Adelina Toncean, fondatoarea Asociației Blondie – Femeia pentru care “nu există nu se poate”
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 8 martie 2022, 13:15
“Mă simt privilegiată să salvez vieți. Există un moment în care efectiv mi se taie respirația de atâta recunoștință că în toată lumea aceasta mi s-a dat mie șansa să pot schimba viața unor oameni pe care nu-i cunosc și care nu mă cunosc”, spune Adelina Toncean, fondatoarea Asociației Blondie, prima asociație din România pentru copii cu probleme grave abandonați în spitale.
Femeia pentru care “nu există nu se poate” a organizat în cei 2 ani ai pandemiei de coronavirus 100 de zboruri umanitare iar de 2 săptămâni se implică în ajutorarea celor care fug din calea războiului din Ucraina și s-au refugiat în țara noastră.
Mulți vă numesc “de profesie salvatoare”, spun că sunteți un om inimos, care face necontenit “o navetă a binelui”. Cum apreciați aceste laude care vă sunt adresate?
Adelina Toncean: Recunosc că nu mi-au plăcut niciodată! Întotdeauna insist să subliniez că sunt un om normal, că asta este normalitatea: atunci când cineva are nevoie de ajutor, să i se întindă o mână de ajutor. Și dacă suntem onești cu noi, recunoaștem că același lucru îl dorim pentru noi, ca în cel mai greu moment să fim ajutați. Atâta facem: facem să fie bine, să fie normal.
De ce ați ales să fiți îngerul copiilor abandonați în spitale?
Adelina Toncean: Totul a început de la un băiețel blond care în anul 2004 a intrat în viața mea, l-am văzut pe prima pagină a unui ziar din Constanța și am știut atunci că va fi copilul meu. “Blondie”, Cristi pe numele lui, avea o malformație cardiacă gravă pentru care nu a fost operat la timp. Copiii ca el au nevoie de operație în primele 2-3 săptămâni de viață. El avea deja 3 ani când eu l-am întâlnit și operația de care ar fi avut nevoie nu se făcuse. La foarte puțină vreme a devenit băiețelul meu adoptiv, am fost împreună aproape 11 ani. Până pe 25 octombrie 2014, când Cristi a murit în fața mea.
Pornind de la Cristi ați înființat Asociația Blondie…
Adelina Toncean: Am înființat Asociația Blondie pentru că mi-am promis atunci că dacă mie îmi este dat să trăiesc și el nu mai este, o să fac tot posibilul pentru ca atunci când cineva este bolnav să fie ajutat. Asociația Blondie înseamnă alint, a fost alintul unui băiețel despre care s-a știut mereu că nu va trăi. Viața este importantă indiferent cum arată într-un moment și iubirea întotdeauna face diferența. Asta înseamnă Blondie: alint, iubire, binele acela pentru care lupți și atunci când nimic nu pare că mai este bine. Asociația este dedicată copiilor bolnavi și singuri pentru că așa a fost Blondie și pentru că este categoria cel mai greu de ajutat din tot ce se poate.
De când a izbucnit pandemia de coronavirus ați demonstrat că sunteți femeia pentru care nu există nu se poate. Ați obținut zboruri spre alte țări și tot i-ați ajutat pe micuții suferinzi…
Adelina Toncean: Dar nu este normal să nu existe nu se poate, să nu luăm niciodată în calcul că efortul este prea mare față de obiectul pentru care luptăm? Cum să conteze vreodată viața mai puțin decât efortul? Vă spun acum în premieră: atingem 100 de zboruri. Vom zbura marți, 8 Martie, în zborul cu numărul 100 de când a început pandemia și nu a existat niciodată niciun moment în care să iau în calcul că s-ar putea să nu iasă. De fiecare dată am știut că dacă lucrurile par că nu merg bine înseamnă că nu am găsit soluția potrivită și că trebuie să o găsim!
Ocupația acestor ultime aproape două săptămâni a fost puțin diferită, atipică aș putea spune, dar care întreține speranța. V-ați îndreptat privirea și spre Ucraina.
Adelina Toncean: Da, deși este o acțiune diferită, în final este despre același lucru. Este aceeași nevoie de a ajuta atunci când greul este foarte mare. Uneori greul înseamnă o boală gravă, în cazul acesta greul înseamnă un război venit de niciunde. Nu-mi vine să cred că acum vreo două săptămâni în urmă aveam alte discuții și alte planuri iar acum nimic nu mai este la fel. Dar niciun moment nu am stat pe gânduri, am știut că ne vom implica. Avem în acest moment în jur de 400 de persoane refugiate în apartamente pe care noi le închiriem în fiecare zi de peste tot. Am plan așa ca seara să avem apartamente pentru cei care vin noaptea din Ucraina. Sunt cazuri în care frica îi paralizează pe refugiați mai mult decât orice am putea noi să le spunem. Cu ceea ce le putem oferi noi încercăm să le dăm siguranța aceea că acum pot să își tragă sufletul. Sunt momente în care putem să ne simțim privilegiați, pentru că noi nu suntem obligați să fugim noaptea cu bagaje pe care le târâm după noi sau pe care deja le trag copiii pentru că nu mai avem noi cu ce să o facem și nu dormim într-o sală de așteptare și nu trebuie să visăm în frig pentru că nu știm ce va urma.Suntem privilegiați că nu este greul nostru, că noi am rămas în partea aceea în care putem să ajutăm fără să trăim și noi frica pe care o trăiesc ei în fiecare zi.
Care credeți că sunt calitățile care vă definesc și vă ajută să faceți atât de multe lucruri pentru cei mici dar și pentru cei mai mari?
Adelina Toncean: Eu cred că este doar normalitatea. Nu cred că fac nimic special și nu cred că sunt în niciun fel specială. Sunt foarte normală. Și atunci când ne este greu ne dorim să fim ajutați. Mă simt privilegiată să salvez vieți. Uneori mă opresc și am senzația că și să respir este prea mult. Este momentul acela în care efectiv ți se taie respirația de atâta recunoștință că în toată lumea aceasta mi s-a dat mie șansa să pot schimba viața unor oameni pe care nu-i cunosc și care nu mă cunosc. Mi se pare cu atât mai frumos! Pentru că nici nu contează cine ești sau de unde ești, contează doar faptul că un om are nevoie să fie ajutat într-un mod în care am învățat să o fac bine. E important să faci lucrurile bine, ești responsabil pentru finalizarea acțiunilor pentru că lumea se bazează pe tine.
Pentru că astăzi este 8 Martie, Radio Constanța vă urează, de Ziua Internațională a Femeii, “La mulți ani! ”și mult succes în continuare!
Adelina Toncean: Mulțumesc, să știți că și astăzi avem 2 zboruri pe care le organizăm: unul către Italia, altul către Germania. Deci pentru noi este o zi cu atât mai frumoasă!
Interviu realizat de Larisa Calistru