Când ar trebui părinții să apeleze la un logoped pentru micuții lor? Aflăm toate explicațiile de la Mihaela Soare, psiholog specializat în logopedie
Publicat de Adina Sîrbu, 16 octombrie 2023, 08:06 / actualizat: 17 octombrie 2023, 14:55
”Urmați-vă instinctul! Instinctul de părinte nu dă greș niciodată!” Este îndemnul Mihaelei Soare, psiholog specializat în logopedie, pentru toți părinții care observă că micuții lor cu vârste de peste 3 ani și jumătate au probleme în achiziționarea abilităților de limbaj. Orice semn de întrebare trebuie să își găsească răspuns într-o evaluare completă făcută de un specialist. Doar acesta poate să decidă dacă se impune începerea terapiei de logopedie sau nu. Un copil cu probleme de limbaj poate să trăiască izolarea în anii de grădinită și umilința din partea colegilor în clasele mai mari, a mai spus logopedul Mihaela Soare.
Când ar trebui să ne dăm seama că micuții noștri au nevoie de ședință de logopedie?
Dacă discutăm fix de logopedie la un copil care nu vorbește, undeva în jurul vârstei de 2 ani ne întrebăm ce se întâmplă. Dar, în cazul în care la vârsta de 2 ani avem doar lipsa limbajului, care nu este corelată și cu altceva, adică avem contact vizual, copilul arată cu degetul, răspunde la nume, atunci nu este chiar de îngrijorat. În cazul în care mai avem corelate și alte situații – faptul că nu arată cu degetul, nu răspunde la nume și nu are contact vizual – astea sunt așa, un minim, să spun, atunci cred că și mai devreme de 2 ani ar fi de văzut.
Să vorbim despre copilașii de 3-4 ani care vorbesc, dar vorbirea lor are mai multe poticneli. Ce ar trebui noi să facem ca părinți? Să lăsăm timpul să treacă și să spunem ”e doar e micuță, o să învețe, o să-și corecteze limbajul la grădiniță” sau ar trebui să venim la cabinetul logopedului și să-i facem o evaluare?
Este foarte adevărat că undeva la 3 ani aparatul fonoarticulator al copilului nu este suficient de dezvoltat astfel încât să pronunțe totul perfect și corect precum un adult. Și încă este în dezvoltare, el încă își autocorectează vorbirea, în cazul în care auzul fonematic este suficient de dezvoltat. Mai învață din mediu, de la părinți, asta în cazul în care părinții nu intră în jocul acela în care repetă ceea ce spune copilul greșit. Asta este una dintre greșelile care duce la o dezvoltare defectuoasă a vorbirii. OK, copilul spune la bicicletă ”cichetă” și mama întreabă unde e ”cicheta”? E, aia nu se va corecta! Va rămâne ”cichetă” până copilul va învăța cuvântul corect de la cineva și cel mai adesea este de la părinți. Sunt copii care, la 4 ani și jumătate, vin și învață în câteva ședințe, sunt copii de 6 ani la care lucrăm luni de zile.
Ce se întâmplă cu copilașii care ajung la grădiniță sau în clasele primare și vorbesc stâlcit, pocesc cuvintele, ajung să fie arătați cu degetul de copii, să fie stigmatizați?? Ajung să se simtă umiliți pentru că nu își au limbajul dezvoltat?
În grădiniță le este greu să își facă prieteni, în primul rând. Dacă au un limbaj slab dezvoltat, automat nu au nicio comunicare suficient de bună încât să lege prietenii. Și atunci vorbim de foarte multe lucruri sunt afectate. Una dintre ele este stima de sine. OK, nu pot să vorbesc, mă retrag, stau cuminte acolo. La școală, dăm în alte situații, un picuț mai grave, în ideea că dacă nu pronunț un sunet, nici nu-l aud și nici nu-l scriu. Și atunci este afectată și scrierea. De asta este indicat să facem corectarea până ajungem la școală. Urmați-vă instinctul! Instinctul de părinte nu dă niciodată erori, să zic așa. Dar niciodată!
Interviul integral îl puteți asculta aici:
Interviu realizat de Silvia Pascale/ Redactor online: Adina Sîrbu/ Foto: Mihaela Soare
