INTERVIU | Giulia Bizău, elevă la Colegiul Național „Regina Maria”: “Le recomand tinerilor să se implice în acțiunile de voluntariat. Voluntariatul îți deschide nenumărate uși”
Publicat de Doina Sirbu, 2 septembrie 2021, 09:06 / actualizat: 2 septembrie 2021, 10:40
Sensul din dicționar al adjectivului „haotic” se referă la persoanele dezorganizate. Și totuși… o tânără de numai 16 ani, elevă în clasa a X-a A la Colegiul Național „Regina Maria” din Constanța (secția Arhitectură, Proiectare ambientală și Design) a reușit cu acest stil „dezordonat” să adune premii la diferite concursuri de artă.
Vă propunem, astăzi, să o cunoaștem pe Giulia Talida Bizău, care se implică mult și în acțiunile de voluntariat. Iar pe viitor își dorește să urmeze o facultate de arhitectură și să devină fotomodel.
Cum a început pasiunea ta pentru artă?
Giulia Bizău: Pasiunea mea pentru artă a început de la 6 ani. Împreună cu bunica am învățat să cos, să fac pernuțe, rochițe pentru păpuși și cel mai mult îmi plăcea să desenez viitoarele designuri pentru păpușile mele. De atunci mi-am dorit foarte mult să devin un designer vestimentar. După aceea, în clasa a II-a am fost trimisă la Colegiul Național de Arte “Regina Maria” de către părinții mei pentru că eram mai aproape de casă. Am fost ultima generație care a prins clasă tradițională, adică nu a trebuit să fac nici desen, nici pictură. A fost o clasă normală. Din clasa a V-a am decis să merg pe arte vizuale. În clasele a III-a și a IV-a am încercat să fac balet dar… nu a fost pentru mine. La instrument nu am încercat, deși mi-ar plăcea foarte mult să învăț să cânt la chitară. Până în clasa a VIII-a am învățat lucrurile de bază și am încercat să îmi dezvolt un stil personal în pictură. Ceea ce nu s-a întâmplat. Totul a avut o întorsătură dramatică atunci când am intrat la liceu, în clasa a IX-a. Atunci am început să gust cu adevărat cum este viața și să înțeleg practic cum funcționează oamenii, să intru în contact cu ei și să ies din bula mea de confort, din social media (unde mulți adolescenți sunt) și să încep să fac voluntariat, să particip la concursuri de desen. Nu aveam până acum curajul să fac aceste lucruri. Ele m-au dus foarte departe. Spre exemplu, am participat la Olimpiada Națională de Sport (concurs de desen) unde am obținut o mențiune. A fost primul concurs și am fost mândră. Au urmat concursul național de grafică (cu participare internațională) „Fantasticul din mine și din afara mea”- am obținut locul al III-lea și Concursul Național de Creație „Gh. Tattarescu”. M-am clasat tot pe locul al III-lea și ca inspirație l-am avut pe Gustav Klimt. A trebuit să ne inspirăm după un pictor renumit pentru a le reaminti tinerilor despre artiștii din trecut, pentru a nu pierde această tradiție.
Ai avut și proiecte extrașcolare?
Giulia Bizău: Da.”Școala din grădină”se intitula proiectul derulat la Școala Gimnazială nr.12. Împreună cu clasa mea de Arhitectură, Proiectare ambientală și Design am pictat niște pereți din grădiniță. Pereții aveau cam 1m lungime și 1,60m lățime. Iar sâmbătă, pe 4 septembrie, de la ora 11.00, am un proiect în Piața Ovidiu. Am de pictat o pânză de 3 metri și sunt foarte emoționată. Este un proiect de voluntariat. Eu și încă 2-3 persoane vom picta și vrem să facem tinerii să înțeleagă faptul că voluntariatul nu este o muncă apăsătoare, este ca un antidot. M-a lovit această febră de a face voluntariat și de a vrea să particip la aceste evenimente, deoarece am trecut printr-o perioadă foarte grea din viața mea înainte de a intra la liceu. Noi, ca voluntari-pictori, vrem să reprezentăm pe pânză respectiva fericire, plăcere pentru oameni.
De un an te-ai implicat în acțiunile de voluntariat, iar în această vară chiar ai fost în Franța…
Giulia Bizău: Am fost între 10 și 18 iulie în Toulouse și în Cazeres într-un Youth Exchange. Un schimb de experiență în care tinerii se pot duce pentru a cunoaște diferite țări. A fost vorba despre o tabără de vară de actorie. Am avut mari emoții pentru că era prima mea ieșire din țară. Să merg în Franța și să zbor cu avionul erau dorințele mele din copilărie. Chiar dacă acum nu am ajuns la Paris, sunt sigură că pe viitor o să am ocazia. Pentru mine respectivul proiect a însemnat schimb de experiențe și de informații culturale. Alături de echipa română și cea franceză a venit și o echipă din Grecia. Proiectul a mai însemnat socializare și dezvoltare personală, pentru că în fiecare seară stăteam împreună și făceam schimb de muzică, dansuri, tradiții. Sincer, după mai bine de un an de pandemie, această ieșire a fost binevenită. Ne-a deschis noi perspective și consider că acest proiect m-a ajutat foarte mult în alegerea pe viitor a activităților pe care intenționez să le fac.
Ești elevă în clasa a X-a A, Proiectare ambientală. Ce presupune această secție?
Giulia Bizău: Așa cum spune profesoara mea de proiectare, este “o struțo-cămilă” între arhitectură și design. În mod normal, la școală facem diferite proiecte. Spre exemplu ni se dă tema: stația de autobuz. Iar noi trebuie să venim pe lângă designul pentru ea, cu o înfrumusețare. Arhitectura se ocupă de clădiri. Designul se ocupă și de obiect și de interior. Deci, le combinăm și dacă ar fi să ne imaginăm o cameră, în loc să fie o cameră goală, noi ca proiectanți putem veni și să adăugăm canapele, un bar. Nu este clar arhitectură doar pe designul de clădiri, nu este doar grafică. Nu aș putea ca eu lucrez zilnic un anumit număr de ore pentru că sunt o persoană destul de haotică. La concursurile la care am participat (spre exemplu la ultimul) în loc să mă apuc să lucrez cu câteva săptămâni înainte (așa cum era normal) firea mea “de artist în devenire” m-a făcut să lucrez de la ora 21 până a doua zi la 4 dimineața. Toată inspirația mea vine seara și lucrez doar atunci când mă simt inspirată. Nu sunt o fire foarte organizată, așa că inspirația poate veni din multe locuri. De obicei am foarte multe idei, dar pentru că nu cunosc foarte multe lucruri despre pictură nu-mi pot pune ideile în aplicare.
Deși ai muncit doar o noapte, ai luat un premiu…
Giulia Bizău: Corect! Așa s-a întâmplat la toate concursurile și chiar dacă până acum am luat doar mențiune și locul al III-lea sunt sigură că dacă voi pune mai multă atenție în desenele mele, probabil o să ajung și mai departe.
Mai ai 3 ani de liceu, apoi vei merge la facultate…
Giulia Bizău: În anii de liceu am de gând să intru și mai mult în febra concursurilor și a voluntariatului. Sper să pot merge din nou într-un Youth Exchange. Să mă implic în cât mai multe proiecte și în acțiuni de voluntariat, în concursuri și oportunități de desen. Apoi intenționez să merg la Facultatea de Arhitectură din Iași ori în străinătate. Spre exemplu în Italia, la o facultate de arhitectură. Le recomand tinerilor să se implice în acțiunile de voluntariat. Pe mine personal m-a ajutat foarte mult într-o perioadă destul de grea. M-a învățat cum să reacționez la anumite situații, m-a calmat, m-a scos din acea perioadă depresivă. Credeți-mă pe cuvânt când vă spun că voluntariatul nu este o muncă la care trebuie să stai 6-7 ore în fiecare zi. Se face din plăcere și stai cam 2-3 ore odată pe săptămâna sau la 2-3 săptămâni. Iar acele câteva ore te vor ajuta mai târziu. Într-un CV pentru un job, pentru o facultate. Voluntariatul îți deschide nenumărate uși. Doar că uneori trebuie să și ridici mâna, să nu aștepți să te invite cineva. Uneori trebuie să cauți tu și nu să aștepți de exemplu să îți dea cineva un share pe social media și să spună: „Uite, aici este un voluntariat, vrei să ne înscriem împreună?” Uneori tu trebuie să fii cel care începe ceva.
Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – Giulia Bizău, arhivă personală
