13 decembrie, Ziua etniei tătare din România. “Din păcate, din datele UNESCO, limba tătară se va pierde până la sfârșitul secolului, cel puțin în România”, spune prof. univ. dr. Nuredin Ibram
Publicat de Doina Sirbu, 13 decembrie 2023, 15:07
Pe 13 decembrie este Ziua etniei tătare din România, motiv pentru care Muzeul de Artă Populară din Constanţa a expus „kiselî șewre” (batistă cu punguță), obiect de recuzită ceremonială, ce făcea parte în trecut din zestrea fetelor de măritat.
Achiziționată din localitatea dobrogeană Straja (jud. Constanța), batista a fost lucrată în jurul anului 1930 dintr-un material foarte fin, procurat din Turcia, așa-numitul „titreuk” sau „kesaye” (cunoscut și sub denumirea „kaursîn”).
Motivul decorativ este unul de circulație restrânsă în Dobrogea, dar foarte răspândit în lumea islamică – „Mâna Fatimei”.
Pentru orice musulman, Mâna Fatimei (Mâna Doamnei sau Mâna Norocului) este magică, asigurând o infailibilă protecție împotriva deochiului. Fiică a lui Mahomed, considerată „regina femeilor din Paradis”, Fatima este cel mai venerat personaj feminin al lumii islamice.
Batista evidențiază tehnica broderiei cu dublă față, realizată pe gherghef cu mătase, fir metalic și bumbac. Motivele sunt dispuse în colțuri, iar central este plasată punguța de ceas decorată cu un motiv floral mov.
Datorită valorii sale deosebite, ca bun al patrimoniului cultural naţional, prin Ordinul nr. 2250/ 04.05.2012, poziţia 51, emis de Ministerul Culturii, a fost clasată în categoria juridică FOND.
Din păcate, din datele UNESCO, limba tătară se va pierde până la sfârșitul secolului, cel puțin în România. Semnalul a fost lansat de prof. univ. dr. Nuredin Ibram, filozoful și scriitorul dobrogean care și-a dedicat întreaga activitate științifică promovării culturii tătare, fiind într-o permanentă căutare a propriei sale identități. Motivul pentru care limba tătară se va stinge odată cu trecerea timpul este lipsa grădinițelor și a școlilor în care să se poată preda în limba tătară, a mai completat Nuredin Ibram în cadrul unui interviu pentru Radio Constanța în care ne-a prezentat și cea mai noua carte a domniei sale – Spiritualitate Tătară vol. 5 „Bucătăria Tradițională Tătară”.
Domnule profesor, Nuredin Ibram, ce are special ultimul volum pe care l-ați lansat de puțin timp la Constanța?
Ultimul volum, “Bucătăria Tradițională Tătară” are special, în primul rând ideea aceasta că viața implică sigur un anume mod de a te hrăni, de a te alimenta, un anume stil de viață care se înscrie chiar în niște reguli, precepte, inclusiv religioase, pentru că tătarii sunt de religie islamică sunită. Și în carte am încercat să evidențiez maniera în care generațiile de tătari au cultivat această idee a ospitalității, pentru că atunci când vorbim de alimentare, de mâncare, trebuie să punem în prim plan ideea de ospitalitate, ideea de a-ți primi musafirul, de a-l face să se simtă bine. Și am valorificat o serie de elemente ale culturii tradiționale tătare, care spune că trebuie, chiar ești obligat să-l primești pe om ca musafir sau cel puțin 3 zile, să-i asiguri hrană și adăpost, ca să spun așa. Noi avem o foarte bogată cultură a ospitalității. De exemplu, există un proverb care spune că musarfirul vine cu 10 șanse, 10 noroace. Unul îl “mănâncă”, și nouă șanse, nouă, noroace rămân în casa ta. Era vorba aici de respectul, modul de alimentație, de hrană, implică respect față de bătrâni, de familie, de cei mai în vârstă, implică o anumită ordine. Că am explicat în carte cum se întâmpla o masă într-o familie, masă tradițională tătărească, dar și o masă festivă. De asemenea, foarte interesantă este punerea în valoare a înțelepciunii populare tătare. Noi, tătarii, nu avem mari scriitori, dar în schimb avem o înțelepciune tătară care este exprimată prin proverbe, prin zicători, prin expresii de mare profunzime. Și în cartea aceasta, de exemplu, sunt prinse vreo 650 de proverbe, de expresii. Am vorbit și de principalii noștri creatori de limbă tătară. Din păcate, am semnalat lucrul acesta și voi semnala în continuare, limba tătară după datele UNESCO, cel puțin, este o limbă care se va pierde până la sfârșitul secolului, cel puțin în România, pentru că noi nu avem învățământ în limba maternă, n-avem nici grădinițe unde se învață limba maternă, nici în gimnaziu, deci cu atât mai mult, nu avem instituții, licee și instituții de învățământ superior în care să exersăm, să cultivăm limba tătară. M-am ocupat și mă ocup, ca om de cultură, de promovarea culturii tătare. Dar vreau să vă spun că ultima poetă de expresie de limbă tătară are 50-55 de ani. Ca fondator al Asociației de Cultură Tătară „Barsin. Birsin“, m-am implicat în promovarea culturii literare, culturii plastice, culturii muzicale tătare și cu bucurie o spun că acum câțiva ani am descoperit o poetă de limbă tătară, o învățătoare, o fostă învățătoare. Are și ea o anumită vârstă, care are o expresie tătară excepțională, profundă și i-am tipărit un prim volum, am ajutat-o să-și tipărească primul volum de poezie și pe urmă am tipărit și al doilea volum de poezie. O doamnă distinsă, la o vârstă onorabilă și inclusiv viața ei a redat-o personal în limba tătară, limbă maternă dragă și mie și dragă, sigur, tuturor concetățenilor noștri tătari.
Sursă: Muzeul de Artă Populară Constanţa / Redactor: Silvia Pascale / Editor online: Doina Sîrbu / Foto: Muzeul de Artă Populară Constanţa, Silvia Pascale, wikipedia.org