Pacienţii cu Covid 19, puşi la zid de societatea în care trăiesc, susţin psihologii
Publicat de , 13 noiembrie 2020, 10:25
„Am fost testat pozitiv“ sau „sunt infectat cu noul coronavirus“ auzim frecvent în ultima vreme. Ce înseamnă asta pentru un pacient este greu de explicat în cuvinte. Dincolo de diagnosticul în sine şi de evoluţia uneori neaşteptată a bolii, pacienţii se mai lovesc de ceva: teama cu care sunt priviţi de cei aparent sănătoşi. Un dialog despre umanitate în pandemie, cu psihologul Andra Tănăsescu.
Ce simte un om, care află că este infectat cu SARS COV 2, este greu de spus în puţine cuvinte. Astăzi vreau să aflu cum este el privit în societate, dacă este privit diferit.
Psihologul Andra Tănăsescu: „Din păcate, am ajuns să privim persoanele, care sunt testate pozitiv, mai rău ca pe leproşi. Ceea ce pot să înţeleg este frica oamenilor şi tendinţa de a ne retrage şi de a ne îndepărta. Problema este că în momentul în care punem la colţ persoanele care au şi simptome, nu neapărat că sunt testate pozitiv, ceea ce facem este să pornim un program în mintea lor, care se traduce prin: „Nu sunt suficient de bun, de important, eu nu contez”. Practic, noi nu respingem doar virusul, ci persoana ca atare, iar, la nivel neuronal, persoana se poate simţi izolată, temătoare, părăsită, singură pe lume. Se pot declanşa mult mai multe lucruri, care, în loc să ajute corpul să lupte cu virusul şi să se vindece, mai rău îl destabilizează şi fac posibilă prelungirea simptomelor”.
Care ar trebui să fie reacţia firească a oamenilor faţă de cei care au simptome de răceală, strănută sau tuşesc lângă noi?
Psihologul Andra Tănăsescu: „Aici aş privi din două puncte de vedere, dacă am simptome, e mai bine să stau cuminte, adică, să nu mă duc la întâlniri cu un grup, evit pe cât posibil contactul cu alţi oameni, din responsabilitate, pentru a mă proteja pe mine şi pe ceilalţi. Din perspectiva cealaltă, este important ca fiecare dintre noi să înţelegem că, mai ales dacă suntem testaţi pozitiv, în momentul acela, persoana respectivă are cel mai mult nevoie de sprijinul nostru. Oricum, suntem deja speriaţi de virus, de ce poate însemna, de complicaţiile la care se poate ajunge ş.a.m.d. Să mai fim şi puşi la zid pentru chestia asta, mai rău contribuie la o decădere a sistemului imunitar şi a psihicului, decât să sprijine vindecarea. Aşadar, dacă aflăm de o persoană testată pozitiv, ideal este să-i fim alături şi nu doar să-i spunem… „Aaa, te înţeleg. Cum te simţi?“ Să nu ţinem atenţia doar pe asta, ci să avem şi discuţii constructive, pozitive, care să-i ridice starea de spiriţ să-i ridice moralul. Să se simtă acceptat şi susţinut pentru că, în felul aceasta, ajutăm întreg organismul să lupte şi să se vindece cât mai repede, îi grăbim, practic, şansele la vindecare“.
Este foarte frumos ceea ce spuneţi, însă, avem o barieră între toate lucrurile acestea: frica. De la debutul pandemiei, cu toţii ne-am schimbat comportamentul, suntem mai sălbatici unii faţă de ceilalţi, pentru că ne este frică. Este firească această frică, cum o putem controla?
Psihologul Andra Tănăsescu: „Evident că este firească, ne confruntăm cu o situaţie nouă pentru întreaga lume. Frica ne limitează, da, este parte din instinctul de supravieţuire şi ne ţine în viaţă şi e important s-o avem, însă, în loc să ne lăsăm ghidaţi de frică, să o lăsăm să preia controlul, mai bine o gestionăm. Ce înseamnă să gestionezi frica? Este important să ne dăm seama de ce anume ne este frică de fapt şi ce putem să facem pentru a ne proteja. De aici începe partea mai interesantă, în care este necesar să avem credinţa, convingerea, că totul se va rezolva. Cunosc persoane care au stat câteva săptămâni în terapie intensivă, ştiu persoane care încă sunt în spital, dar sunt în proces de vindecare, pentru că tocmai au avut acest suport emoţional, care i-a ajutat să lupte, le-a dat o speranţă că, în momentul în care se vindecă, au pentru ce trăi. Este responsabil să păstrăm o anumită distanţă fizică şi să spunem: „Uite, mie îmi este frică, dar sunt alături de tine, cu sufletul, cu gesturi, cu cuvinte, cu prezenţa mea!“. Fie că prezenţa înseamnă prezenţă fizică, fie că este la telefon, prin mesaje sau prin apeluri video. Pentru că, în momentul în care noi contribuim la ridicarea moralului a cinci persoane, ne creşte şi nouă starea de spirit.”
Cum credeţi că vom evolua din punct de vedere comportamental, care vor fi reacţiile noastre în faţa acestei pandemii în continuă creştere?
Psihologul Andra Tănăsescu: „Din păcate, oricât de optimistă aş vrea să fiu, cred că o să existe încă o perioadă de depărtare şi de îndepărtare unii de ceilalţi. Însă, speranţa mea este ca, până la urmă, să ajungem într-un punct în care să înţelegem că atât timp cât ne separăm unii de ceilalţi suntem mai vulnerabili şi stând împreună, nu neapărat fizic, dar stând împreună cu sufletul, susţinându-ne, ascultându-i pe ceilalţi şi fiind ascultaţi la rândul nostru, avem toate şansele să creăm acea conexiune, care să ne ajute pe toţi să ne vindecăm şi să trecem cu bine de această etapă“.
Lansaţi, vă rog, un gând bun pentru cei diagnosticaţi cu Covid 19!
Psihologul Andra Tănăsescu: „Ce vreau să ştie şi să audă fiecare persoană, şi nu doar cei care ne ascultă acum, este că pot să treacă prin asta. Dacă aţi fost testaţi pozitiv, găsiţi suport în cineva sau în voi! Se poate trece peste asta! Sunt foarte multe persoane, care au trecut şi, mai degrabă, gândiţi-vă aşa: „în momentul în care mă vindec, care este primul lucru pe care vreau să-l fac şi care să-mi aducă bucurie?“
Interviu realizat de Cristina Ghelasie / Foto – Edward Jen – pexels.com