INTERVIU | Ivan Patzaichin: ’’Am un vis pentru viitor: să creăm cât mai repede un canal olimpic la Tulcea’’ – FOTO

Publicat de Doina Sirbu, 21 septembrie 2019, 11:31

Ivan Patzaichin și Descoperă Rowmania au ajuns la Constanța, în cadrul ’’Sărbătorii  Tradițiilor și Meșteșugurilor  Dobrogene’’ 2019. 

Campionul Ivan Patzaichin caută… campioni la vâslit, indiferent de vârstă, constituţie sportivă şi experienţă, în echipajul de 11 campioni pentru concursul de vâslit viteză, în canotci de 10+1 locuri. Organizatorii îi invită la eveniment și pe constănțenii care nu vâslesc, pentru a susține concurenții și a se bucura de o zi petrecută în natură, printre campioni. Și copiii își pot însoți părinții pentru a vedea cum se construiesc bărcile, în cadrul unui atelier organizat special pentru ei, dar și pentru a se plimba în canotcă, pe Lacul Siutghiol. Liliana Moldoveanu l-a avut invitat, în studio, la Interviul Dimineții, pe Ivan Patzaichin, legenda sportului mondial.

Aveți eveniment la Constanța, sunteți prima dată invitat în cadrul unei sărbători, în căutare de campioni. Cum arată căutarea aceasta?

Ivan Patzaichin: Sigur, e un proiect frumos pe care de 7 ani îl promovăm prin țară, mergem din oraș în oraș, din localitate în localitate. Oriunde găsim un strop de apă încercăm să atragem lumea către apă, către natură și mai ales către mișcare.

Cine poate să vină la eveniment de la ora 10.00? Trebuie să arate într-un anumit mod?

Ivan Patzaichin: Nu, e deschis pentru orice vârstă, începând cu copiii și terminând cu bunicii. Și cea mai mare satisfacție pentru cei mici este atunci când văd că părinții și bunicii vâslesc și își doresc apoi și ei să țină măcar un băț în mână, să dea cu bățu-n apă. Pentru copii e foarte interesant să participe împreună cu părinții și lucrul acesta l-am observat de-a lungul celor 7 ani peste tot. Și spre satisfacția mea, au început unele locuri unde chiar era foarte greu să pătrunzi către apă. Pentru că nu există această educație către mersul către apă. Probabil și datorită vremurilor trecute când, dacă aveai o barcă erai periculos, se temeau autoritățile să nu cumva să traversezi Dunărea sau Marea Neagră și să fugi. În general, oamenii nu prea au contact cu apa și e păcat pentru că avem un patrimoniu extraordinar. Eu unul care a umblat mult (nu cred că există vreo baltă în România pe care nu am tulburat-o) sunt convins că lucrurile acestea trebuie promovate, trebuie ca împreună să găsim o soluție ca oamenii să pătrundă mai ușor către apă și mai ales, prin felul acesta să devină puțin mai responsabili.

Canotcă este  invenția dumneavoastră… va fi și un atelier de construit, la Constanța?

Ivan Patzaichin: Da! E un proiect frumos pe care îl practicăm începând de anul acesta, avem un om deosebit pe lângă noi, Viorel Gheorghe, care e meșterul, un om bolnav după copii. Are așa un magnet în a atrage copiii către acest fel de atelier. Ce face el este foarte interesant. Am creat un atelier mobil, merge din școală în școală și încearcă să construiască o canotcă în timp de 3 săptămâni. Cea mai mare satisfacție a lor este atunci când termină lucrarea și o duc pe brațe către apă și nu le vine să creadă nici lor că ei pot vâsli în barca construită de ei. Pe lângă lucrul acesta, ei învață să lucreze în echipă, să descopere ce frumuseți naturale au în jurul lor.

Veți urca astăzi în canotcă, pe lacul Siutghiol?

Ivan Patzaichin: În mod sigur! Și cumva încerc să îi provoc pe cei de la media, că ei sunt mai pretențioși. Spun: noi filmăm, noi pozăm, adică nu urcăm în barcă. Și atunci îi invit să fiu eu căpitan și îi mai păcălesc să urce în barcă. Vă invit și pe dumneavoastră să facem un echipaj de media.

Nu cumva copiii de acum privesc ușor mirați la vâsle?

Ivan Patzaichin: Ce-i interesant că Delta (Dobrogea, în general) a dat foarte mulți campioni în sporturile nautice și cred că 90% provin din zonă. Iar în ultimii 20 de ani au apărut foarte puțini campioni. Foarte rar apăreau campioni și nu-mi dădeau seama de ce. Și la un moment dat ne-am dus cu Asociația Ivan Patzaichin la Mila 23 și dintr-o discuție am aflat că erau 43 de copii în clasele I-VIII. Și am zis: WOW!!! Pentru Mila 23, care are în jur de 100 de familii era foarte interesant lucrul acesta. Era ziua satului pe 28 august, se apropia școala și am zis: Hai, să-i ajutăm cumva. Le cumpărăm ghiozdane, caiete, ce mai trebuia pentru școală. În final am zis să nu le dăm așa pur și simplu și să organizăm o competiție de vâslit. Și spre surprinderea noastră, când am organizat această competiție, nu am găsit decât 3 bărcuțe cu 6 copii. Ne-am întrebat ce se întâmplă? Iar la sosire erau toți ceilalți și îi aplaudau ironic. Mai și strigau „Uite-i și pă ăștia cum vâslesc ca niște moși”. Deci pentru ei, cumva, era o rușine să mai vâslească. Pentru ei acum cea mai mare satisfacție este să aibă motor cât mai puternic. După cursă, după ce le-am dat premii și s-au văzut și la televizor, au început ei să întrebe când mai organizăm o competiție. I-a tentat, deci se poate ca oamenii să fie tentați să descopere această tradiție de a vâsli. Am un vis pentru viitor: să creăm cât mai repede un canal olimpic la Tulcea. Iar în Deltă aș fi dorit să creăm câteva centre de inițiere pentru copii și să vină foștii campioni de pe acolo să îi învețe pe copii acest meșteșug de a vâsli. Iar cei care promit să meargă spre marea performanță să ajungă la cluburi profesioniste. Iar ceilalți, să devină eventual buni ghizi pentru a promova Delta.

Ivan Patzaichin, aveți 5 Olimpiade ca sportiv și 5 ca antrenor al lotului național. E valabilă vorba aceea că în condiții austere, chiar și din povestea aceasta pe care ați spus-o acum, performanțele sportului românesc au fost mai multe? În condiții mai grele față de cele de acum?

Ivan Patzaichin: Din păcate, cam asta e realitatea. Aici intervine un lucru foarte important. Sportul nu a fost prioritar și sper ca măcar acum, în al 12-lea ceas, ar trebui să ne gândim că și sportul merită o atenție mai mare din partea autorităților.

V-a mobilizat vreun premiu în mod special? Cum erați premiat după o performanță? Ce primeați în România?

Ivan Patzaichin: Vă spun sincer că pe mine nu mă interesa și nu am tras niciodată pentru premii. Mă interesa să câștig și a doua oară pentru că îmi făceam foarte mulți prieteni și de fiecare dată voiam să le demonstrez cu cine s-au împrietenit ei. Foarte puțin mă interesa partea materială. O singură dată în toată cariera mea de sportiv s-a întâmplat ca Nicolae Ceaușescu să ofere mașină la Olimpiadă. S-a întâmplat în 1976, la Montreal (când vedeta ediției a fost Nadia Comăneci). A fost singura ediție din cele 5 JO la care am participat de la care m-am întors fără medalie.

Ați învins de-a lungul carierei multe dificultăți. Mă gândesc și la episodul acela cu pagaia ruptă?

Ivan Patzaichin: Da, e o întrebare interesantă. Foarte puțină lume știe că eu de fapt nu am început nimic cu dreptul. De fiecare dată trebuia să mi se întâmple ceva și apoi mă mobilizam din nou și luptam pentru a-mi realiza visul. Eu când am plecat din Deltă, am plecat hotărât să devin campion. Eu nu am plecat să încerc. Cu un an înainte să plec eu, în 1966, trei consăteni de-ai mei au ieșit campioni mondiali. I-am rugat să mă înscrie și pe mine în sport, pentru că pe atunci nu existau cluburi cred că nici la Constanța, nici la Tulcea. Singurele cluburi erau Steaua și Dinamo, care de regulă luau tineri pentru armată și pe perioada armatei dacă erau buni, rămâneau acolo. Aveam atunci 17 ani și în momentul în care am plecat nu a fost chiar așa de ușor pentru mine. Deși canoe m-a iubit apoi toată viața mea, la început a fost foarte dură cu mine. În martie am ajuns în Snagov și nu era deloc plăcut să te răstorni de 5-6 ori pe zi. La un moment dat chiar nu îmi venea să cred că nu sunt în stare să o stăpânesc. I-am convins pănă la urmă pe antrenori că merit să mă păstreze la lot, iar după un an am ieșit campion olimpic.

Cum se realizează performanța, ce le veți spune tinerilor și celor pe care astăzi îi veți întâlni la Constanța?

Ivan Patzaichin: În primul rând, trebuie să viseze la ceva. Eu chiar am creat o cărticică în care am cuprins poveștile mele în benzi desenate, tocmai în speranța că acei copii care o răsfoiesc vor vedea că se poate realiza orice dacă îți dorești. Iar îndemnul meu este să lupte pentru acel vis pe care îl au. Pentru că nimic nu se obține ușor.Trebuie muncă și ambiție și o voință extraordinare.Trebuie să te autodepășești și să renunți la unele tentații.

Realizator interviu – Liliana Moldoveanu / Redactor online – Doina Sîrbu / Foto – Larisa Calistru