Teatrologul Anaid Tavitian a lansat o nouă carte | „Teatrul e ca o scrisoare de dragoste care primește întotdeauna răspuns“ FOTO
Publicat de , 20 iunie 2022, 12:42
Sâmbătă, 18 iunie, de la ora 11.00, la Biblioteca Județeană „I.N. Roman” din Constanța, Uniunea Armenilor din România – Sucursala Constanța a organizat lansarea volumului „Agatha Nicolau – Din Dragoste“, semnat de teatrologul Anaid Tavitian.
Prezentarea a fost realizata de dr. Mihaela Corina Apostoleanu, jurnalista Steliana Bajdechi, actorul Virgil Andriescu. În cadrul lansării de carte a fost și un moment artistic susținut de studenți ai Universității „Ovidius” Constanța, Facultatea de Arte clasa prof. Vasile Gherghilescu, lector Clara Ghiuvelechian, asistent Daniela Dumitrescu. Au interpretat studenții: Betty Blumetti, Tudor Ciobotea, Marius Costea, Laurențiu Cotan, Andreea duță, Teodora Parpală, Leticia Țuțuianu, Constantin Stoichiță și Ștefania Trofin. Evenimentul a fost prezentat de actorul Dan Cojocaru.
Anaid Tavitian, din dragoste pentru teatru, ne-ți oferit momente extraordinare, emoționante, de care ne era dor… O lume a teatrului despre care rămân mărturii, amintiri, prin intermediul volumelor semnate de dumneavoastră, pentru care generațiile care urmează sunt și vor fi recunoscători. O carte scrisă atunci când planeta se închidea, ați fructificat timpul care părea brusc că se dilată, ați schimbat o poveste ce putea să sune altfel, doar a izolare, într-o declarație de dragoste pentru oameni, pentru teatru. Cum a fost evenimentul lansării pentru dumneavoastră?
Evenimentul a fost plin de emoție, o emoție puternică pentru că în sală au fost prieteni foarte mulți, membrii ai comunității armene, deoarece cartea a apărut la editura Ararat, editura Uniunii Armenilor din România și cu cu sprijinul Uniunii Armenilor, organizat de Uniunea Armenilor din România – Sucursala Constanța. Au fost în sală oameni din diferite generații, au fost și reprezentanți ai familiilor celor despre care am scris în carte, dar lucrul care m-a emoționat cel mai mult este acela că mi s-a întărit convingerea că teatrul însemnă în primul rând dragoste, înseamnă dragostea creatorului pentru public și dragostea publicului pentru creator care este întotdeauna răsplătită cu aplauze. Teatrul, cum spuneam, iubire înseamnă, e ca un rendez-vous de dragoste, e ca o scrisoare de dragoste care primește întotdeauna răspuns și răspunsul sunt acele aplauze cu care sunt încununate eforturile creatoare ale actorilor. Agatha Nicolau este un actor-creator, un actor făuritor de teatru, care iubește scândura scenei, își iubește rolurile, respectă și își iubește publicul și iubește foarte mult Constanța.
Ne puteți dezvălui spre ce se îndreaptă gândul dumneavoastră, care este următorul proiect?
Sunt două proiecte. Ddeși nu îmi place să îmi fac planuri pe termen lung, este o vorbă străveche care spune „vom trăi și vom vedea, să fim sănătoși”, dar îmi doresc foarte mult, pentru că toți cei care mă cunosc, colegii mei de facultate, prieteni apropiați, îmi spun că ar fi momentul să scriu o istorie a teatrului constănțean din punctul de vedere al secretarului literar. I-am și găsit un titlu și o să vi-l mărturisesc în premieră, e un titlu care zic eu incită şi va trezi interes. Se cheamă „Din istoria secretă a teatrului constănțean”. Îmi doresc să fie un alt punct de vedere, din interior, sentimental, dar care să aibă și nostalgie, să aibă și umor, în care voi evoca oameni care mi-au marcat drumul profesional, marile întâlniri profesionale, dar și lucruri din culisele teatrului. Dar cel mai apropiat proiect este o altă carte, o carte care va semăna cu un album de familie, pentru că asta îmi și doresc să fie, foarte rare sunt familiile care se regăsesc cu toții în același teatru. Și noi am avut o asemenea familie, familia Stancu, George Stancu – actor, doamna Roxița Stancu –administrator, Heti Ghiman actor-păpușar căsătorit cu Silvia Roxana Ghiman… Este dorința mea de a face cunoscută această familie, dorința mea pornind de fapt de la dorința fetei și nepoatei familiei Ghiman, care dorește să afle mai multe despre părinții ei, despre tatăl ei, familia trăind acum în Germania de foarte mulți ani. O carte pornită așadar dintr-o dorință.
Cum a fost evenimentul lansării de carte pentru actrița Agatha Nicolau?
Greu…greu pentru că a fost atâta noian de emoție, pe care mă silesc încă să mi-o rețin, stă să izbucnească, un fel de amestec între bucurie, amintiri frumoase, respect pentru un public pe care îl mai am, respect pentru un tărâm care mi-a adus numai fericire. După părerea mea, acest tărâm în care sunt trăitori atâtea nații este binecuvântat de Dumnezeu și nu vă doresc decât așa să rămână. Să vă înțelegeți mai departe, să cereți edililor și celor care conduc aceste tărâmuri să le respecte, să le înflorească, să scoată la lumină din adâncul pământului toată istoria asta de milenii și să o spună tuturor copiilor. Toți copiii să fie mandri că s-au născut pe acest tărâm al bunei-înțelegerii. Asta e tot ce vă doresc eu acum, după atâția ani, după 40 de ani, mii de mulțumiri, mă plec în fața Dobrogei și a Constanței!
Ați fost numită o legendă a teatrului românesc, faceți parte dintr-o generație pe care o privim adesea cu nostalgie, ne plac toate aceste povești pe care avem ocazia să le aflăm, iată, și din cartea de acum. Dumneavoastră, doamna Agatha Nicolau, vă regăsiți în ceea ce se întâmplă în teatrul zilelor noastre, în teatru, în general?
Cred că este o altă epocă și are alte coordonate, alte resorturi prin care să izbucnească. Gândiți-vă că a apărut online-ul. Gândiți-vă că acest online a folosit pe vremea pandemiei, deci nu s-a oprit, actorii nu s-au oprit, nu au stat să aștepte. Au transmis ce aveau de transmis în acest fel. Nu știu care va fi viitorul, rămân însă la convingerea bătrânească, aceea că omul, actorul trebuie să fie aproape, trebuie să fie văzut. Și, după părerea mea, mișcarea teatrală de acum, în toată țara, fierbe!
Fierbe și peste tot s-au înființat teatre, există o pleiadă de actori tineri, absolut extraordinari, nu am decât să mă bucur de toate astea. Pot să plâng la gândul că nu îi voi vedea de la început către vârf, dar asta este, teatrul nu moare! Teatrul nu va muri niciodată! Are milenii și va trăi, sub o formă sau alta.
Astăzi ați urmărit câțiva tineri studenți la actorie, nu am aflat toți cei din sală ce le-ați transmis. Ce le-ați spus? Ce îi transmiteți unui tânăr care își dorește o carieră artistică?
Le transmit curaj, le transmit să citească enorm, să citească pentru că fără cultură, nu se poate trăi! Să aibă grijă de trupul lor, să învețe să transmită gândurile prin voce cât mai departe. Eu le-am spus așa încet: «Impostație, dragii mei! Faceți din glasurile voastre, microfoane! Nu aveți nevoie de microfoane, lucrați la glasurile voastre, la trupul vostru, la mintea voastră, și citiți, citiți, citiți, deveniți niște oameni cultivați, că, fără asta, un actor mare nu există!»
Redactor: Liliana Moldoveanu
