Legenda staţiunii Mamaia
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 13 mai 2015, 09:50
Legenda staţiunii Mamaia are ca erou un paşă, de la Babadag, care făcea drumul până la Chiustenge (Constanţa) şi invers, aşezări cu haremuri.
El poposea, de obicei, la târla mocanului Costea Alisandru, din apropierea Siutghiolului, unde lucra, ca ajutor, şi turcul Zecherea. Paşa îi spunea mocanului, Kogea Ali.
Mocanul avea o frumuseţe de fecioară, iar Paşa un fiu, Enver, care s-a îndrăgostit, fulgerător, de fata creştină. De asemenea, turcul Zecherea tânjea şi el la mama fetei, pe nume Lia. Într-o zi, turcul, Enver, o fură pe fata Liei, o sui într-o barcă, dar fata, tot împotrivindu-se, căzu în apele reci ale ghiolului, ţipând: Mama Lia! Mama Lia! Deşi Enver a sărit în ghiol după ea, fata s-a îneacat.
Cu mintea rătăcită, Enver începu atunci să strige: Mamaia! Mamaia! şi nu Mama Lia, cum strigase fata. Apoi,Enver, după ce luă trupul fetei, fugi, în neştire, spre mare şi se înecă şi el.
De atunci, locul s-a numit Mamaia, iar ca amintire, paşa a ridicat la malul mării o moară. Cu timpul, s-a format aici un sat care a fost distrus, cu ocazia “sistematizării”, din timpul dictaturii ceauşiste.
Poveste relatată de Ghiulşen Yusuf, realizatoarea emisiunii în limba tătară la Radio Constanţa şi ilustrată de Serhat Ismail.