Marius Eftimie: Un solist de operă trebuie să fie bun cântăreț, muzicolog, actor și psiholog

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 30 noiembrie 2019, 15:09

Solistul de operă Marius Eftimie a fost sâmbătă invitatul Larisei Calistru în cadrul emisiunii ”Atelier Urban”, la Radio Constanța.

Ați susținut numeroase spectacole în țară și străinătate și aveți un repertoriu variat. Valoarea v-a fost recunoscută prin acordarea unor premii și aveți acum și o carieră didactică. Când ați realizat că vreți să aveți o carieră vocal-interpretativă?

Marius Eftimie : Nu pot să spun că a fost un moment anume, pentru că totul s-a construit în timpPână la vârsta de 15 ani nu am emis niciun sunet cantabil. Totul a venit treptat, am început cu teologia, de acolo am descoperit muzica psaltică, muzica bizantină și încetul cu încetul observând „greutatea” interpretării unei partituri, am vrut să mă „debarasez” de muzica după ureche cântată și să trec la muzica cultă, cea de pe partituri, muzica polifonică și apoi am descoperit muzica de operă, m-am îndrăgostit și am rămas atașat până în ziua de azi. Nu spun că e ușor, dar nici foarte greu. Este un vis care poate fi atins, dar într-o continuă perfecționare. În artă nu există perfecțiune, o viață întreagă ai de învățat. Este un lucru care te ține mereu conectat, te ține în priză, niciodată nu va interveni o rutină. Mă bucur că există opera, muzica cultă, muzica clasică și toate genurile de muzică la care trebuie să participi cu tot sufletul și cu toate informațiile, cu tot corpul.

V-ați născut la Brăila, un oraș de vedete…

Marius Eftimie : Da, așa pare.Sper să mă număr și eu la un moment dat printre valorile pe care le-a dat acest oraș : Haricleea Darclee, Petre Petre Ștefănescu Goangă, Nicu Alifantis, Ionel Voineag, Johnny Răducanu. La Brăila a fost pornirea, dar desăvârșirea și perfecționarea au avut loc aici, în Constanța, începând de la Facultatea de Arte din 2001, m-am angajat în corul operei. Opera Constanța se numea pe atunci, acum este Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski. Am avut multe de învățat și publicul ne-a ăncurajat să ne perfecționăm. Pentru că toți pornim de undeva de jos, dar nu trebuie să rămânem acolo, trebuie să tindem către mai mult.

Vă amintiți de debutul pe scenă?

Marius Eftimie : Da, bineînțeles! Cine poate să uit? Am avut câteva rolișoare, cum le spunem noi, de o replică-două, dar vreau să vă spun că tremuram din toate încheieturile. Încetul cu încetul, urcând pe scenă și dând piept cu muzica, cu orchestra și cu suflul spectacolului, m-am ambiționat și m-am perfecționat, iar acum transmit și eu mai departe din ce am acumulat.Unii oameni spun că noi urlăm acolo pe scenă, dar nu e așa! Cine urlă, rămâne fără voce. Este cântare din tot sufletul, dar care să fie sonoră, pentru că noi nu depindem de sonorizare, nu depindem de microfoane. Noi trebuie să cântăm, să facem artă la un nivel mai sus. Pentru asta e nevoie de ani de studiu, pentru ca noi să ne auzim peste orchestră. În orchestră sunt cel puțin 60 de oameni, iar un solist de operă e singur. Ca să poți acoperi acea orchestră, fără să dai în urlat, cum zic unii, necesită să studiezi foarte mult, să-ți cunoști limitele și să nu le depășești niciodată, pentru că te costă.Și cum asteaptă toată lumea acuta de la finalul operei, imaginați-vă că unul dintre soliști, dacă forțează la un moment dat, nu mai duce până la capăt. Deci, numai noi știm ce e în sufletul nostru.

Aveți un repertoriu variat, aș vrea să ne spuneți care sunt rolurile care v-au rămas cel mai aproape de suflet?

Marius Eftimie : Fiecare rol trebuie să-l cunoști în profunzime, când te apuci să în studiezi și să-l pregătești deja te identifici cu personajul.Pentru noi, fiecare spectacvol este un examen.La noi nu se poate da banda înapoi și să mai încerci odată.E ca la sportivi : există o singură șansă. Dacă ai nimerit din prima, ești tare, dacă nu…anul viitor. În fiecare moment noi trebuie să fim pregătiți, să ne cunoaștem rolul și …să nu fim bolnavi. Dacă lumea este bolnavă în jurul nostru, una dintre sarcinile noastre de serviciu este să te menții sănătos. Dacă ești puțin răcit, nu-ți mai poți face datoria. Cu un picior rupt (cum e cazul meu acum) se mai poate, dar răcit, bolnav, gripă, cu febră….nu! Dintre rolurile pe care le cânt cred că primul ar fi Don Juan, cred că orice bărbat ar spune asta. Aici e un pic mai complicat, pentru că în momentul în care ești pe scenă și ai de cântat o partitură foarte lungă, vastă, cu multe sentimente și culori, etape prin care trece acest personaj, ultimul lucru la care te gândești este să fii Don Juan de-adevăratelea. Acolo este matematică, artă, precizie și foarte mult control de sine.Un rol pe care nu regret că l-am studiat este din Madame Butterfly – Mr. Sharpless, consulul american. Nu este un rol de mare întindere, dar este un rol-cheie care te obligă să fii atent la fiecare notă în parte. Există niște sentimente copleșitoare, pe care acest personaj trebuie să le departajeze.Între zbuciumul acestei gheișe, Cho cho san, Madame Butterfly și Pinkerton, care i-a frânt inima, el este rol de echilibru. Un solist adevărat nu se poate limita doar la voce. Pentru cei care intenționează să acceadă la această meserie(mai degrabă har decât meserie), trebuie să știe că un solist de operă trebuie să fie și muzicolog, și bun cântăreț, bun actor și psiholog.

Să vorbim și despre premii… anul 2001 v-a răsplătit și eforturilșe, dar și talentul…

Marius Eftimie : A fost imboldul meu de a mă perfecționa, de a fi din ce în ce mai bun. Terminam liceul și începeam facultatea. Atunci am simțit că nu este o direcție greșită. Merită să investesc și să muncesc în această direcție, pentru că este o muncă de o viață. Nu putem să ne declarăm buni dacă nu studiem îndeajuns și la fel, nu putem să clacăm sau să renunțăm oricând ceva nu a fost în regulă sau nu mi-a plăcut sau m-am supărat și mi-am strâns jucăriile pentru a pleca acasă. Noi an de an, lună de lună trebuie să dăm audiții, trebuie să te asculte cineva, trebuie să lucrezi, trebuie să asculți de marii maeștri de la care noi trebuie „să furăm” mici secrete.

Găsesc aici un premiu al doilea pe care l-ați obținut la Concursul Național de Canto „Haricleea Darclee” din Brăila și premiul al III-lea la Concursul Național de Interpretare „George Georgescu” din Tulcea. Pentru dumneavoastră ce au însemnat aceste premii?

Marius Eftimie : Pornirea mea, locul unde mă află în primul rând, pentru că în generația mea am avut „nenorocul” să am numai cântăreți buni. Elevi și studenți buni. Aceste premii au constituit o îmbărbătare să mă autodepășesc, să nu ajung la senzația de suficiență. Am zis : uite că mai este de studiat, până nu iau și premiul cel mare, nu mă las!

Dacă ați adus vorba despre activitatea didactică, vreau să vă întreb cum este munca pe care o desfășurați cu studenții?

Marius Eftimie : Nu mi-am imaginat vreodată că o să ajung să predau. Poate așa a fost soarta, poate așa a fost cursul vieții. Soția mea, sâoprana Laura Eftimie a fost cea care a început prima oară cu învățământul. În primele dăți a trebuit să o mai ajut câteodată. Încetul cu încetul am observat că am acea răbdare de care nici eu nu eram conștient că o am. Și ceea ce am învățat de la maeștrii mei am început să dau și eu mai departe și să fiu atent. Acest cântat nu e atât de simplu precum zic unii, că doar deschizi gura și cânți. Chiar vreau să îmi dovedească cineva acest lucru. Trebuie să avem grijă chiar de la vârstele mici.Dacă cineva vrea să își dea copilul la canto, cum este moda în zilele noastre și crede că nu contează cum cântă pe scenă, se înșeală.Dacă acel cineva nu știe bazele cântului, de la respirație până la conștientizarea diafragmei, deschisul gurii, pronunția, muzica, nu este în regulă. Pe de altă parte, mulți copii cântă melodii neadecvate vârstei, lucru cu care eu nu pot fi de acord. Dacă acum cântă niște melodii mai deșucheate, la 8-9 ani cântă melodii de Mariah Carey, Witney Houston, Celine Dion, Delia, ne mirăm apoi pe la 11-12 ani că nu mai poate copilul să cânte altceva. Acestea sunt niște lucruri importante, de care foarte puțini țin cont. Învățământul de acum, comparativ cu cel de pe vremea noastră, e puțin diferit.

Sunteți un profesor apropiat de studenți?

Marius Eftimie : Da. Uneori aceasta ar putea fi o problemă, că sunt prea apropiat, prea îi înțeleg și le cânt în strună, îi consiliez când au o problemă. Apoi zic: Hai, de cântat când cântăm? Cariera aceasta muzicală e plină de oameni și oameni. Iar unii abia își așteaptă cea mai mică greșeală, punctul sensibil, să lași garda jos sau să ai o zi mai proastă. Eu trebuie să îi învăț că nu e chiar așa cum crede lumea, că nu e atât de simplu, ci este o perfecționare continuă. Dacă un copil cântă prin casă nu înseamnă că este talentat. Trebuie să pornim de la auz muzical, de la ritm, putere de a munci, ambiție și talent. Definiția mea proprie pentru talent este acea sensibilitate cu care te naști sau nu te naști. Și dacă nu te naști cu talent, trebuie să suplinești cu foarte multă muncă, pentru că altfel nu se poate.

În activitatea didactică ați obținut și premii și trofee cu elevii la mai multe festivaluri din țară. Să amintim Festivalul „Mamaia Copiilor” – Constanța, Concursul Național „Axiopolis” – Cernavodă, Festivalul Internațional „Star de 5 stele” – București, Festivalul „Tinere Speranțe” – Medgidia, „Armoniile Dunării” – Brăila, „Glasul Speranțelor” – Techirghiol. Ce reprezintă pentru un profesor faptul că elevul său câștigă un premiu?

Marius Eftimie : Emoțiile sunt foarte puternice pentru că vorbim despre artă, despre perfecționare.Dacă un părinte merge acolo cu noi, are emoții pentru copilul lui. Dacă eu merg cu 15 elevi acolo, am de 15 ori mai multe emoții. Trăiesc pentru fiecare sunet al lor, pentru fiecare acută, grimasă de pe fața lui. Normal că premiile sunt o încununare, dar nu pot să nu trag un semnal de alarmă și să nu spun că la noi în țară mai sunt și concursuri pe nedrept.Da, mai există, iar datoria mea psihologică este atunci să-i îmbărbătez și să le spun că de fapt nu acel premiu este valoarea lui, ci contează cum s-a prezentat el pe scenă. De fapr noi ne aflăm în concurs cu noi înșine, trebuie să ne perfecționăm de la o lună la alta, de la o etapă la alta, de la un an la altul. Nu e un capăt de drum că nu ai luat un premiu, ci un motiv de a merge mai departe.Și la noi în România, dar și peste hotare există aranjamente, favoritisme, nepotisme, etc. Eu îi mângâi și îi consolez, spunându-le că s-au prezentat bine. Sunt practic și psiholog, pentru că lucrez cu copiii!

Cum apreciați că a fost ediția a 45-a a Festivalului Internațional al Muzicii și Dansului de la Constanța?

Marius Eftimie : De la an la an, această instituție de prestigiu din Constanța trebuie să lupte să aducă spectacole de calitate, să strângem cumva bani pentru spectacole cu invitați. Acest festival a fost gândit să fie cât mai variat, să aducă cât mai multe genuri de muzică și cât mai multe nume, să deconecteze puțin publicul constănțean de la viața cotidiană și să le ofere altceva. Acea porție de cultură de care are nevoie și nu trebuie lăsat la întâmplare.

Cum este să joci pe scenă cu partenera de viașă? Soția dumneavoastră este soprana Laura Eftimie, de la Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski din Constanța…

Marius Eftimie : E puțin complicat. Acesta ar fi cuvântul potrivit. Pentgru că în momentul în care fiecare are o partitură mai complicată de cântat, în acel moment nu te poți gândi la celălalt. Dragoste, dragoste, dar partitura trebuie interpretată iar partitura – dusă la capăt cu orice preț. Și pe scenă totul ține de profesionalism. Ori cu soția, ori cu altă soprană, trebuie să dau tot ce pot mai bine. Totul ține de autocontrol, de gândurile fiecăruia. Abia când ajungem acasă, eu și soția stăm și rememorăm și recapitulăm cum a fost și cum ar fi putut fi mai bine.

Am avut în această săptămână la Pavilionul Expozițional din Constanța un concert monumental, pentru tineri de toate vârstele. Connecting Opera. 170 de artiști și-au dat mâna pe o punte de valori între generații.Cum ați trăit evenimentul?

Marius Eftimie : Marea electrizare se numește proiectul artistului, dirijorului și baritonului Ionuț Pascu, un proiect foarte îndrăzneț pe care îl salutăm și ne bucurăm că există. El este constănțean, aici a debutat, a avut ambiții foarte mari și a reușit să încropească din marile hituri ale vremurilor și să facă pe simfonic toate inflexiunile și toate trecerile care trebuie cuprinse într-un concert simfonic .Este un model pentru noi. A reușit să redea muzica ușoară din toate timpurile.Ne bucurăm că publicul a îmbrățișat această idee și că a venit în număr mare la acest concert. Ionuț Pascu a mai dirijat la noi „A Whole New World” cu multe hituri, iar noi ne bucurăm că prinde la public și atrage și oamenii care nu prea se duc la operă și necunoscătorii către acest gen. Ne pare rău să o spunem, dar tineretul nu prea este conectat la acest gen de muzică. Avem nevoie și de acest gen de proiecte, pentru a le arăta tinerilor că există și altceva decât bubuială, cluburi și muzică făcută pe calculator.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră aplauzele spectatorilor de la finalul unui spectacol?

Marius Eftimie : Sunt două cazuri. Dacă sunt aplauze, nu am cum să mă plec pe-o ureche și să zic că gata, nu mai am de studiat. Iar dacă sunt mai puține aplauze, nu pot să zic că trebuie să mă las de meserie. În măsura în care percepem aplauzele, noi trebuie să ne perfecționăm, să ne dorim și mai mult. Este acel fior pe scenă. Chiar și clipele dinaintea intrării pe scenă sunt trăite în mod diferit de mine și de colegii mei. Eu de exemplu simt că mi se pune ceva în gât, nu mai pot nici să vorbesc.Dar îmi trece după ce am scos primul sunet. Spun: a, gata, merge!

De mâine intrăm în luna decembrie. Vom avea și concerte de Crăciun. Vom avea și anul acesta?

Marius Eftimie : Da. Concertele de Crăciun organizate de instituția noastră sunt axate pe piesele celebre, special create pentru Crăciun, care au o atmosferă mult mai calmă, mai plăcută, mai visătoare. Personal, în spectacolul de Crăciun de la operă cânt White Christmas și Silent Night. Am o strofă a mea, în engleză.În schimb, mai avem și alte proiecte, pentru oamenii care nu calcă pragul instituției noastre și de aceea cântăm și prin mall într-o variantă mai restrânsă. Căutăm să găsim și canțonete, și cântece de Crăciun, și o arie-două mai cunoscute pentru publicul larg, pentru că – nu-i așa?- la cumpărături nu vin specialiști, critici de artă, muzicologi sau melomani. Pe studenți îi vom scoate să cânte pe 15 decembrie într-unul din mall-urile din Constanța.

Ce planuri de viitor aveți și ce vă doriți pentru anul 2020?

Marius Eftimie : Chiar nu știu! Cursul vieții este foarte aglomerat și tumultuos, iar noi trebuie să ne împărțim în mai multe locuri. Planuri ar fi, însă nu știu dacă îmi permit să visez atâta. Primul plan ar fi să pot face o facultate de dirijat orchestra, dar eu nu știu dacă am timp să o fac.