Abuzul emoțional – raportul de dominare și putere în cuplu distruge vieți

Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 6 februarie 2018, 12:22

Față de abuzul fizic și abuzul sexual care sunt ușor de recunoscut și la care se intervine cu un set de reguli și pedepse juridice, abuzul psihologic și emoțional sunt mai puțin cunoscute și oarecum mai greu de demonstrat, dar mult mai periculos.

La fel ca și abuzul fizic, abuzul psihologic, emoțional presupune o intruziune, o forțare a limitelor de identitate, încredere, sănătate și confort a unei persoane cu scopul de a domina, subjuga, exploata.

Abuzul emoțional apare de obicei în absența abuzului fizic și/sau sexual, dar presupune și comportamente din această categorie. Acesta este și subiectul abordat în cel mai nou interviu acordat de psihoterapeutului Elena Harbur, realizatorului Radio Constanța, Daniel Sîrbu, în cadrul emisiunii „Stil de Viață“.

Reporter: Astăzi deschidem un dosar nu tocmai ușor, cel al abuzului emoțional. Când spunem abuz, în principiu, ne gândim la forma lui fizică, ne gândim la o formă violentă, ne gândim la o formă care atrage după sine o reacție și care are și consecințe grave.

Elena Harbur: De obicei asociem abuzul cu o intruziune care lasă urme și pe care le putem identifica ușor. Acum, din păcate, abuzul nu este doar fizic și nu poate avea numai dovezi fizice, cum ar fi vânătăile sau anumite răni. Există și abuzul emoțional…

Reporter: Care lasă vânătăi în suflet.

Elena Harbur: Da, vânătăi în suflet și răni pe toată viața. Abuzul emoțional este mai periculos decât abuzul fizic. În abuzul fizic se întâmplă o dată sau se întâmplă periodic, persoana abuzată are o rană fizică, iar rana fizică se vindecă. În abuzul emoțional nu se întâmplă la fel. Abuzul emoțional presupune o spargere a integrității persoanei. Atunci, de fiecare dată când există o spargere, o intruziune în emoționalitate, în psihism, în modalitatea în care omul știe să funcționeze și după reperele pe care le are, rănile, efectele sunt pe termen lung, poate pe toată viața. Este mai dureros și mai periculos decât abuzul fizic pentru că schimbă personalitatea în sensul în care poate s-o anuleze cu totul.

Reporter: Întotdeauna vorbim despre indicatori de abuz emoțional. Care ar fi acești indicatori?

Elena Harbur: Indicatorii abuzului emoțional depinde dacă îi luăm de la persoana vătămată sau de la persoana abuzatoare. La persoana abuzatoare sunt instabilitatea, oscilațiile, sunt crizele de nervi, lipsa de empatie, tendința de a nu-i păsa de ceilalți și de a-și obține doar propriile interese.

Reporter: Un egocentrism din acesta exacerbat.

Elena Harbur: Exacerbat, da, manifestat la un moment dat printr-un soi de naivitate. Este ca și cum persoana are o atitudine copilărească și cere mofturi sau atenție în mod exagerat. La prima vedere, pare un lucru banal, nu pare un lucru foarte periculos. Pe de altă parte, în timp, persoana respectivă cere tot mai mult, devine din ce în ce mai presantă, vine cu pedepse în situația în care nu primește și are tendința să vină cu critica și cu persecuția. În abuz, persecuția merge până la privare; privare de libertate, privare de materială, privare în sensul fizic, adică începe să controleze unde umblă persoana respectivă, cu cine vorbește, caută pe telefon, caută pe mail, face vizite inopinante la domiciliu sau la muncă, îi spune persoanei cu ce să se îmbrace, cu cine să vorbească, o pune să aleagă între familie și sine. Este permanent controlator și permanent dominator. Abuzatorul cere o atenție exagerată și face mofturi pentru asta. După ce face o criză că nu primește, are tendința să spună «Da, OK, am exagerat, nu o să se mai întâmple» mai vărsăm o lacrimă, două...

Reporter: Și a doua oară face la fel sau cel puțin la fel.

Elena Harbur: O perioadă a fi mai liniștit, după aceea va începe și mai rău. Pe termen lung asta dă efecte negative, pentru că persoana abuzată devine confuză, își pierde reperele de viață, reperele de identitate personală, numai cunoaște ce trebuie să facă să fie bine, deoarece cu un abuzator emoțional niciodată nu e bine. Orice am face nu se ajunge la niciun rezultat. Dacă pe moment îi dă ceva, în momentul următor îi trebuie cu totul altceva.

Reporter: Se poate produce o rupere la persoana abuzată, atât a relaționării sociale și a relaționării cu sine?

Elena Harbur: Se rupe obligatoriu. Se numește abuz pentru că este permanent și pentru că afectează dinamica internă și relațională. Abuzatorul cere exclusivitate. Nu mai acceptă să fie cineva pe lângă, pentru că altcineva devine un pericol pentru dominarea lui și atunci automat cere izolare. Își obligă partenerul sau partenera să se izoleze, să rămână numai cu el. Numai eu te iubesc, numai eu pot să-ți dau, numai eu te înțeleg, toată lumea vrea să ne despartă, toată lumea vrea să ne facă rău, numai noi doi împreună putem să facem bine. Asta este o izolare, o izolare severă pentru că reduce persoana la a exista doar prin celălalt.

Reporter: Îi anulează propriu-zis eul…

Elena Harbur: Îi anulează eul prin critică, prin izolare îi anulează reperele și posibilitatea de a-și accesa resursele. Prin minimalizare, anulare, criticare îi anulează structura eului, devine un fel de obiect, păpușică ce nu face altceva decât să îndeplinească dorințele.

Reporter: Întorcându-ne la persoana abuzată. Există probabil situații în care, la început, această persoană nu conștientizează pericolul abuzului. Îl percepe ca pe ceva întâmplător, poate că a fost o criză de nervi, poate că a fost o simplă întâmplare, poate că a fost o exagerare din partea celuilalt. Așa cum ați spus, abuzul este în formă continuată, căci de aceea se numește abuz emoțional. Persoana respectivă, persoana abuzată intră, așa cum spuneați, într-un cerc vicios din care nu mai poate ieși. Ce poate face persoana abuzată?

Elena Harbur: Persoana abuzată, în primul rând, este important să conștientizeze… adică: indiferent cât de mare ar fi influența cuiva din preajmă – de obicei abuzatorul este cea mai apropiată persoană și atunci când este cea mai apropiată persoană și există senzația de sufocare și de copleșire, de incapacitate de a scăpa sau de a lupta, este important să conștientizeze că ceva este în neregulă. Am sentimentul c ă ceva este în neregulă. Ok, hai să vedem despre ce este vorba… Pentru că atunci când am astfel de percepții, mecanismele mele îmi transmit, dincolo de ceea ce vine din confuzia abuzului că de fapt este vina mea, că abuzatorul transmite «este vina ta și este datoria ta să mă faci să mă simt bine, dar eu sunt tot timpul nemulțumit». Persoana care trăiește această experiență, la un moment dat, are sentimentul de disconfort, are sentimentul că ceva nu este în regulă, că este prea mult. Este important să își ia în seamă aceste emoții, aceste sentimente. De multe ori abuzul anulează capacitatea de a face ceva. Dar mai întâi trebuie să ne dăm seama despre ce este vorba. Am posibilitatea să reglez o relație, am posibilitatea să schimb dinamica de cuplu. Dacă nu se poate, abia atunci discutăm despre a face ceva sau despre a face mai mult decât atât. Dar în primă etapă trebuie conștientizat.

Reporter: Aceasta ar fi cea mai fericită etapă, să-i spunem așa. Cea de conștientizare a abuzului și cea de răspuns moderat cumva. Ce se întâmplă dacă se ajunge mai departe? Pentru că probabil v-ați întâlnit și cu cazuri în care s-a ajuns mult mai departe.

Elena Harbur: De cele mai multe ori se ajunge în cabinet când lucrurile sunt grave. Când persoana nu mai poate, este disperată, ajunge cu manifestări de anxietate, de depresie, cu tendințe sau tentative de suicid, pentru că nu mai face față. Nu mai știe ce să mai facă, iar atunci ajunge în cabinet pentru o părere, un reper. În situația aceasta se începe cu creșterea eului. Restructurăm și creștem eul. Repoziționăm reperele de viață. Îi dăm timp să se obișnuiască cu ideea. Îi explicăm ce s-a întâmplat și îi explicăm ce anume a făcut persoana pentru a susține acest abuz, pentru că da, există abuzatori. Există și abuzații care susțin abuzul. Nu pot să fiu abuzat dacă nu permit asta, iar atunci este important să înțeleagă ce anume a făcut-o să susțină abuzul, pentru că acolo sunt resursele.

Reporter: Presiunea trebuie întreruptă, asta este probabil o cauză clară de la care se pleacă…

Elena Harbur: Se va întrerupe în timp, încet, încet. Mai întâi încercăm o negociere și o repoziționare. Nu ne ducem direct la a întrerupe, pentru că nu putem să rupem brusc o dinamică întreagă între doi oameni. Ei au deja o experiență de viață împreună, poate și o familie.

Reporter: Au un pattern format.

Elena Harbur: Întâi începem pe repoziționare și negociere, nu ne ducem direct la rupt. Poate nu ajungem până la rupt.

Reporter: Am înțeles! Concluzionând, pericolul abuzului emoțional este unul extrem de mare.

Elena Harbur: Foarte mare și foarte des întâlnit. Este o obișnuință în cutuma tradițională să se meargă pe ideea că bărbatul domină, bărbatul decide, femeia trebuie să execute – este o problemă aici, pentru că, chiar dacă nu există un pattern de personalitate care să susțină abuzul emoțional ca și pornire instinctuală, foarte mulți bărbați au tendința să considere că dacă nu decid în familie sunt mai puțin bărbați, dar nu are nicio legătură a avea ultimul cuvânt sau a avea capacitatea de decizie în familie cu a face un abuz. De cele mai multe ori se transformă în abuz din greșeală sau din frică; din frica de a nu pierde sau din frica de a nu fi suficient de bun.

Reporter: Așa cum spuneam, în momentul în care se intervine psihoterapeutic pe problema de abuz, după această negociere și după tot ceea ce înseamnă repoziționarea, lucrurile pot căpăta în cele mai multe cazuri un final fericit.

Elena Harbur: Da, se poate. Prima dată se intervine individual către persoana care solicită ajutorul, de obicei victima abuzului, apoi, ulterior, se poate lucra și cu cuplul în sine, ca să înțeleagă amândoi dinamica și să decidă amândoi dacă vor să continue relația de cuplu restructurată pe alte principii. Dacă vor să continue, se începe tratamentul în cuplu, dacă nu, pot alege să se separe.

Emisiunea „Stil de viață” la Radio Constanța 100,1 FM – Ce îți oferim? O psihologie de viață! 
Repere reale și practice pentru o viață sănătoasă, armonioasă și echilibrată, o viață satisfăcătoare și împlinitoare!
Psihologie practică și eficientă despre cine ești tu și cine suntem noi împreună, o emisiune despre cum să devii cea mai bună versiune a ta!
Te așteptăm în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 18.00 să ne asculți, să îți spui părerea, să pui întrebări și să faci propuneri pentru ce te interesează cel mai mult: viața ta!