cred eu că am ajuns aici”, deci măcar aşa, o dare de seamă pe bune, nu raportul respectiv!
Florin Iaru: O să râdeţi, cel mai lăudat director al TVR a fost Nicolau! Cel mai lăudat în 2000-2004! Mi se pare, 2001-2004! El a lăsat în …deci în vremea lui TVR a făcut achiziţii şi a stat pe zero! Deci nu a urcat, nu a coborât!
Realizator: Era într-un echilibru!
Florin Iaru: Era într-un echilibru. După aceea a început să vină diverşi preşedinţi, dar aici este o mică problemă, contractele încheiate în acea perioadă .

Florin Iaru: Dar, aici e o mică problemă, contractele încheiate în acea perioadă au început să atârne tot mai greu. În clipa aia începe dezechilibrul în Televiziunea Română. În 2006 sau 2007, Televiziunea Română într-un efort de a deveni rentabilă a încercat să facă producţii proprii pe care să le poată vinde în străinătate. Am fost în juriul ăla şi am citit 500 de proiecte, am crezut că înnebunesc, ca să ajungem la 30, 32 de proiecte fezabile, cu bugete raţionale şi care ar fi putut fi vândute în străinătate. Vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi că totuşi e foarte complex şi gândul ăla a fost bun. Era un serial, făcut din serii unice, irepetabile, cum erau alea, Zona Crepusculară, fiecare, cu oameni care încercaseră să fugă din România în vremea comunismului. Şi nu ştiai niciodată la început dacă omul ăla va scăpa sau va fugi. Nu ştiai niciodată, pentru că o dată omul moare, o dată este prins, o dată evadează. Nu ştii niciodată ce se întâmplă. Avea zece episoade scrise şi mai avea multe. A fost premiat. Mi se pare că am fi putut vinde în 2008 asta peste tot. Nu s-a făcut până în 2016. Au trecut nouă ani de atunci.
-: Ce s-a întâmplat? S-a uitat într-un sertar?
Florin Iaru: Nu ştiu.
-: N-a vrut cineva să…?
Florin Iaru: Nu ştiu să vă spun. Nu ştiu. Vă dau un alt exemplu, un serial pentru tineret cu nişte tipi şi tipe din Grozăveşti, viaţa studenţească, nu ca prietenii, dar viaţa studenţească românească cu toate încrengăturile. Foarte frumos, era serial şi de umor, unde e? Nu s-a făcut. Aveau filme de lung metraj, deci am premiat unul dintre autorii acestuia mi-a spus, mie mi-a spus personal, pot să îi şi dau un telefon şi vă confirmă, s-a dus de patru ori să semneze contractul cu Televiziunea şi cei de acolo au încercat să-l împingă către alte televiziuni. Sau să le vândă lor scenariul. Ei, asta a fost umbrela Televiziunii. Căi de relansare şi de salvare au fost. Exista un proiect al unui soap opera pentru bărbaţi, cu o echipă de fotbal.
-: Bine, aici, până la urmă, e o chestiune de selecţie, nu? Poate fi subiectivă, pentru că şi…
Florin Iaru: Dar nu s-a făcut niciunul.
-: Nu, dar toate chestiunile astea sunt în afara Televiziunii, nu poţi să ai pretenţia că dacă ai o idee genială o poţi face cu un club de rude, nu?
-: Da, sigur că da.
-: Bun. Credeţi că aceste probleme financiare şi această situaţie confuză afectează credibilitatea Televiziunii?
Florin Iaru: Sigur că da. E ca şi cum m-aş duce la piaţă, de la cine iau? De la ăla mai răpciugos sau de la ăla mai curat?
-: Ei bine, mai mult decât atât, mie mi se pare că afectează credibilitatea Televiziunii lipsa ei de reacţie. Ţineţi minte tragedia de la Colectiv. Toate televiziunile vuiau, pe TVR era un film. Deci, oamenii abia când au venit la program au scris despre…
Florin Iaru: Reporterii au fost pe teren şi n-au avut cui să transmită.
-: N-a fost procedura.
-: Păi, da.
-: Atunci când este o struţo-cămilă, când e o instituţie mare şi fără coeziune, aşa se întâmplă. Nimeni nu e într-adevăr de vină, pentru că ea nu funcţionează. Şi dacă nu funcţionează cum poţi să ai cap, să ai un şef, să ai o organizare, mă rog, să meargă toate rotiţele. Nu merg în situaţii de genul ăsta, niciodată.
-: Bun, şi revenim la această discuţie. Nu este o problemă de ieri, de azi. De ani de zile se întâmplă. Ce a păzit cel care…, nu care administrează, că am înţeles, cei care au administrat, de la Valentin Nicolau încolo, nu au fost competenţi, să spunem.
-: Şi ce a păzit şi parlamentul până la urmă?
-: Ce a păzit parlamentul? Nu s-a văzut, nu s-a observat că această gaură…
-: A înlocuit directorii.
-: Parlamentul neajungând la închisoarea datornicilor, precum César Birotteau, normal că a crezut că aşa este bine şi a mers mai departe, parlamentul nefiind nici el o lumină în privinţa asta. Nu este niciun secret că nu există decât legături minime între parlament şi o televiziune sau un post de radio. Repet, această situaţie nu poate să funcţioneze decât cu implicarea cetăţenilor, a organizaţiilor, a oamenilor. Dacă este o instituţie publică, atunci să fie publică.
-: Este foarte interesant, şi să nu dăm nume sau să lansăm o acuză la adresa unei televiziuni private, dar am observat că lumea s-a coalizat atunci când o televiziune de ştiri privată a avut probleme, au ieşit în stradă, s-au plimbat, aşa cum au spus ei, n-a fost un miting propriu-zis.
-: Şi au fost la un concert.
-: Pentru Televiziunea Română ar ieşi cineva sau şi-a pus problema cineva să convoace aşa, o adunare naţională, în care să se spună ‘domnule, avem nevoie de această televiziune, ne reprezintă pe noi, oamenii din întreaga ţară’. Ok. Ce se întâmplă?
-: Păi, da, că spre deosebire de postul de Radio, Televiziunea şi-a pierdut demult creditul pe care îl avea în public. Este vorba în primul rând tocmai despre acest conglomerat care nu mai constituie o instituţie, despre emisiuni foarte slabe, despre, pe faţă, rudele rudelor rudelor. Toată lumea este la curent cu lucrurile acestea. Ele nu pot să devină la infinit de suportat şi de iertat, pe cât în timpul ăsta Radioul Public a mers pe un stil, un stil care s-a păstrat şi asta îmi place.
-: Şi a mers pe aceeaşi Lege, până la urmă, 41.
-: Exact. Deşi a avut o lege care putea să-l aducă în aceeaşi situaţie, de faliment, cum este Televiziunea, Radioul a rezistat pentru că şi-a menţinut acel stil conservator, adică ştii la ce să te aştepţi când deschizi radioul.
-: A vrut să fie prea mult Televiziunea şi, în felul ăsta n-a mai fost nimic? Sau ce a dorit?
-: Eu nu cred că a vrut sau nu ştiu ce, ci pur şi simplu acolo au venit oameni din toate părţile, aşa cum se întâmplă la Mitropolie când sunt scoase moaştele. Asta s-a întâmplat.

Florin Iaru: Nu, insist totuşi, Televiziunea în momentul de… a face televiziune este foarte scump. E scump. Problema pentru o televiziune comercială se rezolvă pe jumătate, doar de la un anumit nivel de audienţă şi doar de la un anumit nivel de reclamă care intră cu obstinaţie pe post. Televiziunea Română nu are voie să întrerupă o emisiune cu publicitate, nu are voie, e interzis prin lege, că de aia plăteşte contribuabilul. Şi după ce tragem linie, chiar dacă mai dau afară încă 600 de oameni, tot pe minus vor fi, pentru că costă aceste locuri. O emisiune costă, începând de la lumină, camere, travelling, panouri, plasme, microfonul şi înregistrare.
-: Atunci nu faci, dacă plăpumioara ta este atât, te întinzi exact cât este ea.
-: Bine, sunt un ascultător care nu se pricepe foarte bine şi când îl aude pe domnul Iaru povestind de reclame la o televiziune privată şi lipsa lor la o televiziune de stat şi-ar pune următoarea întrebare: nu ar trebui schimbată legea în aşa fel încât să-i permită şi televiziunii să acceseze aceste fonduri din reclame?
Florin Iaru: Nu. Nu.
-: De ce? Din cauza acestei taxe?
Florin Iaru: Tocmai pentru că este o televiune publică…
-: Are rolul ei.
Florin Iaru:… şi în clipa în care avem o reclamă, avem şi o presiune a clientului. Clientul acceptă mai puţin un punct de vedere oarecum şovăielnic în ceea ce îl priveşte. Să ne aducem aminte de marile trusturi care şi-au făcut reclamă în România şi care au închis căile de comunicare. Deci Televiziunea publică nu trebuie să aibă de-a face cu acest lucru. Dar, şi repet, dacă în lege se prevede o creştere cu 50%, nu vă speriaţi, de la patru lei la şase lei, adică două beri pe lună, Televiziunea ar putea să reziste, dar nu asta e problema principală.
Realizator: Dar credeţi că e posibil aşa ceva?
Florin Iaru: Problema principală este întoarcerea publicului la televiziune. Adică atragerea lui.
Realizator: Păi, da.
Florin Iaru: Aici aveţi doi scriitori. Ei vă vor spune că întotdeauna o poveste vinde. O non poveste nu vinde. Deci chiar dacă e vorba de o emisiune legislativă tot cu o poveste trebuie să începi. Chiar dacă e vorba de o emisiune agricolă tot cu o poveste trebuie să înceapă.
-: Dar nu prea avem obişnuinţa asta să creeăm poveşti. Nici în filmele noastre făcute până în 1989 nu cream poveste.
Florin Iaru: Toate televiziunile particulare orice ar vinde vând sub formă de poveste. Are un început, un conflict, un punct culminant şi o încheiere. Aşa trebuie să fie orice emisiune. Ca să se uite omul la ea. Pentru că în lipsa… Să vă explic principiul. Hitchcock vorbea despre suspans. Luaţi o cameră de filmat, filmaţi o cabină telefonică trei ore şi proiectaţi filmul într-o sală cu 1000 de oameni. După cinci minute, 500 de oameni se ridică şi pleacă şi în următoarele cinci minute se mai ridică şi ceilalţi 500 şi rămâi 2 ore şi 50 de minute şi proiectezi cabina telefonică. Dar dacă, înainte de această filmare, te duci în acelaşi loc din care filmezi şi filmezi un tip care desface o valiză, montează o armă, îi pune o lunetă, fixează luneta pe cabina telefonică şi se uită acolo, publicul se va uita cele trei ore să vadă când vine glonţul din armă acolo. Ăsta este suspansul, ăsta este motivul. Deci trebuie să creezi ..
-: S-a şi realizat povestea asta …
Florin Iaru: Bineînţeles şi de aia …
Realizator: Bănuiesc că şi în Televiziunea Română există oameni care pot crea povestea asta numai că sunt cumva în eşalonul doi după …
Florin Iaru: Sunt. Să ştiţi că sunt şi emisiuni, dar problema e următoarea: când ai o emisiune care vine după audienţă zero …
Doina Ruşti: Da, este adevărat, tot ce spui a fost… chiar te-am ascultat aşa cu sufletul la gură, dar noi am trecut de vremea aceasta a poveştilor. Televiziunea Română se află într-un alt timp acum, cel în care de fapt trebuie să se adune şi să cerşească. Nu îi mai putem acorda încă o dată creditul că va face o poveste care va aduce bani şi va reabilita televiziunea. Ci, pur şi simplu, în momentul ăsta trebuie să o ia de la zero. Asta este situaţia ei. Şi ce mai am răbdare să o las.
-: Şi ce facem cu acea datorie? S-a pus în discuţie şi problema ştergerii ei, dar au venit voci şi au spus că dacă ştergem datoria TVR o să sară şi alţii care au datorii.
Realizator: Asta am înţeles că este exclus. A declarat şi premierul.
-: Când o instituţie falimentară intră în insolvenţă există exact asta: vin unii care stau acolo şi hotărăsc exact care sunt emisiunile pe care s-ar putea câştiga ceva şi încet, încet se returnează. Aici este vorba de o sumă enormă. Niciodată nu se mai recuperează toată, dar măcar o parte ar putea fi recuperată, dacă mergem şi respectăm legea.
-: Păi, o Televiziune reinventată, nu peste noapte, dar să spunem aşa, de la o zi la alta, ar trebui să facă modificări şi în structura personalului, în organigrama acesteia. Este un mamut în momentul de faţă, un colos, foarte mulţi angajaţi, foarte mulţi angajaţi alături de care suntem toţi, pentru că ştim că, dacă intră în incapacitate de plată, oamenii ăia vor rămâne de isbelişte, vor avea şi ei rate de plătit, facturi, statul nu îi va ierta, ANAF-ul nu-i va ierta, fiscul nu îi va ierta.
Florin Iaru: Nimeni nu-i iartă.
-: Până la urmă va fi o tragedie naţională.
Florin Iaru: În România nimeni nu iartă un datornic. Nimeni nu îl iartă.
-: Pe de altă parte înţeleg că nici oamenii ăştia din CA de acum nu sunt totuşi pentru insolvenţă.
Florin Iaru: Insolvenţă ar însemna să îşi taie propriile resurse.
-: Şi atunci ce este de făcut?
-: Să renunţe la putere!
-: O să avem şi un preşedinte-director general şi mai departe ce se întâmplă?
-: Şi ce se întâmplă? Noi vom munci în continuare ca să plătim TVR, pe care Televiziune, de fapt, vedem un singur lucru şi anume promovarea parlamentului, a partidelor, pregătirea campaniei într-un mod subtil şi lucrurile astea sunt fără sfârşit, până când societatea civilă nu are o reacţie fermă şi eu cred că ea va veni curând pentru că de data asta a fost mai mult.
-: Chiar ne-a ajuns cuţitul la os şi de fiecare dată dăm acel exemplu cu Suedia anilor ’80 când premierul, o doamnă respectabilă, şi-a dat demisia pentru că nu a putut să îşi justifice o plată cu cardul de serviciu a unei ciocolate şi a prezentat demisia a ei şi a cabinetului. Acolo, în Suedia, există un centru unde fiecare cetăţean se duce şi monitorizează, verifică cum sunt cheltuiţi banii publici. Că vorbim de o taxă de patru lei, că vorbim de o taxă de şase lei, nu contează valoarea, ci contează ideea, principiul pentru care ar trebui să luptăm, să ştim şi noi exact toţi banii ăştia care sunt debitaţi din conturile noastre lunar unde se duc, pentru că 180 de milioane datorie este şi vina administratorului, dar şi vina mea, a cetăţeanului, care nu am luat atitudine.
-: Exact.
Florin Iaru: Eu nu aş vrea să băgăm noi vinovaţi, deci este unul care mă fură, să zicem, nu ştiu dacă este…, unul care mă fură şi eu sunt vinovat că sunt furat. Ei, nici chiar aşa!
-: Că nu ai fost atent, nu …
Florin Iaru: Eu nu pot fi atent!
-: Poate unitatea într-o idee comună care să ne strângă aşa în …
Florin Iaru: Eu pot să mă uit, ştiţi cu binoclul tot nu văd nimic.
-: Nu este vorba de vinovăţie, ci de reacţie.
-: Nu pot să mă bucur că ai fost furat.
-: Monica Ghiurco, membră în CA, spune aşa: că nu va gira prin votul său intrarea în insolvenţă a postului public. Nu suntem naivi, insolvenţa TVR înseamnă afacere de zeci de milioane de euro pentru buzunare private.
Florin Iaru: Care este această …? Eu nu înţeleg …
-: Cum comentăm această afirmaţie.
-: Da, nici eu. Se referă la faptul că cei care sunt, mă rog, care vor veni să numească nişte oameni vor transforma, după regulile balcanice, totul într-o afacere, ceea ce totuşi este exagerat, mai ales că acum am avut în ultimii ani nişte momente de solidaritate publică şi nici nu trebuie să le numesc, toată lumea le are acum în minte, care ar justifica mai degrabă teama CA-ului al TVR decât această atitudine ofensată.
Florin Iaru: Dar pot să vă spun un singur lucru, din punct de vedere economic poţi să fii împotriva falimentului sau a insolvenţei cât vrei! La un moment dat, vine Fiscul sau vine Curtea de Conturi şi spune „Am închis tot!” Deci, dacă lucrurile merg în continuare, nicio bancă nu va mai plăti salariile. Să vedem ce se întâmplă după trei luni de zile în care oamenii nu îşi iau salariile.
-: Da, asta este o situaţie …
Florin Iaru: Pentru că evident nu mai are cine plăti!
-: Exact!
-: … pe care o aşteptăm cu interes pentru că este în fine, un răspuns al cuiva la mulţimile de întrebări care au zburat …
-: S-a mai vorbit de varianta aceea în care să vină un manager cu un proiect şi acel proiect să fie pus în practică… Bun, dacă CA nu este de acord cu managerul respectiv sau cu proiectul respectiv şi îl zboară …
Florin Iaru: Repet, degeaba vine un manager, dacă nu are bani!
-: /…/ interesant este /…./
-: Ar trebui să-i găsească!
Florin Iaru: Nu are de unde să îi găsească!
-: Păi ăsta este răspunsul, nu are de unde să-i găsească!
Florin Iaru: Nu are de unde să îi găsească …
-: Să depăşim puţin situaţia asta, bun, să zicem că resuscităm bolnavul, am pus, aşa, pe picioare, trăieşte, suntem cu toţii …
Florin Iaru: Să zicem că da, şi-a revenit!
-: Ce facem mai departe? Legea asta 41 spune aşa: „Să nu mai existe un singur cap, să existe balaurul cu două capete!” Deci, din PDG facem un preşedinte şi un director general! O fi bine, nu o fi bine? Cum o fi?
-: Da, este o soluţie …
-: Eu sincer mă tem de un singur lucru, că acum fiind doi, o să vină amândoi cu liota de rude, cunoştinţe şi …
Florin Iaru: Iertaţi-mă că vă întrerup, nu am putea găsi şi un om cinstit?
-: Nu ştiu, este greu!
Florin Iaru: E chiar aşa de rar în România? Iertaţi-mă că vă întreb, dar un om cinstit …
-: Dar cum îl recunoaştem, dle Iaru? Cel care scrie pe fruntea lui …
Florin Iaru: Ba scrie pe fruntea tuturor, toţi cei care până la 45-50-55 de ani au onoare, cât de cât nepătată, un parcurs profesional clar, nu s-au băgat în diverse, nu o să se schimbe la bătrâneţe!
-: Ei, da’ puterea corupe!
Florin Iaru: Nu este adevărat! Puterea corupe doar pe cel care este deja corupt! Pe cel care se îndreaptă spre putere ştim că îl va ajuta să se… Există printre oamenii ăştia care ajung la putere şi oameni pe care nu-i vedem! Ăia sunt cei care-şi fac meseria, atât cât pot! În general, ca în literatură, negativul este de zece ori mai puternic decât pozitivul!
-: Dar cum să facem să îi facem vizibili pe oamenii ăştia care nu se văd?
-: Oamenii care sunt cei mai interesaţi în remedierea situaţiei de la TVR sunt aceia care au pierdut bani, cei care trebuie să-şi recupereze datoria aia. De aici trebuie început.
Florin Iaru: Ha, ha, ha!
-: Apropo de taxa asta, patru lei la TVR, 2, 5 la Radio! Dacă o dublăm, se rezolvă ceva?
Florin Iaru: Nu trebuie, eu am urmărit un …nu, financiar se rezolvă. Nu este nevoie de dublarea la TVR, este nevoie de 50%, de 6, 25 de lei, ăsta este calculul, ca să se oprească din creşterea datoriilor pentru că ei mergând pe ….asta ar fi …, dar, repet, noi avem o problemă cu două rezolvări şi una nu se poate evalua: 1) echilibrul financiar pentru a putea realiza aşa ceva. Tu ştii foarte bine, ai lucrat lângă TVR, nu se poate face o emisiune bună fără bani. Deci este ca la piaţă, un frigider care costă 600 de lei faţă de unul de 900 de lei ţi se strică când l-ai băgat în priză. Un bec pe care îl iei mai ieftin se arde deşi scrie 2000 de ore pe el! În a zecea oară s-a ars! Toate lucrurile au un preţ! Şi calitatea are un preţ, dar asta este o parte. Cealaltă parte este cine face această calitate? Cine este cel care asamblează piesele astfel încât el să lumineze 2000 de ore? Deci /…/ la Televiziune. Dvs aveţi aici leduri, Televiziunea lucrează încă cu lămpi! Cine cumpără leduri pentru toate studiourile de televiziune, dintr-o televiziune?
-: Bine, astea sunt chestiuni pentru situaţia normală, dar aici noi nu suntem într-o situaţie normală, ci într-o situaţie de faliment.
-: Bun, deci, practic …
Florin Iaru: Numai o clipă …
-: Ar trebui să închidă robineţii, dar să închidă tot, să taie în carne vie, din atâta să rămână atâta, după care să picurăm şi puţin mai mult la taxa /…/
-: Exact. Abia atunci. Nu putem arunca banii în apă, aşa, că poate cineva va lua.
Florin Iaru: Doina spune un lucru foarte interesant şi foarte normal pentru începutul unei televiziuni. Rămâi pe ştiri şi faci ştiri. Ştiţi cât costă ştirile? CNN, toate posturile de ştiri cheltuiesc cu reporterii ăia care se duc în teren …
-: Da, trebuie să fii primul acolo.
Florin Iaru: Trebuie să fii primul, asta înseamnă mijloace, mijloace de transport, bani pentru /…/, legătură la satelit, car de transmisie, fraţilor, este …
-: Este foarte costisitor, dar este şi o chestiune de eficienţă.
Florin Iaru: Este costisitor, dar în acelaşi timp, o să arăţi tot ce se întâmplă în ţara asta şi pe urmă trebuie să trimiţi şi în străinătate. Noi suntem o ţară, România …
-: TVR a avut bani. Deci a avut bani! Şi-a demonstrat ineficienţa, cu tot cu bani! În aceeaşi măsură alte televiziuni private au avut aceiaşi bani şi au fost eficienţi.
Florin Iaru: Să nu exagerăm, cele mai multe au mari dificultăţi.
-: Dacă vrei să ajungi mister Olimpia nu începi cu greutăţi de 5 kg, treci la 10, 20 etc. Până la urmă şi TVR ar trebui să facă acest efort, să îşi pună la bătaie muşchiul minţii.
Florin Iaru: Aveţi dreptate, este foarte complicat!
-: Pe de altă parte, eu ţin minte atunci când s-a desfiinţat CULTURALUL, CULTURALUL chiar se repoziţionase foarte frumos, mie îmi plăceau emisiunile de la CULTURAL! Atunci, înainte de desfiinţare. Se rebranduise, avea alte spoturi, alte imagini, erau vii şi le-a dat cu parul în cap!
Florin Iaru: Dar pot să vă spun o chestie extrem de neplăcută? Ştiţi care era publicul?
-: Publicul era foarte îmbătrânit, bănuiesc, şi foarte puţini.
Florin Iaru: Nu, nu. 6000 de oameni!
-: Da …
Florin Iaru: 6000 de oameni?
-: Da, dar ai răbdare …
Florin Iaru: Cât este 6000 de oameni? 0, 0001%? Ai, este o problemă, deci, aici trebuie să se aşeze mai mulţi oameni, contabilul, şi să spună „Ăştia sunt banii de care …ce putem face de ei?” Trebuie să vină oamenii de la creaţie să spună „Avem aşa, aşa, aşa!” Trebuie să vină cineva care se pricepe în felul … în civilizaţia modernă să vadă cum privesc tinerii, cum priveşte populaţia matură? Cum privesc şomerii? Cum privesc salariaţii? Cum privesc corporatiştii? Cum privesc hipsterii? Să aibă în minte un profil al celui căruia i se adresezi! Când noi scriem o poveste, noi avem un cititor ideal în cap care ne citeşte şi pe limba lui scriem, deci nu băgăm tot ce avem noi în cap! Ne creăm automat în cap un cadru al poveştii sau al scrisului! La fel şi aici. Şi pe urmă vii cu tehnicianul şi îmi spui: „Ce poţi să faci din asta? Am nevoie de aşa, de imagine cutare, cutare, am nevoie de următorul sunet, am nevoie de următorul /…/, am nevoie de totul, ca să aduc înapoi la televiziune!” Eu aş fi de acord să rămână Televiziunea datoare, dar să aibă măcar o audienţă de 7, 8, 9%! Atunci da, îşi realizează scopul! Ar avea trei, patru milioane de oameni, două milioane de oameni care se uită la TVR! Vi se pare… Nu vi se pare un început de ăsta? Or, nu poţi cu o Televiziune Naţională cu 150.000, 200.000 de oameni la o populaţie… Deci, 1% este inimaginabil pentru România, este… Iertaţi-mă, este televiziune publică .