Un oraş minunat. Cu oameni minunaţi
Publicat de Florentina Stan, 14 iunie 2015, 12:42
Trebuie să recunoaştem – aşa este, un oraş minunat. Te uiţi la el şi te minunezi: wow, a mai crescut un bloc între blocuri; ia te uită, Dorel iar face şanţuri la noi în cartier; ups, parcă groapa asta nu era aici ieri; ia te uită încă un centru comercial. Şi tot aşa.
Dar trebuie să recunoaştem că şi noi suntem nişte minunaţi. Minunaţi şi harnici. Când ne apucăm de o treabă: o asfaltare, o reparaţie de conductă, o meştereală de orice fel, apăi ne ţinem de ea. Zile, săptămâni, chiar luni de zile lucrăm la ea, încet şi tacticos, până o dăm gata.
Dar am putea fi şi mai minunaţi. Ce minunaţi am fi, dacă nu am mai asculta muzică dată la maxim, să răsune tot blocul sau dacă nu am mai transforma mijloacele de transport în comun în discoteci ambulante, atunci când avem noi chef să ascultăm maneaua preferată. Dacă ne-am strădui să nimerim coşul de gunoi atunci când avem ceva de aruncat. Dacă am bea un ceai de tei, înainte de a ne urca la volan, aşa încât să nu mai claxonăm ca apucaţii prin intersecţii şi să le dăm răgaz amărâţilor de pietoni să traverseze în mers, pe trecere şi nu în fugă.
Da, şi ce minunaţi am fi dacă dacă ne-am strădui să fim mai civilizaţi şi mai responsabili şi ne-ar durea puţin sufletul de problemele cotidiene, în general, nu doar atunci când ne afectează pe noi în mod direct.
Dar cum ziceam, suntem minunaţi. Avem un singur defect: suntem veşnic nemulţumiţi. Oare de ce?