Cum ajutăm un copil hiperactiv şi neatent
Publicat de magda.chirana, 21 martie 2015, 09:00
Specialiştii în ADHD (hiperactivitate şi neatenţie) spun că, din cauza imposibilității de a fi calm și a deficitului de atenţie, copilul cu ADHD poate prezenta simptome din mai multe categorii:
-deficit de atenție: se concentrează cu greu asupra unei sarcini, nu poate fi atent mai mult de câteva minute, nu termină ceea a început, este uituc și distrat, greșește deseori din neglijență, pare că nu ascultă când cineva îi vorbește.
-hiperactivitate motrică: este agitat în permanență, îi este aproape imposibil să stea câteva minute pe scaun, nu se angajează în jocuri sau activități liniștite, are mai tot timpul semne de bună purtare: vânătăi, zgârieturi, cucuie.
-impulsivitate verbală și motrică: acționează înainte de a gândi, vorbește excesiv, întrerupe alte persoane, este mereu nerăbdător, pare nepăsător față de consecințele faptelor sale, dar și față de recompense.
Aparent, majoritatea copiilor se comportă în acest fel. Însă pentru copilul cu ADHD, simptomele durează cel puțin 6 luni și sunt prezente în orice mediu: familial, școlar, extra-școlar.
În general, ADHD debutează înaintea vârstei de 12 ani și afectează de 3 ori mai frecvent băieții decât fetele.
În aproximativ 60% din cazuri, această tulburare persistă și la vârsta adultă. Copilul cu ADHD nediagnosticat la timp și netratat se va confrunta cu mari probleme atât în familie, cât și în societate. Va fi perceput ca fiind diferit, motiv pentru care riscă să fie izolat, să fie respins de colegi, să rămână fără prieteni. Imposibilitatea de a se concentra și deranjarea cursurilor vor duce la rezultate școlare slabe.
Cercetările avertizează că până la 40% dintre copiii cu ADHD nu-și finalizează studiile.
Rolul părinților este primordial. Dr. Frederic Kochman, pedopsihiatru, autorul volumului „Cum să trăim mai bine cu un copil hiperactiv”, afirmă că „părinții trebuie să devină experți în această afecțiune”. Ei trebuie să își adapteze comportamentul și metodele educative în funcție de situația copilului. Este bine să învețe tehnici de comunicare în situații de criză şi exerciții de relaxare.
Terapia nutriţională în cazul ADHD
Se vorbește mult în ultimul timp despre efectele benefice ale acizilor grași omega 3 și omega 6. Deoarece organismul nu îi poate fabrica singur, aportul trebuie asigurat prin alimentație (cel puţin 2 mese de peşte pe săptămână: heringul, macroul, somonul, sardinele și tonul) și suplimente nutritive. Acizii grași omega 6 sunt importanți pentru structura creierului, dezvoltarea memoriei, procesul de învățare, concentrare şi atenție.
Studiile științifice au arătat că terapia nutrițională în caz de ADHD necesită suplimentarea alimentației cu acizi grași omega 3 și omega 6, magneziu și zinc. Aceste suplimente trebuie administrate cel puțin 12 săptămâni.