SĂRBĂTOARE. Ziua Internaţională a Mării Negre
Publicat de , 31 octombrie 2014, 10:45
În fiecare an la 31 octombrie este aniversată Ziua Internațională a Mării Negre, printr-o serie de activități cultural-educative, expoziții de fotografii, concursuri, târguri şi jocuri distractive organizate în orașele aflate la malul mării.
Prin evenimentele organizate, câteva devenite tradiționale, se urmărește conștientizarea în vederea adoptării unui comportament pozitiv și responsabil față de mediul marin și de coastă, pentru a împiedica poluarea acestora.
Această zi marchează semnarea, la 31 octombrie 1996, de către cele șase țări riverane Mării Negre — Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia și Ucraina — a Planului Strategic de Acțiune (PSA) pentru Marea Neagră, document ce conține cel mai complet set de strategii și măsuri pentru salvarea și reabilitarea Mării Negre. Cu acel prilej s-a stabilit și celebrarea Zilei Internaționale a Mării Negre.
Situația ecologică a Mării Negre s-a înrăutățit în ultimii ani din cauza reziduurilor transportate de râurile din 17 țări, a pescuitului excesiv și a deversărilor necontrolate de produse petroliere. Cele mai multe stocuri de pește din Marea Neagră, deja afectate de consecințele poluării, au fost supra-exploatate sau sunt amenințate de supra-exploatare. În consecință, există un risc serios de pierdere a unor habitaturi valoroase și a unor peisaje și, în cele din urmă, a biodiversității și productivității ecosistemului Mării Negre.
La 21 aprilie 1992, a fost semnată, la București, Convenția de Protejare a Mării Negre Împotriva Poluării, dezvoltată cu asistență UNEP, fiind semnată, ulterior, de toate țările din regiune. Convenția de la București a intrat în vigoare la 15 septembrie 1992, reprezentând cadrul legal care concentrează prioritățile și principalele direcții ale activităților internaționale în problemele de mediu ale bazinului Mării Negre, incluzând conservarea biodiversității.
Totodată, o politică comună a țărilor din jurul Mării Negre, referitoare la protejarea și folosirea resurselor a fost formulată în Declarația de la Odessa. Ministerele Mediului din Bulgaria, Georgia, Rusia, România, Turcia și Ucraina au semnat acest document la 7 aprilie 1993, în Ucraina. Declarația conține un orar rezonabil al acțiunilor care vizează unirea eforturilor tuturor sectoarelor societății pentru conservarea și protecția mediului Mării Negre. În fapt, declarația dezvoltă și detaliază ideile Convenției de la București, ținând cont și de deciziile Summit-ului pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro.
Marea Neagră este o mare intercontinentală, orientată est-vest, Europa și Asia (40°55′ și 46°32′ lat. N și 27°27′ și 41°42′ long. E), cu o suprafață de 466.200 kmp și o adâncime maximă de 2.211 m (în partea central — sudică). Denumită Pontus Euxinos, Kara Denis sau Cernoie More, Marea Neagră este mărginită de șase țări riverane: Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia, Bulgaria și România.
Marea Neagră scaldă țărmul României pe o lungime de 264 km, putând fi divizată în 2 sectoare geografice și geomorfologice principale: Sectorul Nordic (165 km) este cuprins între Musura și Capul Midia și reprezintă țărmul învecinat cu Delta Dunării, incluzând complexul lagunar Razelm — Sinoe și acumulări de sedimente aluvionare, cu zone mlăștinoase și lagunare. Plajele sunt formate din nisip fin, mineral, provenit din Dunăre. Coasta nordică, de la Sulina la Constanța, este mai puțin locuită.
Sectorul Sudic (aprox. 99 km) se situează între Capul Midia și Vama Veche și se împarte în 2 subsectoare: Capul Midia — Capul Singol, caracterizat prin faleze înalte calcaroase separate de plaje mici, adesea protejând lacurile litorale; și Capul Singol — Vama Veche. Coasta sudică, de la Constanța la Mangalia, este foarte populată și dezvoltată, în ceea ce privește industria, turismul și activitatea portuară.
Fiind o mare tipic interioară, Marea Neagră depinde în mare măsură de propriul bazin de acumulare a apei, prin care curg o mulțime de fluvii, printre care Dunărea, Niprul, Nistrul, Don, Ciorohi, Cizil-Irmak și altele. Salinitatea apelor de suprafață ale Mării Negre este de 18 la mie, ceea ce înseamnă de două ori mai puțin decât salinitatea oceanică normală de 35 la mie. Principala cauză a desalinizării Mării Negre este marele volum de apă dulce, care ajunge în ea și volumul limitat de apă sărată din Marea Mediterană ce pătrunde prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Speciile de pești cele mai răspândite sunt: guvid, chefal, cambula, morun, scrumbie, rândunică de mare, pălămidă, hamsie, calcan, precum și alți pești răpitori (specii de rechini, care ating 15-20 kg).
Marea Neagră este o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană, și prin aceasta cu oceanul planetar. Spre sud-vest comunică prin Strâmtoarea Bosfor, îngustă și puțin adâncă, cu Marea Marmara, și cu Marea Egee din Mediterana prin Dardanele, iar mai departe cu Oceanul Pacific prin Gibraltar. Înspre nord-est, Marea Neagră comunică cu Marea Azov prin Strâmtoarea Kerci.
Principalele porturi la Marea Neagră sunt: Constanța, Odessa (Ucraina), Novorossiisk (Rusia), Batumi (Georgia), Varna (Bulgaria), Istanbul (Turcia).