INTERVIU | Astăzi este ”Ziua Internațională a Aviației Civile”, iar Mihai Sturzu, pilot la o mare companie aeriană, a vorbit despre pasiunea lui de a zbura

Publicat de Doina Sirbu, 7 decembrie 2019, 15:00

Mihai Sturzu a fondat trupa Hi-Q, a fost parlamentar, apoi și-a umat visul și a devenit pilot. Are peste o mie de ore de zbor şi…. zboară numai pe rute externe cu avioane Airbus.

Cu ocazia ”Zilei Internaționale a Aviației Civile”, Mihai Sturzu a vorbit cu Mihaela Andrei, la Pulsul Zilei, despre pasiunea de a fi printre nori.

Cum este să-ți trăiești viața printre nori?

Mihai Sturzu – Sincer, este absolut genial. Nu există zi în care să mă duc la zbor și să nu fiu fericit că am ajus să zbor. Asta și pentru că, în cazul meu, zborul e cumva pasiunea vieții mele. De când eram mic visam să zbor, dar nu neapărat să fiu pilot. Eu, cum am făcut Litere, Limbi Străine, mereu mi s-a părut că e ultra complicat, e multă fizică de învățat și multă matematică și nu erau domeniile mele preferate. Aveam 32 de ani când mi-am adus aminte că nu mi-am trăit visul și atunci m-am făcut pilot și am luat prima licență de pilot, după care am continuat să zbor. Și după ani sunt pilot de linie.

Deci, la tine zborul este destin! Tu ai fost un cântăreț foarte cunoscut, ai dat un trend în muzică. Ai făcut și politică, ai fost și jurnalist și în fine, acum pilot, să zicem destinul vieții tale. Există un fir roșu între aceste ipostaze atât de diferite? Ce au ele în comun?

Mihai Sturzu – Acum că le-ai și spus așa una după alta, recunosc că tot ceea ce am făcut eu în viața asta au fost pasiuni ale mele transformate în profesie. Am făcut trupa împreună cu Florin care e prietenul meu cel mai bun din grădiniță. Acum, de curând a fost ziua lui și mi-am dat seama că ne știm de peste 30 de ani. În clasa I eram colegi de bancă.

Ce mai știi de Dana?

Mihai Sturzu – Cu Dana ne-am cunoscut în liceu. Dana a apărut în viața noastră mai târziu. Mi-e și rușine să spun acum câți ani a fost liceul. Muzica a fost fix un hobby al unor adolescenți care la un moment dat a devenit profesia noastră. Timp de 18 ani cât a durat trupa Hi-Q, ajunsesem să avem 18 oameni în trupă. Adică 18 familii care trăiau din trupa Hi-Q. Devenise job-ul nostru și indiferent de cât de greu a fost, că mergeam ore întregi la concerte sau că stăteam cu nopțile în studio, nu am simțit că e un job, că ne pune cineva să facem.

Am înțeles. Pasiune transformată în profesie în toate aceste ipostaze și cumva, cred eu, și un anumit spirit de aventură care este acolo în tine, nu? Pentru că ai avut curaj să faci schimbări atât de bruște în viața ta.

Mihai Sturzu – Da, deși pare că a fost cea mai plictisitoare activitate a vieții mele, cred că politica a fost cea mai mare aventură. Recunosc că idealist și optimist cum sunt, de fapt, eu am făcut pasul spre politică după ce ani întregi cu trupa tot participasem în diverse campanii de educație, aveam concerte pro bono cu diferite ONG-uri, ne implicam cumva, creșteam și noi, eram adulți deja, și ne gândeam ce facem pentru viață și poate putem face mai mult. Ei bine, politica a fost o aventură mai mare pentru că dacă în aviație, de exemplu, am învățat de am rupt înainte să pun mâna pe manșă, în politică m-am aruncat așa, crezând că ce văd eu din cărți și ce cred eu că ar trebui să fie politica de fapt, și nu este deloc așa. Acolo a fost marea provocare.

Reîntorcându-ne la zbor, pentru că de aici a plecat discuția noastră, aș vrea să îmi spui care e cel mai frumos lucru în meseria ta acum?

Mihai Sturzu – Toate sunt frumoase. Chiar nu pot să îmi dau seama, să fac un top cu lucrurile frumoase. Uite, de exemplu, pot să spun care e cel mai urât lucru – drumul cu mașina spre aeroport. Este și cel mai urât și cel mai periculos. La zbor, e vreme proastă, trebuie să ocolești furtuni, știi că la destinație va fi vânt și verifici de 100 de ori care sunt condițiile optime în care poți să aterizezi, iei decizii. Există partea frumoasă, de exemplu, ai ore întregi cu priveliști extraordinare în fața ta.  E o diferență foarte mare de cum se vede din avion ca pasager vs. pilot.

Acesta este un element cu totul inedit. Nu ne-am fi imaginat!

Mihai Sturzu – Da, nu are nicio legătură. Și eu când merg pasager spun că iar nu văd nimic.

Cum te raportezi la risc? Pentru că există și un risc și pentru a face o meserie cu un grad mai ridicat de risc decât alta, înseamnă totuși ceva! Ce înseamnă pentru tine ideea că la un moment dat s-ar putea să se întâmple ceva?

Mihai Sturzu – Uite, pe mine aviația m-a educat foarte mult. Sunt câteva concepte în aviație pe care eu, dacă aș avea vreodată puterea, le-aș implementa în educația copiilor chiar de la școala primară. În aviație, în toată lumea asta, există un concept care se numește Stress and Error Management, adică managementul amenințărilor și posibilelor erori. Înainte de fiecare zbor, se discută despre această problemă și îți dau un exemplu. La un aeroport sunt raportate păsări în jurul pistei și tu iei la cunoștință, pentru că asta reprezintă un risc. Și atunci ce faci? Noi știm că păsările sunt sensibile la lumini și atunci aprindem toate luminile. Știm că păsările sunt sensibile la undele radar pe care le emană radarul meteo pe care noi îl avem fix în bordul avionului și atunci pornim radarul meteo mai devreme. Știm că păsările pot fi văzute și atunci nu te grăbești cu decolarea, te aliniezi cu pista, te uiți înainte și zici ok, eu nu văd nicio pasăre, tu vezi din turn? Asta este un fel de management al unui posibil risc.

Transpus în viață acest principiu, cum ar suna?

Mihai Sturzu – O altă chestie pe care am învățat-o în aviație! Nu există probleme care să nu aibă soluție. Nu există altceva decât să știi ce ai de făcut, să te pregătești bine și să te ocupi de acea problemă. Nu există viață fără probleme, nu există nicio zi fără probleme. Trebuie să îți asumi de la început faptul că dacă te vei întâlni cu o problemă pe parcursul zilei, săptămânii, vieții tale, ai toate datele sau dacă nu le ai trebuie să faci cumva să le dobândești, astfel încât să rezolvi problema. Eu am învățat treaba asta la bătrânețe, recunosc, și mă gândesc cât de mult m-ar fi ajutat în muzică, de exemplu, sau în politică, dacă aș fi știut câteva noțiuni care în industria aeronautică le-a implementat deja la nivel de proceduri de mulți ani.

Îți este dor de muzică? Nu putem să încheiem dialogul fără să nu vorbim puțin de muzică!

Mihai Sturzu – Da, normal că îmi este!

Mai asculți muzică și dacă ești la curent și ce îți place din muzica actuală, nu neapărat din cea românească.  Ca trend, ca voce și ce îți displace?

Mihai Sturzu – Îmi place LP. Mie mi se pare că LP este artistul ultimilor ani. Îmi place toată coloana sonoră de la La La Land. Recunosc că e multă vulgaritate în muzica românească. Am un nepot de 6 ani și ascultă niște melodii, noroc că nu înțelege ce cântă acolo.

Ai nostalgia unei anumite gingășii, unei anumite inocențe în artă, nu?

Mihai Sturzu – Noi am prins vremuri grele. E foarte greu de explicat acum. Probabil că dacă ascultătorii tăi au 20 de ani se întreabă cine e tristul ăsta? Noi eram la Brașov când începusem muzica și țin minte și acum era Festivalul Castanelor la Satu Mare și atât de la început era industria asta muzicală, încât nici mașini nu aveam mulți dintre noi. Și organizatorii ne-au luat bilete de tren și imagineaza-ți un tren întreg numai cu trupe din vremea respectivă mergând de la București, noi ne-am urcat în tren de la Brașov. Am râs toată noaptea cu Paraziții, cu Taxi, cu K1. Era așa o super familie, toți ne distram, ca și cum mergeai în tabără cu cei mai mulți prieteni. Erau din trupe diferite, cu stil de muzică diferit. În fine, nu asta contează. Pur și simplu ne distram.

Când te aud așa și îmi și imaginez, sună a scenariu chestia asta și poate cineva, vreodată, se va gândi să facă un documentar al muzicii românești, al unui anumit tip de muzică și să pună această secvență. E ca o secvență de film! Apropo de piesa ‚‚Un minut’’, dacă ai avea un minut de viață acum și ar trebui să spui ceva, care ar fi acel lucru? Sau dacă peștișorul de aur, acolo în nori s-ar întâlni cu tine și ți-ar spune – uite, ai un minut în care poți să îmi ceri orice, cum ai umple acel minut?

Mihai Sturzu – Timp cu familia mea! E cea mai mare bucurie. Chiar acum sunt la Brașov, am venit acasă că am câteva zile libere, sora mea e în Poiană cu nepotul meu, eu sunt acasă cu mama și ne pregătim să facem o drumeție pe jos în Poiană ca în vremurile bune. Asta e cea mai mare bucurie a vieții!

Mihai Sturzu, ne-ai făcut o mare bucurie cu această stare de spirit în Pulsul Zilei la Radio Constanța! La mulți ani, ție și colegilor tăi! Aviația este o lecție de viață! Încercăm să ne inspirăm de la tine!

Realizator – Mihaela Andrei / Redactor online – Doina Sîrbu / Foto – Mihai Sturzu, pagina de Facebook