Medicii ameninţă cu noi proteste, dacă nu vor fi plătiţi cel puţin dublu pentru gărzile suplimentare.
Ei spun că, mai ales în ţară – unde medicii sunt puţini, sunt obligaţi să facă gărzi suplimentare, plătite la nivelul anului 2009.
Deşi ministrul Sănătăţii a anunţat că de la 1 octombrie, plata acestor servicii va creşte semnificativ, medicii demontează declaraţiile lui Vlad Voiculescu.
Medicii spun că, din cauza lipsei de personal, fac şi câte şapte gărzi suplimentare lunar, pe lângă program şi gărzile obligatorii.
Ei sunt nemultumiţi că, de la 1 august şi până la 1 octombrie, vor fi plătiţi pentru aceste gărzi cam cum erau plătiţi în 2009.
La începutul săptămânii, ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, anunţa că există o ordonaţă de urgenţă, care a trecut prin Guvern, săptămâna trecută, şi care va aduce medicilor venituri importante. El i-a îndemnat pe aceştia să semneze contractele pentru perioada august-octombrie, la plata la nivelul anului 2009.
Medicii susţin că, în acest moment, garda suplimentară este plătită cu 12,8 lei pe oră. Ei cer măcar 1.100 lei net pentru o gardă din week-end.
Medicii se pregătesc de grevă și de la 1 august, vor să blocheze activitatea spitalelor, dacă Ministerul Sănătăţii nu le dă mai mulţi bani pentru gărzile suplimentare.
Medicii vor să primească spor de noapte pentru gărzile obligatorii efectuate.
Doctorii cer sporuri cuprinse între 25% şi 75% şi să nu lucreze continuu mai mult de 24 de ore.
Sindicaliştii au iniţiat o petiţie care a fost semnată în câteva ore de peste 700 de medici din toată țara.
De asemenea, Federația Solidaritatea Sanitară, a făcut public un studiu cu cifre alarmante privind numărul de ore lucrate de medici:
,,Federația „Solidaritatea Sanitară” anunță lansarea studiului:
Gărzile medicilor. Situația actuală și principiile utilizabile pentru modificarea Regulamentului privind timpul de lucru și organizarea gărzilor în unitățile sanitare publice
Concluziile studiului
I. Evaluarea situației actuale
1. Desfășurarea activității în mod continuu
Media numărului maxim de ore lucrate continuu de medici este de 33,3 ore. Peste 93,7% dintre medici au lucrat continuu un număr maxim de ore mai mare de 24; 76% dintre medici au lucrat continuu un număr maxim de ore cuprins între 30 și 36 de ore. Frecvența cea mai mare a răspunsurile identice (20,6%) este înregistrată pe numărul maxim de 30 de ore lucrate continuu, corespunzătoare modelului: programul normal de lucru (6 ore)+ gardă (18 ore) + programul normal de lucru (6 ore).
Propunând introducerea unui indicator specifică specific, SMMC (Solicitarea Maximă de Muncă Continuă), calculat în funcție de specialitățile care au peste 50% din timpul maxim de muncă continuă peste nivelul mediu de 33,3 ore (valorile posibile fiind situate între 50, pentru valoarea minimă, și 100 pentru valoarea maximă), din acest tip ce calcul a reiese următoarea ierarhie:
Indicatorul poate fi considerat unul specific suprasolicitării din anumite specializări, ierarhia din tabelul de mai sus putând fi datorată în special deficitului de specialiști.
Indicatorul SMMC este relevant și din perspectiva protecției drepturilor pacientului. Date fiind riscurile crescute asociate valorilor mari ale acestui indicator, pacientul are dreptul să fie înștiințat de fiecare dată înainte de a fi tratat de un medic aflat într-o astfel de situație. În condițiile în care astfel de situații sunt independente de voința medicului (deficitul de medici constituind, probabil, explicația cea mai frecventă) înștiințarea pacientului și acordul acestuia asupra intervenției/tratamentului putând degreva medicul de responsabilitate.
1. Numărul de ore lucrate pe săptămână și pe lună
Media orelor lucrate săptămânal de medici este de 62,3 ore (echivalentul a peste 1,7 norme). Cca. 94% dintre medicii care fac gărzi lucrează mai mult de 40 ore/săptămână; 96,7% lucrează mai mult de 36 ore/săptămână (durata normală a unei săptămâni de lucru pentru un medic).
Media lunară a timpului de lucru al medicilor care efectuează gărzi este de cca. 234 ore (echivalentul a 1,56 norme), 48% dintre medici lucrând peste această medie. 69,5% dintre medicii care efectuează gărzi lucrează între 200 și 300 de ore pe lună; 9,5% dintre medicii care efectuează gărzi declară că lucrează mai mult de 300 de ore pe lună.
53% dintre medici efectuează între 5 și 10 gărzi pe lună.
Luând în considerare valoarea minimă a timpului mediu de lucru, respectiv 1,56 norme/lună, putem calcula durata muncii unui medic de-a lungul întregii sale vieți, raportat la durata normală a muncii:
40 de ani * 1,56 = 62,4 ani de muncă
48% dintre medici lucrează echivalentul a mai mult de 62,4 ani de muncă de-a lungul întregii vieți profesionale.
2. Libertatea muncii/munca forțată
Cca. 44% dintre medici au indicat obligația de-a efectua gărzile suplimentare ca motiv pentru a le desfășura. Lor li se adaugă cca. 16% care au interiorizat această obligație, considerând-o ca făcând parte din îndatoririle firești ale medicilor, fapt care sugerează un efect similar sindromului Stockholm. Cumulate, procentele indică faptul că cca. 60% dintre medici efectuează gărzile suplimentare din obligație, ei fiind susceptibili de a fi în situația de muncă forțată.
34% dintre respondenți sunt în situația certă de muncă forțată.
II. Efecte ale activității în gărzi
1. Efectele muncii continue
a) Impactul asupra calității și siguranței serviciilor medicale
– Efectul negativ asupra calității serviciilor medicale, gândită generic, este indicat de 39% dintre respondenți. După cum se poate observa, el intervine în două modalități:
o Creșterea riscului de erori profesionale – sub forma unui impact negativ asupra siguranței pacientului și a serviciilor medicale;
o Scăderea calității serviciilor medicale
80% dintre respondenți au indicat un impact negativ direct sau implicit asupra calității și siguranței serviciilor medicale.
b) Impactul asupra calității vieții profesionale
– Creșterea gradului de oboseală. Indicată de 41% dintre respondenți, această variantă trebuie interpretată din perspectiva contextului general, caracterizat în special de timpul lunar de muncă cu mult peste durata normală, contribuind la accentuare problemelor.
– Creșterea riscului de erori profesionale. Indicat de cca. 26% dintre respondenți, acest efect este coerent cu rezultatele studiilor occidentale în domeniu. Cu titlu de ipoteză (bazată pe experiența studiilor anterioare și pe alte cercetări), considerăm că riscul crescut de erori profesionale datorat numărului foarte mare de ore muncite continuu poate avea cel puțin următoarele efecte:
o Generează nesiguranță profesională, accentuând insatisfacția față de condițiile de practicare a profesiei;
o Determină gesturi profesionale specifice medicinii defensive;
o Alterează relația medic – pacient;
o Contribuie la deteriorarea relațiilor cu colegii.
– Impactul negativ asupra calității vieții profesionale, exprimat sub forma diferitelor variante, a fost indicat de cca. 60%. La acest procent se adaugă opțiunile care sunt interpretate în mod tradițional din perspectiva afectării pacientului, dar care au în mod implicit un impact negativ asupra calității vieții profesionale a medicului.
2. Efecte ale orelor de gardă în general
Cca. 83% dintre respondenți au indicat un impact negativ al orelor de gardă atât asupra vieții personale cât și asupra celei de familie, pe primul loc situându-se impactul asupra vieții de familie, indicat ca fiind foarte mare de cca. 41% dintre respondenți.
Refuzul medicilor de a mai efectua gărzi prin invocarea unor motive medicale constituie o variantă prin intermediul căreia medicii încearcă cel mai adesea să-și apere sănătatea și calitatea vieții profesionale. Sugerăm astfel că eventualele erori în construcția regulamentului de gărzi vor conduce la accentuarea acestei tendințe, raportarea trebuind să se facă la un standard al timpului de lucru al unui medic.
III. Soluțiile susținute de medici
Plata suplimentară a orelor de gardă este pe primul loc în preferințele respondenților (indicată de cca. 47% dintre ei), această abordare având cea mai mare șansă de reușită din perspectiva încheierii CIM-urilor pentru orele suplimentare, așa cum sunt prevăzute de OUG nr. 20/2016.
Reducerea timpului de muncă prin intermediul reducerii numărului de gărzi este pe locul al doilea în așteptările medicilor (cca. 24%), ea fiind firească în condițiile încărcării pe care-o suferă medicii în contextul deficitului de medici. Variantele care s-au detașat în topul preferințelor sunt urmate de Îmbunătățirea condițiilor de efectuare a gărzilor (cca. 17% cumulat) și de necesitatea acordului pentru orele suplimentare (cca. 11%).
IV. Aspecte privind organizarea gărzilor
1. Programul de desfășurare a activității/gărzilor
73% dintre respondenți consideră că garda trebuie să înceapă la sfârșitul programului normal de lucru.
Varianta minim 24 de ore liber după gardă întrunește majoritatea opțiunilor respondenților (cca. 78%), bucurându-se astfel de o largă susținere.
Răspunsurile privind organizarea programului zilnic de activitate este distribuită între variantele propuse după cum urmează:
– 7 ore de activitate zilnică dimineața: 43,7%;
– 6 ore de activitate zilnică dimineața + 20 de ore (în medie) de gardă obligatorie: 36,5%;
– 5 ore de activitate zilnică dimineața + o oră contravizită + 20 de ore (în medie) de gardă obligatorie: 15%.
2. Evaluare disponibilității de a încheia un CIM cu timp parțial pentru gărzile obligatorii
44% dintre medicii care fac gărzi fie nu sunt de acord să încheie un CIM pentru gărzile suplimentare, fie nu știu dacă vor încheia acest contract, nesiguranța depinzând de condițiile oferite de un astfel de contrat.
24% dintre respondenți nu doresc să încheie un astfel de contract, rezumându-se la orele obligatorii. Afectarea vieții de familie tinde să conteze semnificativ în decizia de a refuza încheierea CIM-ului pentru gărzile suplimentare.
Plata suplimentară a orelor de gardă este pe primul loc în preferințele respondenților (indicată de cca. 47% dintre ei), această abordare având cea mai mare șansă de reușită din perspectiva încheierii CIM-urilor pentru orele suplimentare, așa cum sunt prevăzute de OUG nr. 20/2016.
Recomandări
Pentru lămurirea unor aspecte ce nasc controverse în interpretarea prevederilor legale, bazându-ne atât pe rezultatele cercetării cât și pe interpretarea adecvată a textului de lege , considerăm utile următoarele recomandări, cu rol de clarificare.
Problema timpului maxim de lucru
Atât rezultatele cercetării cât și legislația aplicabilă impun limitarea muncii continue la maxim 24 de ore .
Problema orelor libere după gardă
Introducerea dreptului la minim 24 de ore libere după gardă are caracter de necesitate atât din perspectiva răspunsurilor date de medici cât și raportat la prevederile legale. Este evident însă că o astfel de prevedere ridică problema completării orelor aferente programului normal de lucru pentru gărzile efectuate în intervalul duminică-joi, acestora corespunzându-le zilele de luni-vineri care au caracterul de zile lucrătoare . Cu alte cuvinte, aplicarea acestei prevederi conduce la necesitatea completării programului normal de lucru (norma de bază) pentru a realiza cele 148 de ore de muncă lunare .
Soluția la această problemă este strâns legată de rezolvarea care va fi dată programului zilnic de lucru al medicului, respectiv dacă el va fi menținut la 6 ore/zi (pentru majoritatea unităților)+orele de gardă obligatorii sau va trece la varianta 7 ore/zi. Variantele posibile le construim în funcție de primele astfel:
a) Pentru varianta lucrului de 7 ore/zi soluția de bază o constituie completarea programului de lucru cu un număr de ore de gardă obligatorii (care completează cele 148 de ore aferente normei de bază).
b) Variata programului de lucru de 6 ore/zi are o soluție identică, presupunând o creștere a numărului de ore de gardă obligatorii.
Flexibilizarea timpului de lucru – cea mai adecvată măsură de completare a normei de bază
Ținând cont de principiile aplicabile pontării muncii, considerăm că flexibilitatea timpului de muncă, respectiv a înregistrării acesteia, constituie o necesitate pentru activitatea personalului medical din sectorul public de sănătate, în special a medicilor, ea oferind totodată o alternativă pentru completarea timpului de muncă aferent normei de bază. Principiul aplicabil este timpul lucrat = timpul pontat, el fiind aplicabil în special în situația medicilor a căror activitate implică un grad ridicat de aleatoriu în privința duratei intervențiilor/procedurilor medicale.
Exemplul cel mai elocvent în acest sens îl constituie cazul chirurgilor, durata intervențiilor (spre exemplu, cele de la sfârșitul programului operatoriu) putându-se prelungi dincolo de posibilitatea prevederii ei .
Excepțiile de la regula limitei de 24 de ore lucrate continuu
Există o alternativă la această variantă, coerentă juridic cu prevederea specifică din OUG nr. 20/2016 și cu legislația muncii. În acest sens, reținem faptul că alin. 6 al art. 3.2 din OUG nr. 57/2015, așa cum a fost introdus prin OUG nr. 20/2016, are următorul conținut:
(6) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se desfăşoară în baza unui contract de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi personalul va beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă.
Ținând cont de faptul că în România respectarea prevederilor privind timpul maxim de muncă se monitorizează per contract individual de muncă (CIM) și nu per persoană (limitele din Codul Muncii fiind stabilite per contract) și având în vedere faptul că pentru gărzile suplimentare este necesară încheierea unui CIM separat, este deschisă posibilitatea respectării prevederilor privind timpul maxim de muncă prin desfășurarea activității în mod continuu, mai mult de 24 de ore, în cadrul unor CIM-uri diferite, chiar dacă este vorba de același angajator. Raportat la această variantă considerăm că trebuie reținute următoarele aspecte:
a) Varianta nu este aplicabilă gărzilor obligatorii (incluse în norma de bază), deoarece este vorba de același CIM. Această perspectivă este aplicabilă atât în cazul în care timpul zilnic de lucru rămâne unul compus (ex. 6 ore zilnic+20 de ore de gardă), cât și în ipoteza în care se trece la timpul de lucru zilnic de 7 ore, dar respectarea obligației de a acorda minim 24 de ore libere după gardă conduce la situația în care este nevoie de completarea timpului de muncă aferent normei de bază prin intermediul unor ore de gardă;
b) Cel mai important aspect îl constituie faptul că această variantă poate fi implementară doar cu acordul expres al salariatului, aspect deosebit de important pentru ansamblul construcției. Având în vedere importanța normei juridice și interesul pe care-l apără, considerăm că această variantă poate fi acceptată doar în situații de excepție și cu un caracter extrem de limitat, fiind obligatorie solicitarea expresă (în formă scrisă) a medicului, concomitent cu asumarea responsabilității celor care achiesează la o astfel de variantă (angajator și medic).
Plata gărzilor suplimentare/desfășurate în baza unui CIM separat, pentru timp parțial
Raportat la prevederile alin. 6 al art. 3.2 din OUG nr. 57/2015, așa cum a fost introdus prin OUG nr. 20/2016, principala problemă o ridică interpretarea acestei propoziții „personalul va beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă”, în acest sens existând doar două posibilități, ambele născute din raportarea la prevederile legii cadru – Legea nr. 284/2010:
a) Raportarea la prevederile alin. 2 al art. 3 din Capitolului II din Anexa nr. III: Familia ocupaţională de funcţii bugetare Sănătate al Legii nr. 284/2010: la salariul de bază se adaugă un spor între 25% și 75% pentru orele de gardă. Aceasta este varianta corectă din punct de vedere legal, așa cum vom demonstra mai departe.
b) Raportarea la prevederile alin. 5 al art. 3 din Capitolului II din Anexa nr. III: Familia ocupaţională de funcţii bugetare Sănătate al Legii nr. 284/2010.
Pentru a demonstra faptul că în speță este aplicabilă interpretarea menționată anterior la punctul a), respectiv că la salariul de bază se adaugă un spor între 25% și 75% pentru orele de gardă din afara normei legale și a programului de lucru, pentru desfășurarea cărora se încheie un CIM separat, cu timp parțial , vom proceda la demonstrarea faptului că interpretarea prevăzută la punctul este infirmată de coroborarea textelor de lege.
Pentru a asigura maxima claritate a argumentării, redăm mai întâi prevederile alin. 5 al art. 3 din Capitolului II din Anexa nr. III: Familia ocupaţională de funcţii bugetare Sănătate al Legii nr. 284/2010:
(5)Medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă şi care la nivelul acestei unităţi desfăşoară activitate numai în linia de gardă vor încheia cu această unitate sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă, stabilite conform prevederilor acestui articol. Salariul de bază se stabileşte pentru funcţia şi gradul profesional în care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă şi se utilizează pentru stabilirea tarifului orar. (s.n.)
Argumentul nr. 1. După cum se poate observa, coroborând cele două texte de lege constatăm că legiuitorul a introdus două forme distincte de recompensă salarială pentru efectuarea gărzilor, aplicabile la două situații diferite:
1) Medicii care au deja un contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă, acestei situații fiindu-i aplicabile prevederile alin. 2 al art. 3 din Capitolului II din Anexa nr. III: Familia ocupaţională de funcţii bugetare Sănătate al Legii nr. 284/2010: la salariul de bază se adaugă un spor între 25% și 75% pentru orele de gardă, acestea făcând parte din drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă pentru această categorie de personal;
2) Medicii care nu au un contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă – acestei situații fiindu-i aplicabile prevederile alin. 5 al art. 3 din Capitolului II din Anexa nr. III: Familia ocupaţională de funcţii bugetare Sănătate al Legii nr. 284/2010.
În rezumat, am demonstrat că în ipoteza în care legiuitorul a creat un regim juridic diferit pentru cele două categorii de medici, raportat la existența sau absența unui CIM de bază cu unitatea în care își desfășoară gărzile, prima categorie de medici se încadrează în mod indiscutabil în prevederile alin. 2), având dreptul la un spor între 25% și 75% la salariul de bază.
Argumentul nr. 2 Chiar și medicilor care nu au contract individual de muncă cu unitatea în care se desfășoară serviciul de gardă, dar au un alt contract individual de muncă de bază cu o altă unitate, le sunt aplicabile prevederile alin. 2 (având dreptul la un spor între 25% și 75% la salariul de bază). În consecință, cu atât mai mult au acest drept medicii care au un contract individual de muncă de bază cu unitatea în care se desfășoară serviciul de gardă.
În acest sens, putem observa că legiuitorul folosește două formule diferite atunci când se referă la salarizarea medicilor care fac gărzi, respectiv:
– Formula stabilită de alin. 1 al art. 3 din Capitolului II din Anexa nr. III: Familia ocupaţională de funcţii bugetare Sănătate al Legii nr. 284/2010: personalul cu pregătire superioară care efectuează gărzi „se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază”.
– Formula prevăzută de alin. 5 al aceluiași articol „drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă”. Având în vedere prevederile alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, care stabilesc sporurile acordate la salariul de bază pentru anumite condiții, este evident că aceste sporuri fac parte din „drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă”. În discuție sunt drepturile salariale, acestea incluzând, conform legislației în vigoare, salariul de bază, sporurile pentru condițiile de muncă și alte drepturi salariale. Atragem atenția că teza finală a alin. 5 din articolul în discuție („Salariul de bază se stabileşte pentru funcţia şi gradul profesional în care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă şi se utilizează pentru stabilirea tarifului orar.”) se referă la modalitatea în care se stabilește salariul de bază pentru a asigura referința (în condițiile în care medicii care fac subiectul acestei reglementări nu au un salariu de bază de referință pentru calculul drepturilor salariale, stabilit deja în cadrul unui CIM încheiat cu unitatea), fără a menționa că această categorie de medici are dreptul doar la salariul de bază (excluzând sporurile).
Medicii care efectuează gărzi au dreptul la sporurile pentru condițiile de muncă
Medicii care efectuează gărzile din afara timpului de lucru aferent normei de bază, printr-un CIM cu timp parțial, au dreptul la toate sporurile aferente condițiilor de muncă, de care beneficiază și la norma de bază, acesta fiind înțelesul corect al formulei „drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă”. Argumentele juridice în acest sens pot fi găsite în anexa studiului.”
