Istoricul Adrian Cioroianu: Românii nu sunt „toți ca unul” decât în poezii sau în cântecele patriotice

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 1 decembrie 2020, 12:14

Ziua Națională a României este sărbătorită la 1 decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment important din istoria românilor: cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918.

Despre contextul istoric al unirii Ardealului cu țara-mamă și despre însemnătatea acestui act ne-a vorbit la „Interviul dimineții” Adrian Cioroianu – istoric, profesor universitar, autorul mai multor cărți de istorie și eseist.

Ce ar trebui să știe fiecare român despre Unirea de la 1 Decembrie 1918?

Adrian Cioroianu : Cred că primul lucru pe care ar trebui să îl știm e faptul că această unire a fost rezultatul unui proces ceva mai îndelungat. E vorba de decenii anterioare, e vorba chiar de secole, pentru că are legătură cu „trezirea ” identității românilor din Transilvania. Această „trezire ” a fost la început una religioasă, apoi una culturală, apoi una politică, după care acești români din Transilvania și-au dat seama că în definitiv ar fi mai normal pentru ei ca majoritari în Transilvania să fie uniți cu românii de dincolo de Carpați. Și în paralel la București și în vechiul regat. Exista această idee(și ea mai veche) a unirii cu românii din Transilvania, astfel încât Primul Război Mondial și deznodământul lui au reprezentat ocazia, contextul în care unirea românilor s-a produs. Și a celor din Bucovina și a celor din Basarabia, din Transilvania și Banat. Ultima provincie practic unită să spunem că e Banatul. Dar acest context de care vorbeam nu e numai unul românesc. În toată zona noastră hărțile Europei s-au modificat, au apărut state noi, a reapărut Polonia, apare Regatul Sârbilor și Croaților(ulterior Iugoslavia), în NV României apar cehii și slovacii(uniți inițial în Cehoslovacia) până pe la începutul anilor 1990. Deci este vorba despre o modificare a hărții în jurul nostru și dacă românii ar înțelege unirea ca proces în desfășurare pe o perioadă mai lungă, cred că ne-am apropia cu toții de interpretarea corectă.

Ce mai reprezintă astăzi Unirea de la 1 Decembrie 1918 în mentalul colectiv al românilor? Înțeleg ei însemnătatea actului istoric? Credeți că manualele de istorie tratează suficient momentul unirii?

Adrian Cioroianu : Niciodată istoria nu este suficientă în școală din păcate. Eu nu aș da vina pe manuale. Manualele sunt unele mai bune, altele mai puțin bune. Dar principala problemă la noi în sistemul de învățământ este numărul redus de ore de istorie din școală. O oră înseamnă în cazul fericit 45-50 de minute, astfel încât profesorului îi este greu să trezească în mintea copiilor pasiunea pentru trecut. Scriu pe tablă nume, scriu date, copiii le învață mai mult sau mai puțin. Unii copii ajung să se teamă de istorie din cauza acestei aglomerări de nume și de date. Dar întrebarea dumneavostră „Ce mai reprezintă astăzi Unirea de la 1 Decembrie 1918 în mentalul colectiv al românilor?” este bună. Cu atât mai mult ne aflăm într-un an bizar, atipic în care dintr-odată, cred eu, fiind cu toții răsfirați, stând la distanță unii de alții chiar și în interiorul orașelor noastre(și asta e valabil și pentru Constanța) putem medita mai mult ce valoare are ideea aceasta de unire. Noi, astăzi, într-un fel suntem uniți dar în despărțirea noastră datorită condițiilor sanitare pe care le cunoaștem cu toții, astfel încât ne dăm seama ce valoare are ideea de a fi uniți, de a trăi în comuniune cu cineva. Fie că e vorba despre comunități, fie că e vorba de familii. Deci e un prilej de meditație cu ocazia acestui 1 Decembrie : ce valoare are Unirea dincolo de aspectul ei istoric. Istoria, tradiția cer respect. Dar în egală măsură dincolo de respectul față de trecut trebuie să ne punem întrebarea : Ce facem noi astăzi pentru ca această Unire să dăinuie, să continue? Pentru că ea nu e numai o moștenire pe care am primit-o, ci este și o stare de fapt pe care trebuie să o dăm mai departe. Și iată că lucrurile nu sunt deloc simple sau confortabile. Dar pe de altă parte trebuie să recunoaștem că situația noastră de astăzi, cât ar fi ea de ciudată, este infinit mai bună decât situația străbunicilor noștri de acum 102 ani. Trecuseră printr-un război, pe capul tuturor oamenilor din Europa și din lume era acea gripă spaniolă care a făcut milioane de victime. Deci din acest punct de vedere să recunoaștem că fiecare generație are povara ei pe care o duce, iar povara generațiilor noastre nu e mai mare decât a altora din trecut.

Ziua Națională se desfășoară în condiții speciale datorate pandemiei de coronavirus. În cadru restrâns și fără public. Parada de la București va fi online, la fel se vor desfășura evenimentele în Franța, Germania, Spania… E un an atipic, așa cum ați spus…

Adrian Cioroianu : Da, așa este. Și la Paris aniversarea Zilei Naționale a României se face în principal în virtual. Adică am pregătit cu toții un film care va fi difuzat, au venit instrucțiuni de la Ministerul de Externe și dată fiind situația vă dați seama că toți cei care altădată veneau la recepția de Ziua Națională, de data aceasta vor fi cu noi prin intermediul virtualului. E o situație atipică, să sperăm că va rămâne o amintire și nu va deveni un nou mod de viață.

Ne aflăm de 9 luni în plină criză generată de coronavirus. Ce soluții vedeți pentru depășirea ei? Toată lumea așteaptă cu nerăbdare vaccinul ca pe un colac de salvare…

Adrian Cioroianu : Oooo… dacă aș avea o soluție aș fi fericit și aș împărți-o cu toată lumea. Și eu am întrebările mele, nu am numai certitudini, ca toți oamenii! Sigur că apariția unui vaccin este o veste bună, doar că presupune două aspecte diferite. Unul este accesibilitatea lui. E destul de greu să îmi imaginez că într-o perioadă destul de scurtă de timp s-ar putea vaccina populația unei țări sau a unei planete. A doua dimensiune a unui vaccin este acceptabilitatea lui, adică oamenii să aibă încredere în el. Ce pot să vă spun este că în Franța 4 francezi din 10 nu vor să se vaccineze. Sau cel puțin așa arată sondajele. Deci este o situație foarte complicată și eu ca profesor de istorie( chiar dacă îmi face plăcere să vorbesc despre trecut) n-am niciun fel de pregătire de a vorbi despre viitor. Repet, e o veste bună apariția ca atare a unui vaccin sau a mai multora. E o speranță pe care o avem cu toții. Pe de altă parte încă nu ne-am lămurit ce și cum este cu acest virus. Nici nu știm când a început, nu știm(sau cel puțin nu știu eu) când se va termina.

Românii au plecat în număr mare la muncă în Europa sau în lume. Cum sunt ei văzuți, apreciați?

Adrian Cioroianu : Românii formează o categorie destul de generală. Sunt români și români și cred că fiecare este văzut în funcție de lumina pe care el o degajă. Adică românii nu sunt „toți ca unul” decât în poezii sau în cântecele patriotice. În realitate și noi, ca și toate popoarele suntem oameni diferiți între noi din punct de vedere cultural, din punct de vedere motivațional. Din punctul meu de vedere, față de galeria de scandaluri care agita presa acum 10-15 ani lucrurile s-au modificat mult în bine și în Franța și în Italia și în Spania. Mi-aduc aminte, când eram ministru de externe, nu exista zi în care unii români care făceau prostii să nu apară în rubrica de „fapte diverse” a ziarelor europene. Astăzi, societățile fie au devenit mai complicate, fie au apărut probleme pe care nu ni le imaginam acum 10-15 ani. Plus că românii sunt din ce în ce mai bine integrați în Europa. Mă refer la acei români care lucrează, care studiază, care reprezintă elita în domeniile lor. Și cum bine știți avem la Paris o doamnă ministru în actualul Guvern. Este un sportiv de origine română, doamna Roxana Mărăcineanu, care ne umple inima de bucurie ori de câte ori o auzim vorbind, mai ales că este implicată în diverse proiecte foarte serioase. Este privită ca un cetățean francez sau un cetățean european. Aceasta este partea bună a problemei.

În final vă rog să le adresați românilor de pretutindeni un mesaj astăzi, de Ziua Națională a României…

Adrian Cioroianu : În primul rând „La mulți ani ! ” tuturor, ceea ce uneori este o urare pe care ne-o facem convențional. Dar de data aceasta, să ne spunem „La mulți ani !” noi între noi, românii și prietenilor noștri bineînțeles, tuturor celor care se simt români oriunde ar trăi ei și să medităm cum spuneam la ce înseamnă unirea de fapt, cu atât mai mult cu cât suntem într-un an care ne-a ținut dezuniți până și în familiile noastre. Asta să fie o lecție pentru noi și să înțelegem ce lucru important este unirea și la nivel de țară și la nivel de oameni, de familii, de comunități, de orașe. La mulți ani tuturor!

Realizator – Larisa Calistru