Cristina Andone: Eminescu i-ar ajuta pe tinerii noștri să își moduleze un pic sensibilitatea
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 15 ianuarie 2020, 12:30
Cristina Andone este recuperator de frumusețe, trainer de creativitate și scriitor. Crede că muzica clasică poate fi democratizarea prin poveste, de aceea a publicat colecția „Povești din Pădurea Muzicală”, vândută în 150.000 de exemplare.
Mai crede că banii nu sunt buni sau răi, ci bilete de călătorie către un vis(am aflat ce și cum din volumul „Școala Banilor bine-crescuți”). A publicat un roman despre despărțire, intitulat „Plec” și pregătește unul despre revenire – „Carusel”. Iar pe Mihai Eminescu îl considera esențial pentru generația tânără și un balsam al sufletului pentru cei de 40-50 de ani, care cred că nu mai iubesc.
Cristina Andone în dialog la Radio Constanța cu Larisa Calistru:
Cristina Andone : 15 ianuarie cred că reprezintă o sărbătoare a minții, dar și o sărbătoare a sufletului. Și o sărbătoare a valorilor, a modelelor. Noi ca societate o să ne facem bine atunci când o să fim foarte siguri pe valorile noastre, implicit pe valoarea noastră, dacă noi o să fim mândri că există un Eminescu și n-o să-l punem undeva pe un postament(cu ghilimele). Eminescu este un creator de valoare care ne poate ajuta să ne recentrăm mai bine sufletește către noi, către ceea ce este valoros în această cultură. Cultură cu inspirație, modelele care ne dau inspirație. Nu neapărat cultură și educație prin statui. Eu cred că riscul este să creăm prea multe statui. Iată, să-l punem pe Eminescu pe un soclu și să nu îl consumăm dimineață la ceai, când plouă un pic afară sau în metrou, când ești îndrăgostit și vrei să-i spui iubitei ceva. Poate te ajută Eminescu. Mie mi se pare că pe tinerii noștri i-ar ajuta Eminescu să își moduleze un pic sensibilitatea. Este o generație care nu prea mai știe să se exprime în direct, se exprimă foarte succint, așa prin sms-uri. De fapt nici nu mai sunt sms-uri, sunt niște texte abreviate pe whatsapp sau pe instagram. Riscul este să piardă frumusețea nemediată a contactului direct, să piardă frumusețea visului. Visul nu se abreviază pe whatsapp, îmi pare rău, nu merge asta. Dar atunci când ești adolescent, visul este cel mai frumos cadou care ți se poate da. Abia atunci visezi cel mai frumos, cel mai mult din toată viața ta. Și dacă ție perioada aceasta de vis ți se refuză pentru că te-ai obișnuit să comunici succint, prin niște abrevieri, e un mare păcat. Cred că Eminescu ne poate vindeca de asta. Eminescu poate vindeca o generație tânără de reflexul acesta de a abrevia tot, inclusiv de a abrevia visul, dragostea, răbdarea. Pentru că nu mai avem răbdare, totul e pe repede. Eminescu poate să ne vindece pe noi, oamenii mai mari, de stres, de golul acela sufletesc pe care îl simțim, de neiubire. Ajungi pe la 40-50 de ani și zici : Nu mai știu parcă să iubesc, nu mai ștriu să simt. Te intrebi, om adult : Când a fost ultima oară când m-am simțit îndrăgostit? Deschide o poezie de Eminescu și te vei simți din nou îndrăgostit. Pur și simplu, citind-o.
Cum ar fi fost literatura noastră fără Eminescu?
Cristina Andone : Foarte bună întrebare! Și ce mă bucur că nu a fost așa. Literatura noastră ar fi avut mult mai puțină sensibilitate, i-ar fi lipsit, dacă vrei, trunchiul. Mie mi se pare că Eminescu este pentru noi acel punct care ne dă sevă. Și nu mă refer doar pentru poeți. Eu sunt scriitor de proză. Am scris câteva poezii doar atunci când eram în momente foarte grele, de cumpănă emoțională. Dar pe mine Eminescu mă hrănește, eu îi sunt recunoscătoare lui. Așadar, Eminescu este acel trunchi pe care copacul cel mare al culturii noastre naționale poate crește. Se poate hrăni în permanență sute de ani de-acum încolo noi ne vom mai trage seva din trunchiul lui Eminescu.
Realizator – Larisa Calistru