UCRAINA – DOI ANI DE RĂZBOI / Dan Dungaciu: Riscul unei confruntări Rusia-NATO pe termen scurt – inexistent

Publicat de Doina Sirbu, 23 februarie 2024, 07:56

România trebuie să devină un actor major la Marea Neagră, iar Constanţa – un hub informaţional, un hub de expertiză la Marea Neagră pe care să îl acceseze toţi, a declarat pentru AGERPRES prof. univ. dr. Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române.

„Constanţa să devină un port logistic de reconstrucţie a Ucrainei – acesta este un avantaj strategic pe care România trebuie să îl fructifice şi sunt bucuros că există paşi în această direcţie. Şi Constanţa să capete o importanţă logistico-strategică, adică flota Mării Negre trebuie revalorificată şi modernizată. Constanţa trebuie să devină un hub informaţional, un hub de expertiză la Marea Neagră pe care să îl acceseze toţi. Dacă se va încheia războiul printr-o „pace rece” sau „conflict îngheţat”, zona va fi importantă”, a punctat Dan Dungaciu, într-o analiză făcută la solicitarea AGERPRES, în contextul marcării, în zilele următoare, a doi ani de război în Ucraina.

Analistul nu crede că pe termen scurt există riscul unei confruntări Rusia – NATO. „Pe termen mediu şi lung, totul depinde de modul în care se va încheia acest război, când se va face asta şi, evident, ce se va negocia la „masa verde”. Dar sunt prea multe necunoscute deocamdată”, a arătat el.

„Am sentimentul, tot mai acut, că în Occident avem o problemă majoră la nivelul comunicării publice. La început a fost şocul invaziei şi convingerea că Ucraina va rezista doar trei – patru zile, contrazisă de istorica declaraţie a preşedintelui Zelenski: „vreau arme, nu o excursie”. După care lucrurile s-au schimbat, Ucraina a avut iniţiativa în 2022, iar succesele de pe teren, retragerea anunţată a ruşilor din Herson şi forţarea retragerii din Harkov au avut darul să modifice radical starea de spirit şi discursul. Omeneşte este de înţeles, dar a fost riscant. Lipsa de încredere faţă de armata ucraineană imediat după invazie a fost transferată în contul armatei ruse – o adunătură incoerentă, incapabilă şi condamnată la înfrângere. Repet, omeneşte e de înţeles, dar tot riscant a fost. Astăzi, după anul 2023, eşuat în mare parte pentru Ucraina, cu o contraofensivă costisitoare şi care nu a reuşit, intrăm iar într-un discurs exaltat de acelaşi tip, dar cu semn schimbat: vin ruşii! Evident că populaţia simte contradicţia: cum se face că o armată care mai ieri pierdea pe linie în faţa Ucrainei, respectiv armata rusă, poate astăzi să pună în pericol ditamai NATO. Căci atunci când vorbim despre Polonia sau statele baltice, nu vorbim despre Ucraina, Georgia sau Republica Moldova, ci vorbim despre NATO şi Articolul 5, despre celebra declaraţie a preşedintelui Biden, după care „nu vom permite ca vreun inch din teritoriul NATO să fie afectat”. Deci este vorba despre un potenţial război al Rusiei cu NATO. Asta, dincolo de toate, ne arată cât de riscantă este exagerarea şi exaltarea, chiar şi în numele unei cauze bune”, a arătat prof. univ. dr. Dan Dungaciu.

*** Ipoteza unui război imediat NATO – Rusia nu trebuie cauţionată pe termen scurt

Directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” spune că, în primul rând, nu e sigur că Rusia a vrut să cucerească militar toată Ucraina.

„Cu 190.000 de soldaţi la frontieră nu avea cum. În 1941, Germania nazistă avea masate la frontiera cu Polonia un milion şi jumătate de trupe plus blindate şi avioane pentru ocuparea a jumătate de Polonie. Cel mai probabil, deşi e cam devreme să ne pronunţăm, scopul a fost, cum spun rapoartele britanicilor, să se cucerească Ucraina pe modelul unei Crimei mai extinse, adică o „operaţiune specială” prin care să fie eliminaţi sau înlăturaţi liderii politici de la Kiev, factorii de decizie, cucerite instituţiile de putere şi, mizând pe ataşamentul populaţiei, să cadă tot mărul ucrainean în poala Rusiei, fără invazie militară propriu-zisă. Sigur că lucrurile au evoluat altfel. Ucraina, sprijinită de Occident, a luptat, negocierile din Turcia au eşuat şi am ajuns de la „operaţiunea specială” a FSB la războiul propriu-zis dus de armata rusă”, a menţionat el.

De asemenea, analistul politic este de părere că „această discuţie despre eventualitatea unui conflict NATO – Rusia ne face să ignorăm chestiunile dureroase care se pot petrece sub ochii noştri”.

„Scopul Rusiei, mă tem, nu este un război cu NATO, nici măcar cucerirea întregii Ucraine, ci ocuparea a cât mai mult teritoriu din Est, populat cu rusofoni, cum crede Moscova, minimal oblasturile deja încorporate în Rusia, maximal poate şi alte regiuni, iar ulterior să facă din restul Ucrainei un stat nefuncţional şi, militar, neviabil. În ultima iarnă, surprinzător, ruşii nu au atacat atât de mult reţelele energetice ale Ucrainei, cât infrastructură militară critică, fabrici de armament, obiective de securitate strategice. Asta arată că vor să distrugă Ucraina pe termen lung. (…) Ca să revin: nu cred că pe termen scurt există riscul unei confruntări Rusia – NATO. Pe termen mediu şi lung, totul depinde de modul în care se va încheia acest război, când se va face asta şi, evident, ce se va negocia la „masa verde”. Dar sunt prea multe necunoscute deocamdată”, a opinat Dan Dungaciu.

*** Ne facem iluzii să credem că Putin îl aşteaptă pe Donald Trump la Casa Albă să negocieze nu se ştie ce pace favorabilă Moscovei

Analistul susţine că „Vladimir Putin nu are încredere în niciun preşedinte american, pentru că nu mai are încredere în SUA. Şi reciproc”.

„Scopul lui acum nu este să aştepte favoruri din partea Occidentului sau Americii, ci să rezolve singur problema de securitate, apropo de Ucraina, aşa cum o percepe Kremlinul. Asta înseamnă, mă tem, că va forţa să ia cât mai mult din partea de Est a Ucrainei şi să lase restul teritoriului nefuncţional, deci o Ucraină care nu se poate nici întreţine, nici stabiliza singură, doar cu perfuzii permanente de la occidentali, neutră, evident, şi, practic, imposibil de utilizat strategic. Acesta este riscul cel mai mare, din punctul meu de vedere, ruşii spre asta pare că merg”, a opinat directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române.

Potrivit acestuia, „obsesia pe Donald Trump este o fentă din multe puncte de vedere”.

„Încă nu este preşedinte şi deja am găsit vinovatul. Ceea ce ne facem că nu vedem este că deja administraţia Biden a dat semnale că se trece de la „as long as it takes” pentru sprijinul Ucrainei la „as long as we can”. Deci se merge pe o diminuare a implicării, pe o pregătire a terenului pentru dezangajare. Se face mult tapaj pe chestiunea sprijinului financiar de 60 de miliarde care a trecut de Senatul american şi merge la Cameră. Sigur, este foarte important, dar trebuie să înţelegem că a intrat în siajul jocului politic intern, iar cele două partide din SUA au în prim-plan problema alegerilor de la final de an şi probabil că instrumentează totul în acest sens. Nici democraţii, nici republicanii nu fac concesiile cerute de cealaltă parte pe problema frontierei de sud şi nici nu sacrifică problema internă pentru Ucraina. E o realitate. (…) Nu cred că va mai fi un pachet de ajutor la fel de consistent, în eventualitatea că banii se vor trimite într-un fel sau altul. Noi sperăm, evident, că da şi mi-e greu să cred că SUA va opri ajutorul. Dar cred că va fi ultimul de această dimensiune. Este acest pachet suficient să facă Ucraina victorioasă? (…) Sigur, e mult, dar dacă asta e totul? Aici e problema. E suficient pentru reformarea, resetarea armatei ucrainene în 2024 şi o nouă ofensivă în 2025? Am ridicat această chestiune la un nivel aşa de înalt, e atât de încinsă discuţia, încât nu ne mai gândim ce va fi după”, a subliniat Dan Dungaciu.

Analistul politic a punctat însă că în Europa şi mai ales în România trebuie „să înţelegem că problema securităţii rămâne una acută şi să încercăm să o rezolvăm”.

„Ce văd eu astăzi este o incoerenţă totală. Pe de o parte, statele europene care plătesc 2% la NATO sunt încă puţine şi nu cele mai mari. Este vorba, conform surselor NATO, despre SUA, Polonia, Grecia, Estonia, Lituania, Finlanda, România, Ungaria, Letonia, Marea Britanie. Dar statele UE mari nu fac asta: Franţa, Germania, Italia, Turcia, Spania, Belgia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Republica Cehă, Portugalia etc. Deci pare că nu luăm în serios provocarea cu „Rusia atacă NATO”. De aceea cred că, dacă Germania ar crede serios într-un asemenea scenariu, ar trebui să atingă pragul de 2% pentru apărare, nu doar să trimită mesaje panicarde. Ne plângem că ne atacă ruşii, dar nu plătim toţi 2% la NATO pentru apărare. (…) Ce vrem să facem cu problematica de securitate a Europei? Avem vreun plan? Eu cred că, dincolo de toate frustrările şi umorile europene, discuţia despre securitate ar trebui să fie mai serioasă, mai ales pentru noi, cei din Estul Europei. Personal nu văd în continuare nicio soluţie dincolo de America, respectiv Parteneriatul strategic cu SUA şi NATO”, a punctat analistul politic.

*** Nu toate alegerile vor fi la fel de importante pentru ordinea sau dezordinea globală, dar efectele războiului din Ucraina vor fi resimţite, chiar dacă nu direct, ci intermediat prin alte canale

Dan Dungaciu a menţionat că, în SUA, războiul din Ucraina nu mai este pe agenda principală, iar dacă este acesta se află sub cota de atenţie acordată politicii interne.

„Potrivit sondajelor globale efectuate de European Council for Foreign Affaires, lumea neoccidentală crede, în majoritate, adică peste 50%, că NATO, de pildă, este implicat în război de partea Ucrainei. În China, de exemplu, aşa cred mai mulţi decât cei care au aceeaşi convingere în Rusia. Practic, lumea neoccidentală percepe acest război ca un război civilizaţional, în sensul unei bătălii între Vest, cu instituţiile sale – UE, NATO, SUA, G7 etc. – şi Rusia, văzută de „restul lumii” ca un fel de lider al luptei anticoloniale împotriva aceluiaşi Vest „hrăpăreţ” şi care vrea să domine totul. Sigur, pentru noi, cei care am fost ocupaţi şi spoliaţi de Rusia, în toate formele ei istorice, asta ni se pare un lucru de neînţeles. (…) De aici şi reacţiile, inclusiv electorale. Mă aştept ca aceste populaţii să valideze nu neapărat lideri pro-occidentali, pe formula clasică, a „mainstreamului”, ci pe o formulă mai degrabă suveranistă, localistă, patriotică şi, în cele mai multe cazuri, nu aliniată cu tabăra occidentală decât cu multe nuanţe”, a explicat Dan Dungaciu.

*** E prea devreme să analizăm cum va evolua în continuare situaţia din regiunea noastră

Directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei a afirmat că România a avut un proiect legat de Ucraina, iar atitudinea ţării noastre faţă de Ucraina a fost complet diferită de cea a Ungariei.

„În ciuda unor declaraţii vizând situaţia românilor din Ucraina, făcute din când în când de către politicienii români, în realitate proiectul asumat al liderilor de la Bucureşti a fost „geopolitic”, respectiv de a nu interfera cu nicio iniţiativă euroatlantică a Kievului sau de a pune condiţionalităţi din registrul situaţiei minorităţii române, din punct de vedere etnic sau religios, atunci când Ucraina se află în coliziune cu Rusia. Gândirea Bucureştiului a fost şi este că un rău mai mare nu trebuie să se producă. (…) România a adoptat o poziţie net diferită de cea a Budapestei, care a condiţionat şi condiţionează orice apropiere instituţională a Ucrainei de NATO şi UE prin respectarea drepturilor minorităţii maghiare din Ucraina. România a sperat că Ucraina, ca „buffer”, va ajuta România să scape de obsesia rusă, o idee recurentă a modernităţii noastre. Sigur, cu inima nu puteai să nu susţii un asemenea proiect, chiar dacă era prea frumos să fie adevărat”, a explicat analistul.

*** Trebuie să fim pregătiţi pentru orice scenariu

Profesorul Dungaciu a subliniat, în analiza sa, că „noi, românii, trebuie să dăm mesajul Americii că avem valoare de întrebuinţare, iar România trebuie să devină un actor major la Marea Neagră”.

„Constanţa să devină un port logistic de reconstrucţie a Ucrainei. Acesta este un avantaj strategic pe care România trebuie să îl fructifice şi sunt bucuros că există paşi în această direcţie. Şi Constanţa să capete o importanţă logistico-strategică, adică flota Mării Negre trebuie revalorificată şi modernizată. Constanţa trebuie să devină un hub informaţional, un hub de expertiză la Marea Neagră pe care să îl acceseze toţi. Dacă se va încheia războiul printr-o „pace rece” sau „conflict îngheţat”, zona va fi importantă. Americanii nu vor pleca din regiune, pentru că nu pot abandona o regiune tensionată pentru a merge liniştiţi în Pacific pentru o confruntare cu China, care rămâne, de departe, cea mai mare miză pentru SUA”, a evidenţiat Dungaciu.

*** Războiul din Ucraina se va încheia printr-o negociere SUA – Rusia, nu printr-o negociere la NATO, nu printr-o negociere la ONU

Conform analistului politic, răul blocării Republicii Moldova împreună cu Ucraina la frontierele euroatlantice ar fi răul cel mai mare.

„Şi înainte de invazie, la finalul anului 2021 şi începutul anului 2022, Putin era în discuţii cu SUA, nu cu NATO. Aşa va fi şi acum. În acea discuţie, România nu va fi „la masă”. E bine că nu va fi nici „în meniu”. Cine riscă să fie „în meniu”, în această discuţie, este Republica Moldova. Iar dacă Republica Moldova va fi „în meniu”, România trebuie să se străduiască să aducă în discuţie această problemă a Parteneriatului strategic şi să explice partenerului strategic că, dacă acest război se va încheia fără multe şanse reale ca Ucraina să îşi redobândească teritoriile şi fără multe şanse reale ca Ucraina să intre integral în UE sau NATO, atunci ar trebui operată decuplarea Republicii Moldova de Ucraina. România a luptat mult ca Ucraina să fie cuplată de Republica Moldova. Acum, s-ar putea să luptăm pentru decuplare. Dacă Ucraina îşi pierde şansele, ca urmare a consecinţelor, de integrare în UE şi NATO, Republica Moldova trebuie decuplată de Ucraina. Mesajul României trebuie să fie ca, dacă decuplarea nu se poate face şi integrarea nu se poate face în mod firesc în UE, Moldova să poată să facă asta printr-o unificare cu România. Cred că şi această idee trebuie pusă pe masă. Trebuie încercată, tatonată, pentru că răul blocării Republicii Moldova împreună cu Ucraina la frontierele euroatlantice ar fi răul cel mai mare. Un rău mai mic ar fi posibilitatea de reîntregire şi Moldova să intre în NATO şi UE”, a explicat Dan Dungaciu.

*** Sancţiunile economice succesive impuse Federaţiei Ruse de Uniunea Europeană şi SUA au eşuat

Directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române afirmă că „sancţiunile nu şi-au făcut efectul, iar umilinţa militară şi slăbiciunile evidente de la un moment dat au fost depăşite”.

„”Contractul social” dintre populaţia rusă şi regimul Putin nu se bazează pe democraţie sau libertate, ci pe două elemente structurale. Primul pilon al regimului este prosperitatea mai mare decât în ceea ce ruşii numesc „anii răi”, adică primii zece ani de guvernare Elţîn, deci copiii născuţi în epoca Putin trăiesc mai bine decât părinţii lor. Al doilea pilon al regimului este naţionalismul – „noi, ruşii, suntem puternici şi contăm”. Prosperitate şi respect – asta ar putea fi formula simplificată. Războiul din Ucraina ar fi putut să fie o lovitură decisivă pentru ambele elemente. Sancţiunile ar fi trebuit să năruie primul pilon, al prosperităţii, iar înfrângerile şi umilinţele de pe front, mai ales în 2022, pe al doilea. O Rusie flămândă şi umilită ar fi putut aduce sfâşitul regimului Putin. Şi poate că unii s-au bazat pe asta sau cel puţin au sperat aşa ceva. Iată că, din nefericire pentru noi, nu s-a petrecut aşa”, a spus Dan Dungaciu.

El a arătat că „Rusia a fost salvată de umilinţa înfrângerii nu doar de refacerea militară şi strategică, ci mai ales de schimbarea naraţiunii oficiale, făcute inclusiv cu ajutorul mesajelor occidentale”.

„Europenii şi americanii, pentru a mobiliza populaţia şi pentru a o face părtaşă inclusiv la efortul de război, au transformat războiul din Ucraina în războiul Occidentului, al civilizaţiei, al lumii libere versus autoritarism, democraţie versus totalitarism, civilizaţie versus barbarie etc. Kremlinul a răspuns preluând naraţiunea şi modificând-o în interesul propriu: „Rusia nu se mai luptă cu Ucraina şi „regimul nazist”, ci cu Vestul, care se mobilizează pe toate fronturile – UE, SUA, G7, NATO”. Asta a permis Rusiei să rămână victorioasă chiar dacă nu câştiga pe teren. Când te lupţi cu Ucraina, a nu câştiga înseamnă înfrângere. Când te lupţi cu tot Vestul, a nu pierde înseamnă victorie. Acesta a fost mesajul, direct sau indirect al Kremlinului, pe care populaţia l-a perceput ca atare, de aici şi capacitatea regimului de a nu fi subminat radical pe acest al doilea palier”, a declarat analistul politic.

*** Scăderea solidarităţii cetăţenilor europeni faţă de Ucraina şi situaţia ucrainenilor – un fenomen general în spaţiul occidental

Profesorul Dungaciu este de părere că „sprijinul pentru Ucraina, în Europa, s-a ritualizat”.

„Întrebaţi fiind despre asta, europenii tind să dea răspunsuri pozitive, dar, întrebaţi despre principalele probleme, cu puţine excepţii, nu pun Ucraina pe primele locuri. Deci răspund pozitiv la stimulul „Ucraina”, dar nu îi preocupă în mod real. E exagerat, sociologic vorbind, să mai spui astăzi că Ucraina este principala problemă europeană. Există, în plus, un fenomen de „spirală a tăcerii”, probabil, respectiv tendinţa de a da un răspuns „dezirabil social” la întrebările legate de Ucraina, ca urmare a atâtor declaraţii oficiale la cel mai înalt nivel de sprijinire a Ucrainei. Peisajul este însă mult mai complex. Europenii, conform cercetărilor recente ale European Council for Foreign Relations, au preocupări diverse şi, chiar dacă aproape unanim avem sentimentul unei crize europene acute, populaţiile europene percep crizele în termeni diferiţi: de la imigraţie la problema schimbărilor climatice, de la economia globală în declin la problema COVID şi a consecinţelor sale. Invazia rusă este doar una dintre crize, nu cea mai importantă, şi cu o geografie precisă: statele baltice şi Polonia, mai degrabă. Invazia rusă este, dintre provocările majore percepute de europeni, pe ultimul loc, după pandemie, schimbarea climatică, criza economică sau imigraţia”, a precizat analistul.

*** Trebuie să fim mult mai pragmatici şi să oferim expertiză partenerilor noştri ca să ne creştem valoarea

Bucureştiul trebuie să înceapă să se gândească că lumea care vine este diferită de lumea care a fost, consideră profesorul universitar.

„Problema României este să înţeleagă că ne îndreptăm spre alte vremuri, în care trebuie să învăţăm să gândim altfel, vremuri în care să fim mult mai pragmatici şi să oferim expertiză partenerilor noştri ca să ne creştem valoarea. În viitoarea lume multipolară nu va mai exista niciun jandarm mondial care să se ocupe de toate. Trebuie să convingi că ai valoare de întrebuinţare, că America se poate baza pe tine, că eşti o ancoră solidă într-un loc anume. Asta este singura şansă a României de a evita capcana irelevanţei strategice. Iar locul unde România trebuie să performeze este Marea Neagră, cu Constanţa în prim-plan”, a subliniat profesorul Dan Dungaciu.

Sursă: AGERPRES / Redactor online: Doina Sîrbu / Foto: pixabay.com