Sechele după COVID 19. Pacienți nevoiți să plece acasă cu butelia de oxigen sau să își facă anticoagulante săptămâni în șir

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 25 mai 2020, 12:42 / actualizat: 25 mai 2020, 16:45

Vindecați de COVID 19, dar nevoiți să plece acasă cu butelia de oxigen sau să își facă anticoagulante săptămâni în șir. Sunt pacienții care au făcut forme severe de boală și care au diferite sechele.

Șefa Secției Adulți II a Spitalului de Boli Infecțioase Constanța, conf. dr. Irina Dumitru, ea însăși rămasă cu fibroză pulmonară în urma epidemiei de gripă porcină din 2009, spune că boala provocata de SARS – CoV 2 este una dintre cele mai complexe întâlnite în cei 25 de ani de carieră. Despre problemele pe care le au pacienții, dar și despre provocările la care sunt supuse cadrele medicale, ne-a vorbit conf. univ. dr. Irina Dumitru, conferentiar la Facultatea de Medicină a Universității Ovidius – disciplina Boli Infecțioase si Epidemiologie, membru în comisia de Boli Infecțioase a Ministerului Sănătății.

Constanța are una dintre cele mai mari rate de vindecare din țară. Totuși, nu toți pacienții care au testul COVID negativ pleacă sănătoși acasă. Care sunt sechelele cu care pot rămâne bolnavii de COVID 19?

Dr. Irina Dumitru: Din păcate, nu putem să spunem că un pacient care a avut o formă severă de boală este complet vindecat în momentul în care are două teste Real Time PCR negative. După cum s-a văzut în ultima perioadă, infecția cu SARS CoV 2 nu este o simplă răceală sau o simplă gripă, ci este una dintre cele mai complexe boli respiratorii pe care am întâlnit-o în ultima perioadă. Sincer, de 25 de ani, de când lucrez în specialitatea de boli infecțioase, eu nu am văzut ceva asemănător. Una și cea mai importantă dintre sechele este afectarea respiratorie. Discutăm despre pacienți care fac forme severe de boală, cu pneumonii severe, care au saturații mici de oxigen și care necesită, de cele mai multe ori, spitalizare la Terapie Intensivă. Ulterior, aceștia dezvoltă fibroză pulmonară, iar această fibroză pulmonară reprezintă una dintre sechele. Sunt mulți pacienți care pleacă acasă cu saturații mici de oxigen, chiar dacă cele două teste PCR sunt negative, și am avut câțiva pacienți care au plecat acasă dependenți de oxigen, cu butelii de oxigen, în condițiile în care leziunile pulmonare erau consolidate și puteam spune că pneumonia era vindecată.

La Timișoara, pacienții vindecați sunt rechemați la spital pentru reevaluare. Se întâmplă acest lucru și la Constanța?

Dr. Irina Dumitru: Și la noi se întâmplă la fel, toți pacientii sunt chemați la două săptămâni și la patru săptămâni. La două săptămâni în ideea de a determina anticorpii, noi determinăm anticorpii și la externarea pacientului, și la două săptămâni, pentru că și la noi se va începe terapia cu plasmă hiperimună și vrem să facem o evaluare pacientului. De asemenea, la o lună de la externare, întotdeauna se recomandă și un CT pulmonar la pacienții care au avut pneumonii severe. În afară de această afectare respiratorie care poate fi de lungă durată sau chiar pentru toată viața, discutăm și de anticoagularea post-externare. Știți că aceasta, alături de medicația antivirală, este una dintre componentele principale în COVID. Toți pacienții simptomatici, așa prevăd protocoalele, primesc anticoagulante. Pacienții care au avut pneumonii severe, au fost intubați pe Terapie Intensivă, ei necesită o monitorizare foarte atentă la domiciliu și avem în acest sens o colaborare cu medicii de familie, pentru că trebuie să își administreze aceste anticoagulante timp de 4 – 6 săptămâni și, bineînțeles, necesită și efectuare de analize. De asemenea, o altă problemă pe care o au acești pacienți este afectarea hepatică și cred că mai mult de 60% dintre ei au transaminaze mari, nu numai ca reacție adversă la medicație. O altă problemă foarte importantă pe care noi am observat-o este deficitul imun. Dacă, în timpul spitalizării, pacienții au limfopenie și trombocitopenie ca tablou hematologic, ulterior, în momentul în care se vindecă, acestea se corectează de cele mai multe ori, însă, la două săptămâni ei rămân neutropenici, asta înseamnă un deficit imun. Deci acești pacienți care au avut forme severe, repet, sunt pacienți cu deficit imun și care au risc de suprainfecții bacteriene, de aceea trebuie în continuare monitorizați până la o lună de zile.

Aveți o experiență îndelungată în boli infecțioase, ați trecut prin mai multe epidemii și s-a întâmplat să ajungeți din postura de medic în cea de pacient.

Dr. Irina Dumitru: Da, s-a întâmplat în 2009, când a fost epidemia de gripă porcină. Eu sunt una din “beneficiarele” unei fibroze pulmonare, pentru că aceasta se poate instala și după o gripă severă și se pare că este una dintre cele mai importante sechele și în infecția cu SARS CoV 2.

Se vorbește despre al doilea val al epidemiei. Când să ne așteptăm la un număr mare de îmbolnăviri și cum să ne pregătim?

Dr. Irina Dumitru: Toată lumea vorbește despre un al doilea val, probabil că va fi la toamnă – iarnă și sper ca de data aceasta să nu ne mai surprindă. Noi încă stăm și acum cu sufletul la gură, stăm în așteptare și vedem ce se va întâmpla după aceste două săptămâni. Probabil că numărul cazurilor va crește, sperăm să nu crească atât de mult și să ne întoarcem la fenomenul care a fost acum două luni, când aveam foarte multe cazuri. Trebuie să fim pregătiți și, probabil, spitalele de boli infecțioase vor rămâne spitale COVID. Noi deja suntem antrenați, avem experiență. Va fi mult mai ușor vizavi de terapii, deja știm ce să facem. În februarie, când au apărut primii pacienți, totul era la început, nu se cunoștea această teorie a anticoagulării, că ar fi extrem de benefică, nu se cunoșteau foarte multe. Acum au apărut și alte trialuri clinice, avem acces și la antivirale, la Remdesivir. Eu cred că vom fi mult mai bine pregătiți pentru valul doi.

Ce să facă oamenii, cum să se protejeze?

Dr. Irina Dumitru: Viața noastră se va schimba în următoarea perioadă și va trebui să ne asumăm acest lucru, pentru că altfel va fi destul de greu. Repet, infecția cu SARS CoV 2 nu este o simplă răceală și lucrurile stau destul de grav în special la persoanele cu comorbidități. Eu cred că va trebui să păstrăm această distanță socială și în perioada de relaxare. În continuare trebuie să se păstreze normele de igienă, cu spălatul pe mâini, cu distanța socială. Avem exemplul gripei spaniole din 1918, care a durat aproape doi ani. Avem exemplul din 2009, în timpul gripei porcine, chiar dacă lucrurile nu au stat atât de rău atunci, oamenii au înțeles să respecte regulile. Chinezii, japonezii poartă mască de foarte mulți ani pentru că ei au avut foarte multe alerte, în 2003 a fost SARS CoV1, apoi MERS, gripa aviară tot de acolo a pornit. Au avut permanent alerte și sunt obișnuiți să poarte mască în spațiile comune, iar lucrul acesta ar trebui să îl facem și noi o perioadă pentru ca, pe viitor, la anul, să ne întâlnim ca înainte, să socializăm ca înainte.

Reporter – Cătălina Radu / Foto – Arhivă