22 decembrie, ziua în care regimul condus de Nicolae Ceauşescu era înlăturat, conducerea ţării fiind preluată de Frontul Salvării Naţionale
Publicat de Doina Sirbu, 22 decembrie 2020, 10:53
22 decembrie 1989, ziua victoriei Revoluţiei Române şi a libertăţii. Este ziua în care regimul condus de Nicolae Ceauşescu era înlăturat, conducerea ţării fiind preluată de Frontul Salvării Naţionale. După ce discurusul său a fost oprit, Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au refugiat pe acoperişul clădirii Comitetului Central unde erau aşteptaţi de un elicopter. După fuga lui, manifestanţii au ocupat această clădire a Partidului Comunist Român şi sediul Televiziunii Române în jurul orei 12.30.
Acesta este considerat momentul victoriei Revoluţiei. Invitat în această dimineaţă, în direct, prin telefon, la Radio Constanţa a fost Cosmin Popa, cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române, care a vorbit despre acest subiect.
Se împlinesc astăzi, 31 de ani de la victoria Revoluţiei împotriva comunismului. Românii au ieşit pe străzi, fiind convinşi că nu mai pot fi opriţi în drumul lor către libertate. Era astfel creat contextul potrivit pentru desfăşurarea evenimentelor eliberatoare, deoarece în 1989 s-au prăbuşit toate regimurile comuniste din Europa. Mărturisesc chiar dacă eşecul lor devenise vizibil, nimeni nu se aştepta la o succesiune atât de rapidă a acestor evenimente. Care au fost principalele cauze ale prăbuşirii regimurilor comuniste din Europa?
Cosmin Popa – Nu o să transformăm această discuţie care cred că mai degrabă este una de aniverasare, pentru că este o aniversare a căderii comunismului, a căderii tiraniei şi de recâştigare, cel puţin parţială, a libertăţii, nu o să o transformăm într-o lecţie de istorie, pentru că există cauze pe termen lung şi cauze imediate, dar cea mai importantă dintre cauzele imediate a fost iniţierea reformelor şi paradoxal, eşecul lor în Uniunea Sovietică. Există o cauză extrem de importantă care chiar dacă nu ar fi dus la căderea comunismului în România, dar, cu siguranţă, ar fi dus la căderea lui Ceauşescu – tirania şi absurdul regimului românesc, un regim care s-a bazat de la început pe o serie de diversiuni care au înlocuit violenţa iniţială şi au răpit românilor nu numai libertatea, dar ceea ce este mult mai important – demnitatea de fiinţă umană.
În decembrie am aflat că mămăliga naţională poate exploda şi mai dureros decât s-a întâmplat în alte părţi în blocul comunist! A fost nevoie de o Revoluţie care a lăsat în urmă mii de victime şi cicatrici care încă nu s-au vindecat. De ce în România încă nu am avut parte de o Revoluţie uşoară, de o Revoluţie de Catifea?
Cosmin Popa – Eu aş pune întrebarea altfel! De ce am avut parte de o Revoluţie violentă în România? Şi este cea mai dureroasă dintre întrebări şi este mai dureroasă cu cât vedeţi şi dumneavoastră la fel ca şi mine, nu în ultima vreme, în ultimii 30 de ani, această recurenţă a nostalgiilor comuniste de multe ori ignorante, de multe ori interesate, aparţinând moştenitorilor sistemului sau dezmoşteniţilor sistemului, pentru că cele două extreme ale vechiului sistem comunist regretă ceauşismul şi se vorbeşte mai puţin despre această dureroasă existenţă a victimelor Revoluţiei. Cred că toate aceste victime ar fi mai uşor de suportat pentru cei apropiaţi, pentru părinţii, pentru fraţii, surorile celor care au murit în decembrie, dacă ar şti fiecare dintre ei cu siguranţă că nu au fost rezultatul unor ticluiri politice de natură să ducă doar la o legitimare a unei lovituri de stat. În orice Revoluţie, lucrurile nu se petrec foarte clar şi cred că violenţa a fost necesară sau a fost un rezultat al evenimentelor din România din mai multe motive. Primul pentru că regimul a fost aşa cum spuneam cel mai tiranic, poate cu excepţia celui din Albania, dacă vorbim doar despre cele europene şi în egală măsură, pentru că cei care au preluat puterea după 22 decembrie 1989 aveau nevoie de un Ceauşescu care să se “împotrivească”, aveau nevoie de o securitate care îl apără, deşi demult securitatea lucra în slujba lor, să îşi legitimeze astfel, un transfer petrecut mai degrabă pe holurile palatelor decât în stradă. Cu toate astea, victimele sunt autentice şi cinstite, onorate şi aminite cu pioşenie în fiecare an, pentru că lor, în primul rând le datorăm libertatea.
Există efecte reziduale ale comunismului care încă generează idei, atitudini şi comportamente în prezent?
Cosmin Popa – Este o întrebare foarte bună. Sigur că există reziduuri ale comunismului aşa cum există reziduuri ale culturii tradiţionale româneşti în comportamentul nostru de astăzi. Ar fi naiv şi nerealist din partea noastră să credem că tot ce este rău sau tot ce ne face să simţim ruşinea în fiecare zi atunci când ne uităm la compatrioţii noştri, aşa cum ne face să simţim în egală măsură şi mândria, se datorează comunismului. Cele mai multe dintre ele se datorează unei culturi tradiţionale româneşti. Se datorează în egală măsură şi reziduurilor comunismului. Unul dintre cele mai importante reziduuri ale ceauşismului este această percepţie, în bună măsură construită în baza unor dovezi materiale şi foarte clar observabile în viaţa noastră şi anume că partidele politice sunt toate de aceeaşi factură. Acesta este un rezid al ceauşismului şi se explică prin această convingere a multora că toate pornesc de la un trunchi comun şi anume cel al Partidului Comunist Român.
Aţi făcut o delimitare clară între comunism şi ceauşism. Spuneţi-mi ce nu s-a spus despre ceauşism? Sau ce s-a spus prea puţin sau ce ar trebui să ştie tânăra generaţie despre această perioadă? Cum doriţi să o catalogaţi? Comunistă sau ceauşistă?
Cosmin Popa – În egală măsură ceauşistă. Ea este ceauşistă, este comunistă, aşa cum este şi ceauşistă. Cred că cel mai important lucru este acela că ultimii 20 de ani ai comunismului românesc nu s-au deosebit cu nimic de primul deceniu. Suntem obişnuiţi să vedem în ceauşism un regim naţional, dacă nu raţional, un regim care susţinea independenţa României şi să spunem demnitatea politică a acestei ţări. Ceauşismul este la fel de nociv, la fel de tiranic şi la fel de contrar intereselor fundamentale ale României, aşa cum a fost şi primul deceniu de comunism în această ţară. Practic, este o întreagă diversiune practicată doar cu scopul conservării puterii nelimitate a unei persoane.
Interviu realizat de Mircea Taiss / Foto – wikipedia.org