Tom Cremers, despre furtul artefactelor românești: Măsurile de securitate, insuficiente

Fostul șef al securității de la Rijksmuseum (Muzeul Național) din Amsterdam: Securitatea slabă le-a permis infractorilor să intre rapid, să ia prada și să dispară imediat.

Publicat de Adina Sîrbu, 29 ianuarie 2025, 20:33

Autoritățile române au criticat Muzeul Drents din Olanda pentru că nu a luat măsuri de securitate suficiente pentru protejarea unora dintre cele mai importante artefacte din patrimoniul național al României.

Premierul Marcel Ciolacu a declarat că România va „pretinde daune fără precedent” în cazul furtului celor 4 piese  de tezaur din muzeul olandez, care, în opinia sa, nu este suficient protejat.

Ieri, ministrul Culturii, Natalia Intotero, l-a demis pe directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, instituție care a organizat expoziția, cerându-i explicații privind scoaterea din țară a valoroaselor artefacte.

În plus, pentru a preveni viitoare incidente de acest fel, ministrul a propus chiar ca piesele de patrimoniu să nu mai fie scoase din România ori ca, în străinătate, să fie expuse replici ale originalelor.

Varianta a fost respinsă de directorul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, doctor Emanuel-Viorel Petac. El spune că există alte modalităţi prin care poate fi împiedicat furtul unor obiecte de patrimoniu, opinând că, în acest caz, vinovaţii ar trebui căutați în afară.

„Scria în contract că organizatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea deplină a expoziţiei. Uite că nu le-a luat. Sigur că de fiecare dată se poate întâmpla. Poţi să iei orice măsuri vrei şi să se întâmple totuşi ceva. N-o să vedem undeva, în niciun muzeu, nici măcar în cele mai mari din Occident şi nici de la noi, n-o să stea niciun roşior cu arma la picior printre exponate, printre oameni, că nu se face aşa ceva.”

Despre securitatea muzeelor a vorbit și Tom Cremers, care a fost timp de 15 ani seful securitatii la „Rijksmuseum” – Muzeul Național – din Amsterdam, poate cel mai cunoscut, mai important si mai vizitat muzeu al Olandei.

Într-un interviu acordat, sâmbătă, 25 ianuarie, realizatoarei Elisabeth Steinz de la radioul public din Olanda, Tom Cremers a analizat incidentul de la Drents Museum prin prisma îndelungatei sale experiențe în domeniu.

Printre concluziile expertului: măsurile de securitate au fost slabe, iar vinovată este nu doar instituția muzeală olandeză, ci și organizatorii români ai expoziției, care nu au impus cerințe suficiente pentru protejarea valoroaselor piese împrumutate.

Traducerea interviului îi aparține Claudiei Marcu:

Elisabeth Steinz: … Cum s-a întâmplat atât de repede și aparent atât de ușor  Ce concluzie trageți din asta?

Tom Cremers: Da, concluzia simplă este că securitatea nu era în ordine. Dar, desigur, asta e un pic ca și cum am lovi pe cineva când acesta este deja la pământ. Situația este mai complexă decât atât. Ceea ce am putut observa și în înregistrările video este că a fost folosită multă violență pentru a pătrunde în muzeu. Este aproape imposibil de evitat dacă violența este atât de mare. … Dar ceea ce mă îngrijorează este că, odată ajunși în interior, au reușit să iasă extrem de repede. Și aici există, ca sa fiu blând, câteva aspecte de îmbunătățit.

E.S.: Și care ar fi acestea?

T.C.: Nu am vizitat eu expoziția. Am văzut câteva înregistrări la știri și fotografii în ziar. Și am impresia că vitrinele erau sub standard. Nu respectau normele pe care le-ai aștepta într-o astfel de expoziție.

E.S.: Pentru că le-au putut sparge ușor?

T.C: Prea ușor de spart. Nu am putut vedea prea bine în ce vitrină se afla acel coif valoros. Am văzut o vitrină independentă în sală. Aceasta este o vitrină făcută doar din sticlă. Concluzia mi se pare justificată, că sticla folosită pentru vitrină nu era suficient de rezistentă. Există, desigur, îngrijorări legate de acel coif. Am auzit și povești despre imposibilitatea vânzării. Poate că va fi topit. Teama mea este că acea cască a fost deja avariată. Dacă ai vitrine atât de slabe și sunt ușor de spart, mi se pare foarte greu să iei obiectele vulnerabile din vitrină fără să le strici.

E.S.: Dar faptul că totul a fost atât de rapid, ce înseamnă acest lucru? Spune ceva și despre făptași? Se pare că a fost o acțiune planificată și că erau bine pregătiți. Probabil că au mai fost acolo înainte?

T.C.: Fără îndoială că au mai fost acolo înainte. Dar întrebarea este dacă chiar ei au fost acolo. Ar putea fi o persoană pe care au angajat-o. Poate că această persoană a mers să verifice pentru ei.

Despre făptași aș vrea să spun câteva lucruri, pentru că am auzit și la știri în această seară. Că ar fi vorba despre criminali foarte profesioniști. Mie mi se pare întotdeauna jenant ca infractorii să primească complimente. Este o problemă gravă. Aceștia nu sunt profesioniști. Sunt doar infractori mediocri. Cum să ai în minte să furi ceva ce nu poți vinde?

E.S.: Deci au folosit un levier pentru a deschide prima ușă de exterior. Și apoi a avut loc o explozie. Vedem, desigur, o creștere a utilizării explozibililor în mai multe locații din țară. Este acesta un fenomen mai frecvent în lumea artei?

T.C.: Sunt activ în acest domeniu de aproximativ 40 de ani. Din memorie, pot enumera trei exemple în care au fost folosite explozibile. Toate trei în Olanda, deși am fost activ la nivel internațional. În 2002, acum mult timp, a fost deschisă cu un explozibil o ușă de la Muzeul Gouda. A fost furată o monstranță. Nu a fost niciodată găsită. Cu câteva luni în urmă a avut loc un jaf într-o galerie din Oosterwijk, de unde au fost furate două serigrafii de Andy Warhol. Și acum acest caz.

E.S.: Se iau măsuri, având în vedere că acest lucru pare să se întâmple mai frecvent și că este un fenomen recunoscut?

T.C.: Măsura care ar trebui luată este că, atunci când explozibilele reușesc să deschidă o ușă, infractorii să întâlnească cât mai multe bariere în interior. Și se pare că acest lucru nu s-a întâmplat aici. Ei au putut intra rapid, au luat rapid prada și au dispărut repede. Nu există nicio organizație care să poată face față acestui lucru.

E.S.: Știrile de azi mi-au amintit de alte jafuri de artă. Ați menționat câteva exemple, dar astăzi am căutat și noi. Există o întreagă listă de muzee olandeze care au fost jefuite. Ai crede că un muzeu nu poate fi protejat.

T.C.: Un muzeu poate fi protejat cu siguranță. Am lucrat mulți ani în acest domeniu. Dar avem câteva exemple foarte neplăcute.

Un exemplu relevant este din 2002 la Muséon din Haga, de unde au fost furate bijuteriile regale portugheze și nu au fost niciodată găsite.  Atunci securitatea era extrem de slabă, aș îndrăzni să spun. Trebuie să înțelegeți bine, Olanda are una dintre cele mai mari densități de muzee din lume. Avem aproximativ 1.000 de muzee în Olanda, din care aproximativ 650 sunt muzeele înregistrate. Avem 30 de milioane de vizitatori  la muzee anual în Olanda. Fiecare olandez merge de două ori pe an la muzeu. Si dacă te uiți la numărul de incidente pe care le avem, atunci acest număr este relativ mic.

E.S.: Deci, în alte țări poate se întâmplă mai frecvent, relativ vorbind?

T.C.: Da, relativ vorbind, poate da.

E.S.: Dar credeți că acest jaf va avea un impact asupra lumii artei din țara noastră? Îmi pot imagina că alte țări vor fi mai reticente să împrumute lucruri din Olanda dacă acest fenomen continuă.

T.C.: Mă bucur că ați adus în discuție acest subiect, pentru că au fost implicate mai multe părți, nu doar muzeul, ci și asiguratorul. Poate că a existat cineva care a dat sfaturi despre securitate. Și ce mă uimește foarte mult este că România, care a împrumutat aceste obiecte valoroase muzeului din Assen, se pare că nu a impus cerințe suficiente muzeului. Deci, este un întreg spectru de actori implicați în acest caz.

E.S.: Și ce înseamnă acest lucru pentru muzeu acum? Are acum o pagubă enormă sau se poate asigura pentru astfel de cazuri?

T.C.: Nu pot estima acest lucru. În general, asigurarea se face printr-un broker de asigurări. Deci, asigurătorul nu este aproape niciodată direct implicat. În final ajungi la Lloyd’s. Dar asigurătorul nu este implicat direct. De obicei, este printr-un broker. Dar dacă ceva nu merge, atunci asigurătorul este cel care intervine. Și exemplul pe care l-am menționat despre muzeul din Haga, unde securitatea era foarte slabă, asigurătorul a spus „nu vom plăti pentru asta, pentru că era mult prea slabă securitatea, în timp ce brokerul de asigurări aprobase.

E.S.: Aha, deci este destul de complicat și interesant de văzut cum se va rezolva această situație. Credeți că obiectele furate vor apărea totuși undeva?

T.C.: Ei bine, șansele sunt foarte mici. Am menționat deja două exemple, bijuteriile regale portugheze, monstranță. Aceste obiecte nu au fost niciodată găsite. Problema cu bijuteriile valoroase este că pot fi descompuse sau topite. Ați auzit deja astfel de povești. Cred că, de fapt, nu mai este vorba despre obiecte. Pentru că mă tem că acel coif este deja deteriorat. Și că, în final, se va vorbi despre materialele brute.

E.S. Este o perspectivă sumbră. Vă mulțumim că ați venit la studio pentru a ne explica aceste lucruri. Tom Cremers, expert în securitatea muzeelor. Mulțumim mult.