Dobrogea, mozaic intercultural: „Sunt peste 160 de tipuri de colinde în spaţiul dobrogean, din cele peste 190 din cuprinsul ţării“
Publicat de , 24 decembrie 2020, 15:17
Dobrogea, recunoscută ca mozaic multicultural, păstrează cu grijă, prin oameni ai locului, vechile obiceiuri din preajma Crăciunului. Despre colindele specifice și despre semnificația acestora – cercetătorul științific Alexandru Chiselev de la Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Tulcea:
În Dobrogea există câteva colinde particulare. Practic, ca formă de manifestare, avem colindele cu măşti, şi este deja binecunoscutul Moşoi, de la Luncaviţa şi de la Isaccea, Moşoiul şi Moşoicuţa de la Rachelu, dar şi cetele cu babă din zona Ostrov.
Toate aceste personaje cum arătau?
De exemplu, masca de moşoi era realizată dintr-o tărtăcuţă sau o cătrună, un dovleac cu o parte contorsionatp ce practic reprezenta nasul măştii respective, la care se decupau ochii şi era împodobită cu coarne de berbec, de cerb, cu hârtie creponată, iar ulterior cu beteală.
Semnificaţia acestuia s-a transformat cumva, pentru că, de-a lungul timpului, numărul de mascaţi a crescut, de la unul singur, aşa cum reiese din cercetările din anii ’80, realizate de foştii muzeografi cercetători de la muzeu, astăzi s-a ajuns la un număr de 12 personaje, ce ar întruchipa, practic, cele 12 luni ale anului. În trecut era un singur personaj, menit a alunga spiritele iernii, ulterior masca fiind distrusă, ceea ce astăzi nu se mai întâmplă.
Iar Moşoicuţa?
Iar Moşoicuţa era practic dubletul Moşoiului, probabil şi ea venită şi integrată ulterior acestui obicei.
Ele au interferat foarte mult, cel puţin în cazul obiceiului de „Oleleu“, pe care l-am surprins noi în anii trecuţi, interfera ceata de Oleleu un alt personaj mascat din blană, cu ceata de capră, ele fiind performate în jurul Anului Nou, practic s-a realizat un mix între cele două colinde.
Cum se colinda?
Colindatul avea, să spunem, un ritual aparte, atât la români, cât şi la celelalte populaţii. În primul rând se rosteau anumite formule de vestire a Naşterii, ulterior ceata cerea permisiunea gazdei de a colinda fie la fereastră, fie în case, la icoane. Urmau colindele în funcţie de gazda vizitată – puteau să fie colind de fată mare, colind de feciori, de tineri căsătoriţi, chiar şi de văduv sau văduvă, familii cu copii… Practic cetele aveau în repertoriu aproximativ 10 – 15 colinde, fiecare fiind destinat unei anumite gazde, în funcţie de specificităţile acelei gospodării – colindul de vânător, de pescar. Sunt peste 160 de tipuri de colinde în spaţiul dobrogean, din cele peste 190 din cuprinsul ţării.
Din păcate, se observă o oarecare simplificare a repertoriului, odată cu dispariţia bătrânilor şi a cetelor care mai colindau pentru biserică, şi o alertizare a acestora, pentru a deveni mai scurte, pe de o parte, şi mai atractive, spun persoanele, pentru gazdele respective. În trecut, un colind cum este „Doamne milostivnic“, de la C.A. Rosetti, putea să dureze şi o jumătate de oră, la o singură casă.
Interviu realizat de Dana Malciu / Foto – facebook.com/Luncavita