Potrivit celui mai recent sondaj realizat de o importantă platformă de recrutare online, 58,8% dintre angajatori sunt nemulțumiți întrucât angajații nu sunt dispuși să învețe lucruri noi, iar candidații pentru posturile vacante nu au abilitățile digitale necesare.
Ana Călugăru, specialistul în comunicare al platformei de recrutare, spune că 7 din 10 angajatorii sunt îngrijorați de faptul că angajații lor și candidații pentru posturi nu sunt flexibili și nu înțeleg că piața muncii este într-o continuă schimbare și că vor trebui să țină pasul cu aceste tendințe. În plus, angajaților li se reproșează că nu au cunoștințe digitale suficiente, nu sunt familiarizați cu instrumentele AI, nu sunt creativi și au probleme de adaptare într-un colectiv.
Despre dificultățile întâmpinate de angajatori aflăm detalii de la Ana Călugăru, în dialog cu Nicu Ispas:
Irinuca Văduva, general manager al ECDL România, programul de certificare a competențelor digitale: “România pică pe locurile codașe atunci când e vorba de competențe digitale”
Se discută despre digitalizare în ultimii doi ani, pe toate drumurile, cu toate ocaziile, este un subiect favorit, la modă, nu avem cum să nu-l abordăm, dar este bine să o facem într-un mod deschis, cu cărțile pe față, mai ales că România, codașă în clasamentul european al competențelor digitale (DESI), are acum o oportunitate uriașă, cu sume considerabile alocate pentru digitalizare.
Despre subiect a vorbit Irinuca Văduva, general manager al ECDL România, programul de certificare a competențelor digitale.
Se discută foarte mult despre digitalizare, dar suntem deschiși pentru așa ceva sau doar la nivel declarativ?
E îmbucurător faptul că s-a conștientizat situația reală în care ne aflăm, faptul că transformarea tehnologică e una iminentă, e una care nu mai poate fi evitată și care vine cu foarte multe oportunități. Și, din nou, cel puțin la nivel declarativ, suntem deschiși la a lua măsuri concrete pentru a trece printr-un proces real de transformare, pentru a beneficia de o digitalizare eficientă. Suntem într-un moment crucial în care, pe de o parte, avem o oportunitate uriașă, pentru că există fonduri enorme pentru transformarea digitală, pe de altă parte, trebuie să cheltuim cu folos toți acești bani pentru a nu risca să irosim fondurile acestea esențiale pentru a crește ca țară, în primul rând, pentru că asta înseamnă tot procesul ăsta de digitalizare, ne va ajuta enorm să recuperăm niște carențe evidente pe care le avem ca țară.
Cum stăm din punct de vedere al exigențelor în evaluare?
Acesta este marele risc pe care l-am constatat în situația în care ne aflăm. Faptul că în goana după digitalizare, suntem dispuși să diluăm foarte mult exigențele în privinţa evaluărilor pe care le facem. Adică în această dorință enormă pe care o avem de a absorbi, de a cheltui banii europeni, există riscul și am observat tentația de a coborî foarte mult ștacheta în ceea ce privește felul cum măsurăm rezultatele pe care le avem în urma strategiilor de digitalizare pe care le aplicăm. Există o teamă foarte palpabilă a românilor pentru evaluare la standarde. Trebuie să ne depășim această teamă pentru că altfel ne vom pierde într-o digitalizare superficială și ne vom da seama la final că nu s-a întâmplat mare lucru.
Spre exemplu, și noi avem la examenul de Bacalaureat o astfel de evaluare a competențelor digitale, dar pică cineva o astfel de evaluare sau este pur și simplu o formalitate de îndeplinit?
A fost extraordinar faptul că autoritățile au conștientizat și au luat măsura ca la examenul de Bacalaureat național să existe această probă obligatorie de competențe digitale, o măsură salutară, foarte bună, însă ea a fost aplicată cu limite, pentru că ea este un exemplu despre cum nu ar trebui să se evalueze competențele digitale în România, pentru că la această probă de la Bacalaureat nu se pică. Este o probă validată prin calificative, dar care nu are un prag de promovabilitate. Practic, ai o formalitate și poți să-ți treci examenul doar prezentându-te în sala de testare, ceea ce nu este normal.
Mai aveți și alte exemple apropo de digitalizare pe repede înainte?
Există, de exemplu, o tendință prin care proiectele finanțate pentru digitalizare nu sunt neapărat repartizate pe criterii competitive. Atunci când ne referim la proiectele de creștere a competențelor digitale, este foarte important să existe o colaborare cu furnizori de formare și certificare pentru competențe digitale serioși și care și-au dovedit deja eficiența, pentru că numai așa vom putea să spunem că la final avem validarea formării prin obținerea unei certificări la un anumit standard înalt de calitate. Știm foarte bine că în toate clasamentele, România pică pe locurile codașe atunci când e vorba de competențe digitale. Avem competențe digitale de bază, mult sub media europeană pentru forța de muncă activă în companiile din România și cu toate acestea, observăm că multe proiecte sunt orientate către competențe digitale avansate și nu avem o masă critică de angajați care să poată să beneficieze în mod normal de aceste fonduri.
Cred că sugerați că ar fi mai bine nu doar să se acceseze aceste fonduri pentru digitalizare, cât să bifăm abilitatea de a le atrage și să avem cu adevărat oameni cu aptitudini digitale. Așa este?
Absolut corect. E foarte important să creștem în mod real competențele digitale ale românilor, altfel o să ne facem că facem digitalizare, o să facem dotări cu tehnologie și tehnologia respectivă și echipamentele respective nu vor putea fi folosite pentru că nu vom ști să le punem în uz. O să creăm smart cities și e-guvernare. Și aceste smart cities riscă să nu fie populate, pentru că oamenii nu vor avea abilitățile necesare să acceseze serviciile de guvernare pe care ni le propunem. Smart cities – orașele inteligente care ne preocupă pe toți și care ne conectează pe noi, cetățenii, cu autoritățile publice, sunt făcute pentru a ne îmbunătăți și a ne ușura traiul nostru zilnic, dar ca să beneficiem de această oportunitate, noi trebuie să fim alfabetizați digital, în primul rând.
