„Viața e monotonă și peste zi, târgul e pustiu. Șed în mansarda mea și cetesc economie politică“, îi scria Eminescu Veronicăi Micle în vara anului 1882, de la Constanța
Publicat de Adrian Băncilă, 15 ianuarie 2023, 10:06 / actualizat: 15 ianuarie 2023, 12:34
În anul 1882, de la mansarda hotelului Intim din Constanța, fostul D’Angleterre, poetul Mihai Eminescu îi scria Veronicăi Micle epistole în care cuvintele de alint, dar și informațiile precise despre Dobrogea, se îmbinau armonios. Poetul a fost fericit în acele câteva zile de vacanță petrecute la mare și avea toate motivele pentru această stare sufletească exuberantă. Vedea pentru întâia oară imensitatea albastră, deși o descrisese de nenumărate ori în poeziile sale din tinerețe, și mai avea răgaz, totodată, să își vindece din dureroasele răni trupești. Marea a fost pentru Mihai Eminescu un remediu pentru trup și suflet, ne spune eminescologul constănțean, prof. univ. dr. Marina Cap-Bun, într-un dialog cu Silvia Pascale.
Am putea spune despre acest ultim romantic al Europei că a fost cu adevărat fericit aici, în Constanța noastră, în Chiustenge?
Sigur, ceea ce este remarcabil este faptul că Eminescu a visat la mare și a scris despre mare cu mult timp înainte să o vadă cu adevărat. O găsim în poezia sa timpurie și când, în iunie 1882 a reușit în sfârșit să își ia și el câteva zile de concediu, pentru că lucra intens la Ziarul Timpul, îl scria aproape singur, a venit la mare, sigur avea și câteva probleme de sănătate care l-au adus aici, dar a fost foarte fericit să stea câteva zile lângă Marea Neagră. Cum bine se știe, a stat la Hotelul Intim, am trecut zilele trecute pe acolo și m-am bucurat să văd că a început renovarea lui. Sper să rămână o placă prin care să marcheze trecerea lui Mihai Eminescu pe acolo și, într-adevăr, volumul de corespondență inedită, apărut în anul 2000 sub îngrijirea regretatei Christina Zarifopol Illias, cuprinde cele două scrisori din iunie 1882, de la Constanța.
Ele conțin cumva si scopul vizitei, pentru că, iată, scrie Eminescu: Cât despre bubele mele toate s-au închis, afară de una la piciorul drept care e foarte îndărătnică. Deci, iată, cura marină, se pare că i-a priit și ca sănătate. Dar gazetarul și patriotul Eminescu nu se putea opri să nu observe panorama mai amplă a locului în care se afla, așa că îi scrie mai departe Veronicăi: Noutăți de pe aici nu vei fi așteptând, și într-adevăr, nici n-aș avea ce-ți scrie, decât că verdețurile ne vin direct din Țarigrad și că pustietatea de primprejur nu produce nimic, iată, poetul observă ariditatea solului dobrogean. Neavând niciun râu și lipsa de ploaie și seceta, recolta arăturilor e nulă. De aceea, oamenii nici nu prea ară și se întemeiază mai mult pe creșterea de vite. Viața e monotonă și peste zi, târgul e pustiu. Șed în mansarda mea și cetesc economie politică, iar asta explică de ce jurnalismul lui e atât de percutant și întotdeauna pune problema corect, fie că e e vorba de politic, de economic, pentru că el se informa chiar și în concediu și, spune el: Citesc economie politică pregătindu-mă pentru trista campanie de vară, pentru caniculă, când singur la Timpul voi trebui să scriu, în fiece zi, altceva. Te sărut cu dulce, draga mea Veronică și rămân al tău Emin. Iată, aceasta este prima scrisoare trimisă Veronicăi de la Constanța. Sigur că Veronica era bucuroasă că a reușit să vină la tratament, și cu toate astea, crizele ei de gelozie, cumva firești, când doi iubiți se află la distanță, nu sunt absente nici în această perioadă, așa cum o mustră poetul în cea de-a doua scrisoare, cea din 24 iunie, care începe așa: Tare ești tu prăpăstioasă, se înțelege că îți cer de o mie de ori iertare că nu ți-am scris din Giurgiu, deși am sosit acolo, ca și azi, ca mâine eram să plec. Mâine plec la vapor, dar am venit în urma unei informații greșite, cu un ceas mai târziu și astfel am pierdut câteva zile, în Giurgiu. Deci, iată, îi explică, se scuză și o îndeamnă, mereu, să rămână lucidă. Veronica era și un prim lector al textelor și poemelor sale și avea foarte mare încredere în judecata ei de valoare, a adăugat prof. univ. dr. Marina Cap-Bun.
Acestea sunt cele două scrisori, sigur, am spicuit, dar am vrut să se vadă frământările poetului în timpul acestui concediu, care era și în scopuri medicale, dar care nu a întrerupt nici lectura și nici corespondența cu iubita lui de la distanță.
Poate că sigurul regret pe care l-a avut poetul în acele zile de ședere la mare a fost că nu a împărtășit totul cu Veronica Micle, de altfel, el își dorea să se întoarcă cu a sa iubită, dar asta nu s-a mai întâmplat.
Fără îndoială, își dorea să o plimbe și la București, sub teii înfloriți, nici asta nu s-a mai întâmplat. Există o altă scrisoare memorabilă în care îi spune: Când ai să vii, vor înflori teii și am să te plimb sub tei. Eminescu a adorat Marea. De altfel, testamentul liric al poetului exprimă dorința lui de a muri la malul mării. Mai am un singur dor, Să mă lăsați să mor, la marginea mării. Deci, Mihai Eminescu este îndrăgostit de mare, iar noi constănțenii trebuie să celebrăm în fiecare zi acest privilegiu de a fi vecini cu Marea Neagră, chiar dacă acum e tulburată de un război, dar Eminescu a iubit marea, a adorat-o, și cred că am putea face mai mult ca oraș, și mai ales ca oraș turistic, pentru a marca trecerea lui prin acest loc. Am putea să le spunem oamenilor care vin la Constanța mai multe despre Eminescu, a concluzionat prof.univ .dr. Marina Cap-Bun, dascăl al Facultății de Litere din cadrul Universității Ovidius din Constanța.
Redactor: Silvia Pascale/Foto prof. univ. dr. Marina Cap-Bun: Silvia Pascale/Foto Hotel Intim și Mihai Eminescu: arhivă/Redactor online: Adrian Băncilă