Peste 600 de copii din Ucraina au început școala pe pământ dobrogean. Unul dintre ei este Katerina, elevă la Scoala nr. 12
Publicat de Doina Sirbu, 6 septembrie 2022, 16:37
Au lăsat în urmă sirenele, bombardamentele, casele distruse și au început o viață nouă, departe de tot ce au avut și de tot ce știau. Peste 600 de copii din Ucraina au început școala pe pământ dobrogean, în acele școli din județul Constanța pentru care au optat părinții lor.
Ziua nefastă de 28 februarie 2022, când și-a lăsat soțul pe câmpul de luptă din Nikolaev, i-a luat de mână pe cei doi copii ai săi și a trecut granița în România cu o valiză în care a înghesuit haine, amintiri și acte, nu o va uita niciodată. Natalya Klius este una dintre mămicile din Ucraina refugiate în Dobrogea, iar fetița sa a intrat în clasa a III a la Scoala nr. 12 Bogdan Petriceicu Hașdeu din Constanța. Dascălul Valentina Taraș, vorbitoare de limba rusă ne-a ajutat cu traducerea acestui interviu emoționant. 
Reporter: Când ați auzit Imnul României și v-ați văzut copiii înscriși în școlile din România, ce ați simțit?
Natalya: A fost extrem de emoționant și tulburător pentru mine să aud Imnul unei țări străine, dar în același timp să fiu liniștită că al meu copil stă la banca unei școli departe de zgomotul bombelor din Ucraina. În momentul în care am auzit Imnul României am ieșit din careul unde se desfășura ceremonia de deschidere a noului an școlar și, fără să mă pot controla, am plâns, fiind conștientă că mă văd părinții, mă vede lumea.
Reporter: Dar poate că a fost un plâns eliberator… Știți că într-o zi vă veți întoarce acasă și vă veți reîntregi familia.
Natalya: Este o șansă enormă pentru noi, pentru copiii noștri să învețe departe de focul de armă. Moralul unei femei singure, cu doi copii, este fragil, atunci când nu cunoști pe nimeni.
Fetița Nataliei Klius, Katerina, un copil cu chip de înger și ochi albaștri ca marea, nu a avut multe cuvinte de spus, dar în privirea sa am citit dorul de casă, de tată, de țară, de copilăria furată de război.
Reporter: Cum te-ai simțit în prima zi de școală…
„A fost puțin speriată! Ieri te-a îmbrățișat toată clasa”, a completat profesoara Valentina Taraș din Constanța.
La Liceul Teoretic Dimitrie Leonida din Constanta, Natalia Klius, care în Ucraina profesa ca dascăl, mai are un băiat în clasa a X-a. Constanța înseamnă acum pământul pe care copiii săi pot zâmbi, pot învăța și pot trăi fără amenințarea războiului. Alți 600 de elevi din Ucraina, cu povești similare, cu nostalgii și speranțe, au început școala în județul Constanța. Cu toții nutresc la întoarcerea acasă, dar până atunci, pâmântul dintre Dunăre și mare înseamnă pentru ei acasă, iar pentru acest miracol, tuturor ne mulțumesc.
Redactor – Silvia Pascale / Redactor online – Doina Sîrbu / Foto – Silvia Pascale
