AUDIO | „Aici a fost cândva o apă”. Harta Bălții Luncavița s-a întors acasă
Publicat de Adina Sîrbu, 12 septembrie 2024, 13:43
Proiectul de cercetare al Rezidenței Artă și Antropologie, Harta poveștilor localnicilor din Luncavița, realizată de tineri artiști și antropologi de la București, a revenit în comunitatea locală, la Liceul Tehnologic „Simion Leonescu”, după ce anul trecut a fost prezentată la Muzeul Național al Țăranului Român și la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București.
„Aici a fost cândva o apă”, prima expoziție a proiectului Artă și Antropologie, a prezentat, anul trecut, în Capitală, rezultatele a patru săptămâni de rezidență interdisciplinară din comuna tulceană Luncavița. Rezidența Artă și Antropologie, proiect derulat în premieră în zona Dobrogei de nord, a adus laolaltă, vara trecută, 12 artiști și antropologi într-un demers complex de cercetare interdisciplinară a fostelor zone inundabile ale Dunării aflate în acest spațiu.
Proiectul continuă și în acest an, iar străzile din localitatea Luncavița au fost din nou martore, vara aceasta, la descinderea tinerilor artiști și cercetători de la București.
La începutul acestei toamne, echipa proiectului a montat HARTA pe holurile Liceului Tehnologic „Simion Leonescu” din Luncavița. Aceasta recuperează istorii locale și reprezintă un material didactic pentru toate vârstele. Cu sprijinul conducerii liceului, această resursă importantă, care documentează traiul și împrejurimile arealului nord-dobrogean, a fost readusă în spațiul de unde au fost culese poveștile fostei zone inundabile a Dunării.
În prezent teren agricol, spațiul din jurul localității Luncavița a servit ca prim teren de cercetare și explorare, dar și ca spațiu de dialog cu oamenii locului.
Mergând pe urmele tot mai rare ale fostelor produse ale bălții, peștele și papura, și ale unor ocupații reprezentative pentru zonă, tinerii cercetători și artiști au realizat o cartografiere a spațiului, plasând pe hartă cunoștințele și experiențele locuitorilor din Luncavița. Harta a fost construită prin documentarea vizuală și audio a tururilor ghidate făcute de localnici și a plimbărilor echipei de antropologi (Andreea Pielescu, Maria Trifon și Alexandru Vârtej) la diferite ore din zi, prin interviuri sau discuții spontane și prin suprapunerea hărților mentale din amintirile localnicilor. Accentul a fost pus pe Balta Dunării așa cum arăta în trecut, cum era traversată și utilizată, dar și pe transformările vizibile din prezent.
Pe hartă se suprapun două bălți: una udă și una uscată. O baltă este cea a peștelui, papurii, stufului și albinelor, cu cherhana și cotele apelor Dunării și cealaltă este o „baltă” a florii soarelui, lucernei, instalațiilor de irigații, a mierii și a brânzei. Reperele localnicilor depășesc Balta și Luncavița, marcând vulnerabilitatea granițelor și a memoriei într-un context în care geografia locului s-a schimbat brutal. Au dispărut repere, au apărut altele, s-au creat spații liminale între Dunăre și dig. Amintirile trecutului se suprapun peste intrarea în rezervația „Valea Fagilor” imaginând un viitor turistic.
Proiectul Rezidența de Artă și Antropologie este co-finanțat de AFCN și realizat cu sprijinul SNSPA, Muzeului Național al Țăranului Român și Primăriei Luncavița.
Ascultați un interviu cu Dana Pârvulescu, manager cultural și curator, realizat de Nicu Ispas:
Redactor online: Adina Sîrbu
