INTERVIU | Cristina Andone, scriitoare: „A crescut consumul de carte în pandemie și a crescut mai ales nevoia de poveste”
Publicat de Doina Sirbu, 22 februarie 2021, 13:13
CristinaAndone face parte dintre scriitorii care consideră că merită să investim în educația copiilor noștri. De aceea încearcă să îi împrietenească pe cei mici cu muzica clasică prin colecția “Povești din Pădurea Muzicală”, oferindu-le într-un mod facil informații esențiale pentru cultura lor generală.
Pentru astăzi, ne recomandă spre lectură “Ceaikovskișidansulnotelor de argint” și “Chopin șibaladastropilor de ploaie”.
Spuneți-ne care este, pe scurt, povestea din cele două cărți?
Cristina Andone: Am lansat de curând la Editura Nemira aceste două volume care nu sunt doar două cărți de educație muzicală ci aș spune că sunt cărți recuperatoare de frumusețe. Sunt două cărți despre romantism în muzică pe înțelesul copiilor. Eu sper ca prin intermediul poveștilor muzicale să înţeleagă ce înseamnă, de exemplu, caligrafia pașilor de balet, dar, mai ales, spiritul muzicii a doi mari compozitori romantici. Cu „Strauss” care o să apară în luna mai vor fi în total 10 cărți de educație muzicală scrise pentru a crea peste ani un public chiar pasionat de muzică clasică. De fapt acesta este visul meu. Acești copii de acum care se vor familiariza cu muzica marilor compozitori să fie peste ani niște oameni care să înțeleagă nu doar muzica înaltă, ci mai ales armonia. Pentru că eu cred foarte tare așa: muzica ne este mai ales profesor de armonie într-o lume a stridențelor, a bruiajelor, a dezacordurilor de tot felul. Muzica clasică ne poate fi un profesor de răbdare, de perseverență și desigur un profesor de frumusețe. Dacă ne ținem departe de muzica clasică, din temeri sau din necunoașterte, ratăm o mare bucată din frumusețea lumii. De aceea am început de fapt prin a spune că Chopin, Ceaikovski sunt cărți recuperatoare de frumusețe. Să nu ne temem de muzica clasică! Acesta ar fi îndemnul de bază și până la urmă de aici mi-a pornit imboldul de a scrie această colecție.
Poveștile sunt calea cea mai scurtă către informație și înțelegere. Credeți că citesc copiii noștri? Pandemia de coronavirus a contribuit la dezolvatrea simțului lecturii?
Cristina Andone: Vă pot spune din cifrele pe care mi le-au dat și mie editurile cu care lucrez: da, lectura a crescut şi chiar binișor: un 35-37%. A crescut consumul de carte în pandemie și a crescut mai ales nevoia de poveste. Ne întoarcem întotdeauna către poveste atunci când lumea din exterior ne devine bruiată, neclară. Povestea de mii de ani este instrumental cel maivechi, cel mai autentic aș spune, prin care noi facem lumină în jur, aducem sensul acasă. Deci, nevoia de poveste este foarte veche și nu doar pentru copii ci și pentru adulți. Se spune că, de fapt, copiii au nevoie de poveste, dar că această nevoie o neagă în mod mult mai facil prin ecrane. E mult mai simplu să te uiți la un filmuleț care spune o poveste rudimentară cu culori mai aprinse, cu efecte speciale. Există clar o concurență a cărților din partea ecranelor, dar nu mi se pare că este o luptă pierdută absolute deloc! Noi, ca adulți, ne temem de această muzică clasică și nu-i expunem pe copii la ea. Cărțile pe care eu le-am scris s-au vândut în total până acum în 160.000 exemplare, ceea ce însemnă că există această nevoie. Și primesc scrisori din partea mamelor care îmi spun că au copii care prefer Chopin sau Mozart și au adevărate dezbateri despre compozitorul mai special. Acesta a fost planul meu, să fac concurență desenelor animate și să îi îndemn pe copii să se joace de-a muzica clasică. N-ar fi extraordinar până la urmă să te joci de-a Mozart? Și nu este utopic! Se întâmplă chiar acum în România!
Ce surpriză ne așteaptă în luna mai?
Cristina Andone: În luna mai va apărea ultima carte din colecția “Povești din Pădurea Muzicală”: „Strauss și valsul rozelor de mai”. E o carte prin care vom desăvârși educația muzicală întru romantism. Eu am început deja să le povestesc copiilor ce înseamnă romantismul în muzică prun Chopin și prin Ceaikovski. Acum cu Strauss punem ultima cărămidă muzicală vorbind despre vals, despre avântul tinereții, despre emoție și improvizație. Pun fundă acestui set de supraviețuire în muzica clasică. Desigur că ar fi putut să fie mult mai multe, dar eu am spus că aceasta este o trusă de prim ajutor, de orientare în muzica clasică, astfel încât copiii să înțeleagă muzica marilor compozitori. E un punct de pornire, o bază foarte solidă. De-aici încolo copilul se poate duce liniștit într-o sală de concerte, va înțelege ce înseamnă dirijor, va înțelege când să aplaude și când nu, ce înseamnă un concert , ce este în spatele muzicii clasice.
Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – arhivă personală