„Din păcate, intrăm într-un scenariu roșu spre negru”, avertizează șefa Secției de Nefrologie a Spitalului de Urgență Constanța, prof. univ. dr. Liliana Tuță
Publicat de Doina Sirbu, 11 noiembrie 2020, 17:39
“Din păcate, intrăm într-un scenariu roșu spre negru. Încercăm să limităm infecția, dar se propagă mai rău ca la domino. Spitalele se sufocă”! Este semnalul de alarmă tras de șefa Secției de Nefrologie a Spitalului de Urgență Constanța, prof. univ. dr. Liliana Tuță. În primăvară, ea însăși a ajuns la Terapie Intensivă și din cauza infecției cu virusul SARS – CoV 2. Acum, încearcă să-și convingă pacienții că este nevoie să formeze o echipă în care toți trebuie să respecte regulile pentru a trece cu bine peste pandemie. Deși pacienții cu afecțiuni renale cronice sunt printre cei mai vulnerabili în fața acestui virus, aproape jumătate dintre ei nu poartă nici acum corect masca.
O analiză a Institutul Național de Sănătate Publică arată că principalii factori de risc de deces la pacienții cu COVID sunt bolile cardiovasculare, urmate de cele renale cronice. Ce ar trebui să facă acești pacienți?
Prof. univ. dr. Liliana Tuță: În primul rând, să poarte masca! Nu vreți să vă imaginați ce discuții avem cu ei, aproape 50% țin masca sub nas sau sub bărbie pentru că spun că nu pot respire cu masca purtată corespunzător. Noi le-am demonstrat cu un pulsoximetru pe deget că aceeași saturație de oxigen este și cu masca purtată cum trebuie și cu masca sub nas. În al doilea rând, să respecte regulile de igienă, să se spele foarte des pe mâini, să evite contactul cu ochii, cu fața, să încerce să nu mănânce la dializă, or aici am avut discuții foarte mari cu asociațiile de pacienți. Ei obișnuiau să mănânce după primele două ore de dializă, la jumătatea dializei, pentru că mulți fac hipoglicemii. Li s-a explicat că cei care au tendință de a face hipoglicemie vor primi glucoză intravenos și că vor primi pachetul, dar să îl mănânce acasă. Sfatul a fost să mănânce bine și dimineața sau la prânz, înainte de a veni la tura de dializă, tocmai ca să nu facă hipoglicemie. Nu vreți să știți ce discuții au fost, bineînțeles că nu din partea tuturor dializaților, dar foarte mulți nu au înțeles. Au înțeles că nu vrem să le mai dăm mâncare la dializă și că vrem să facem economii și să ne batem joc de bolnavi. E foarte complicat, noi trebuie să înțelegem că acest proces de stăpânire a infecției, de a rămâne sănătoși, este un proces care nu se poate face decât în echipă. E foarte clar că trebuie să formăm echipe, medici, asistenți, pacienți și familie, astfel încât să putem trece cu bine. Nu trebuie să fim atât de suspicioși unii față de ceilalți, când noi nu vrem decât ca pacienții noștri să fie sănătoși și noi să fim sănătoși, pentru că, dacă pacienții noștri sunt bolnavi, oricât de bine ne-am păzi, de foarte multe ori se îmbolnăvesc și cadrele medicale. Și apropo de lipsa de dorință în a crede în această infecție că există sau nu există, în aprilie m-am îmbolnăvit – a fost o întâmplare nefericită, în condițiile în care un membru al familiei mele, mama, a făcut un accident vascular cerebral. În preajma mamei am mai stat și fără mască, pentru că nu înțelegea ce vorbeam. Ea s-a îmbolnăvit, ulterior, m-am îmbolnăvit și eu. Am avut o formă severă de boală, am fost internată la Terapie Intensivă la Spitalul de Boli Infecțioase Constanța, pe această cale vreau să le mulțumesc colegilor mei care au avut foarte multă grijă de mine și m-au ajutat să trec cu bine peste acest hop. Din păcate, mama mea nu a reușit, pentru că avea foarte multe alte comorbidități. În acest context, eu nu am mai putut să văd bolnavii la spital până în luna iunie și din iunie am văzut în spital numai cazurile grave.
Cum vedeți lucrurile acum, când numărul de cazuri este în creștere de la o zi la alta?
Prof. univ. dr. Liliana Tuță: Din păcate, intrăm într-un scenariu roșu spre negru deja. Încercăm să limităm infecția cât mai mult cu putință, dar se propagă mai rău ca la domino. Cred că depinde foarte mult de noi toți să respectăm strict absolut tot ceea ce înseamnă distanțare. Familia este familie și cam atât, nu și prietenul, și finul, lucru greu la români, foarte greu și veșnic contestat. Din păcate, am avut foarte multe cazuri de pacienți tineri, complet asimptomatici, care s-au dovedit purtători ai infecției, iar pacientul care era la 2 – 3 metri de el în același salon, s-a îmbolnăvit, a devenit febril și chiar a și murit, pe când celălalt, asimptomaticul, nu a avut absolut nimic și este din grupul celor care nu cred în COVID. Bineînțeles, fiecare este liber să creadă în ce își dorește, dar când știi că poți fi purtător al unui virus, care, într-adevăr, pe tine nu te omoară, dar dacă a infectat și omorât pe un bolnav alăturat, dacă stăm să judecăm, nu cred că este un lucru care poate fi trecut cu vederea atât de ușor și trebuie să facem ceva ca să scăpăm. Este clar că va fi nevoie de mai multe locații în care să poată să stea supravegheați bolnavii cu forme ușoare sau asimptomaticii care nu au unde să se izoleze, pentru că dacă ei circulă în continuare și stau în familii, în apartamente mici cu încă 4 – 5 membri ai familiei, normal că vor fi toți bolnavi. Trebuie găsite spații unde să fie drenați acești bolnavi, pentru că spitalele se sufocă, nu mai au locuri.
Care este situația în Secția de Nefrologie?
Prof. univ. dr. Liliana Tuță: Din păcate au venit destul de multe urgențe și, cum alte paturi de Nefrologie în județ nu prea mai sunt, au venit mulți pacienți. S-au internat și mulți pacienți dializați, care, initial, au fost negativi, ulterior, în 3 – 5 zile, au devenit pozitivi, așa că numărul de cazuri s-a înmulțit. Sunt destul de mulți pacienți dializați care au trecut cu bine de boală, deși aveau o vârstă înaintată și alte multe boli asociate, cum ar fi diabet, hipertensiune. Pe de altă parte, sunt pacienți la 50 și ceva de ani, care, deși nu aveau atât de multe boli, nu au reușit să treacă peste boală cu bine. Foarte mulți au făcut reacții adverse de la medicație, foarte mulți au făcut acel sindrom de coagulare intravasculară, care a dus la tromboze și la exitus. Acest virus este unul foarte ciudat cu o evoluție de foarte multe ori imprevizibilă și trebuie să stăm cu ochii pe toți pacienții și să încercăm să stingem micile focare.
Dumneavoastră ați fost infectată în primul val al pandemiei. Cum este să lucrați în spital știind că există permanent această amenințare a reinfectării?
Prof. univ. dr. Liliana Tuță: Sincer, nu este ușor deloc! Bineînțeles, imunitatea mea s-a dus după trei luni. Sunt persoane care au avut anticorpi mai mult de patru până la șase luni, din câte știu eu, mai mult de șase luni nu prea au existat cazuri. Nu se știe cum reacționează limfocitele T cu memorie când se întâlnesc cu valul doi de virus, mai ales că acum s-ar putea să fie un alt tip de virus cu niște mici mutații sau mai mari și limfocitele T cu memorie să nu îl recunoască. Știți, în momentul în care ne-am ales meseria, nu am ales-o ca să fugim de nici un fel de greutate, fie pandemie, fie cutremur, fie orice fel de calamitate, așa că nu putem decât să mergem înainte cu fruntea sus și cu mult curaj și să ne gândim că totul va fi bine, dacă avem grijă. Menirea noastră este să facem bine oamenii și să încercăm să îi păstrăm sănătoși și în viață.
Putem să spunem că este cea mai dificilă perioadă din cariera dvs. de medic?
Prof. univ. dr. Liliana Tuță: Pot să spun că face parte dintr-una din perioadele dificile ale vieții și carierei mele. Au mai fost și altele… Dar, din punct de vedere al sănătății, da! În momentul în care stai și abia respiri și te gândești că ești cam tânăr să mori și te gândești că mai sunt niște oameni acasă care depind de tine, sau așa crezi tu că depind de tine, e destul de greu. Să vezi moartea cu ochii nu e simplu deloc, te marchează și te schimbă ca om! Eu am considerat că a fost o experiență, care m-a făcut să învăț cum e să fii și pacient, nu numai medic. A trebuit să aflu și eu cum e să fii pacient, să vezi ce înseamnă să te simți foarte rău, să ai mare, mare nevoie de cei din jurul tău și să știi cum îți dorești să fii tratat. Sper să reușesc de acum încolo să fiu un doctor și mai bun, și mai apropiat de pacienții mei. Știm cu toții că ceea ce nu te omoară, te întărește!
Interviu realizat de Cătălina Radu / Foto – unsplash.com
