Ne-am gândit în cadrul parohiei noastre că orice faptă bună și orice lucru bun trebuie să aibă continuitate. După 5 ani, aproape 6 ani de munca asiduă, am reușit cu adevărat, cu ajutorul lui Dumnezeu și, sigur, cu sprijinul credincioșilor, donatorilor, sponsorilor, pentru că Așezământul de mame și prunci aflați în dificultate a fost edificat în totalitate din donații și din sponsorizări. Prin așezământ au trecut 76 de mame și copii, am căutat să-i reintegrăm din toate punctele de vedere. Așezământul nostru a oferit casă, masă, îmbrăcăminte, activități creative, activități social-educative prin voluntarii care avem în cadrul proiectului. Și am spus că, dacă acest proiect funcționează și funcționează bine, de ce să nu avem continuitate. Și atunci, sigur, sub inspirația Duhului Sfânt, suntem la stadiul de proiect al Așezământului pentru persoane vârstnice „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Mai exact, încerc să inițiez un Complex filantropic, de data aceasta, cu centrul care deja funcționează, un centru de persoane vârstnice și o secție specială de 10 locuri pentru persoane dependente de alcool și supefiante. Din păcate, trăim vremuri destul de tulburi privind acest consum de alcool și droguri și aceste lucruri creează mari dificultăți în societate, în special în rândul tinerilor. Persoanele vârstnice reprezintă o categorie socială destul de ignorată de societate. Toți suntem obișnuiți că bătrânii noștri au oarecare protecție în familie, dar de multe ori familiile, la rândul lor, fac mari eforturi să își crească copiii și atunci, de cele mai multe ori, bătrânii sunt un pic lăsați pe planul doi. Cunosc în comunitatea în care slujesc, dar și în alte locuri, bătrâni care sunt singuri în case, în frig, n-au hrană, n-au medicamente, efectiv sunt uitați nu numai de familii, ci și de societate. Și atunci, e o necesitate reală, mai ales pe fondul scandalului de acum un an, dacă nu mă înșel, cu acele așezăminte pentru persoane vârstnice neadecvate, care erau improprii, fără doar și poate, de aceea a și fost acea problemă. Pentru că atunci când vedem un astfel de așezământ ca pe o zonă de profit, greșim. Totuși, înseamnă filantropie. Filantropia, din punctul meu de vedere, ca preot, nu înseamnă profit. Noi întoarcem comunității, în care noi ne-am format, binele, asta înseamnă filantropie, iubirea de om. Și atunci un așezământ de persoane vârstnice nu ar trebui să încaseze profit. Din punctul meu de vedere, el nu e un business, business-ul  este de orice altă natură. Mă refer la categoria de persoane vârstice vulnerabile, pentru că într-adevăr sunt și persoane vârstice care provin din familii cu multe resurse și acolo avem o altă discuție. Dar aici,  vorbim de oameni vârstnici, care nu au posibilitatea să-și ducă viața de la o zi la alta. (…) Noi suntem foarte mulțumiți dacă proiectul firantopic funcționează, adică noi încercăm să identificăm resurse, pentru că în cadrul așezământului de persoane vârstnice vor fi și bătrâni vulnerabili. Sunt foarte mulți oameni vârstnici singuri, care nu-și permit să stea într-un așezământ de persoane vârstnice, datorită valorii destul de mari a unei taxe. În așezământul nostru vor putea să locuiască, pentru că vom vom compensa prin activitatea parohiei lipsa aceea materială pe care bătrânii vulnerabili o au.

Ne-am gândit în cadrul parohiei noastre că orice faptă bună și orice lucru bun trebuie să aibă continuitate. După 5 ani, aproape 6 ani de munca asiduă, am reușit cu adevărat, cu ajutorul lui Dumnezeu și, sigur, cu sprijinul credincioșilor, donatorilor, sponsorilor, pentru că Așezământul de mame și prunci aflați în dificultate a fost edificat în totalitate din donații și din sponsorizări. Prin așezământ au trecut 76 de mame și copii, am căutat să-i reintegrăm din toate punctele de vedere. Așezământul nostru a oferit casă, masă, îmbrăcăminte, activități creative, activități social-educative prin voluntarii care avem în cadrul proiectului. Și am spus că, dacă acest proiect funcționează și funcționează bine, de ce să nu avem continuitate. Și atunci, sigur, sub inspirația Duhului Sfânt, suntem la stadiul de proiect al Așezământului pentru persoane vârstnice „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Mai exact, încerc să inițiez un Complex filantropic, de data aceasta, cu centrul care deja funcționează,un centru de persoane vârstnice și o secție specială de 10 locuri pentru persoane dependente de alcool și supefiante. Din păcate, trăim vremuri destul de tulburi privind acest consum de alcool și droguri și aceste lucruri creează mari dificultăți în societate, în special în rândul tinerilor. Persoanele vârstnice reprezintă o o categorie socială destul de ignorată de societate. Toți suntem obișnuiți că bătrânii noștri au oarecare protecție în familie, dar de multe ori familiile, la rândul lor, fac mari eforturi să își crească copiii și atunci, de cele mai multe ori, bătrânii sunt un pic lăsați pe planul doi. Cunosc în comunitatea în care slujesc, dar și în alte locuri, bătrâni care sunt singuri în case, în frig, n-au hrană, n-au medicamente,  efectiv sunt uitați nu numai de familii, ci și de societate. Și atunci, e o necesitate reală, mai ales pe fondul scandalului de acum un an, dacă nu mă înșel, cu acele așezăminte pentru persoane vârstnice neadecvate, care erau improprii, fără doar și poate.