INTERVIU | Adelina Toncean, „părintele“ primei asociații din România pentru copiii bolnavi abandonați în spitale
Publicat de , 27 iunie 2019, 18:39 / actualizat: 27 iunie 2019, 20:58
Prima asociaţie din România pentru copiii abandonaţi în spital a fost înființată de constănțeanca Adelina Toncean. Asociaţia BLONDIE le oferă copiilor bolnavi abandonaţi în spitale şansa la dezvoltare fizică, emoţională şi intelectuală.
Copiii născuţi prematur, cu probleme de sănătate, cu risc mai mare de abandon, reprezintă cel mai vulnerabil segment al societăţii, cel mai ignorat, deși are un set de nevoi specifice şi complexe.
Adelina Toncean afirmă că Asociația Blondie și-a propus să construiască un sistem etapizat, nu doar o campanie sau un proiect, prin care copiii cu afecţiuni medicale grave şi cu risc de părăsire să primească susţinerea necesară pas cu pas. Ne-a oferit detalii astăzi, în direct la Radio Constanța, în cadrul emisiunii „Sens unic“, realizată de Mihaela Andrei.
Nicio ființă care vine pe lume nu are voie să fie abandonată, cu atât mai puțin un copil bolnav. Cine sunt părinții sau mamele și de ce se recurge la astfel de gesturi extreme?
Mamele care își lasă copiii în spital, poate contrar a ceea ce se crede, nu sunt niște monștri, nu sunt oameni care nu iubesc copiii! Un copil bolnav vine la pachet cu multe probleme și multe nevoi, iar mama este, la rândul ei, într-o stare de vulnerabilitate și simte că nu poate să-l ajute. Deodată se trezește, neavând nici ea ajutor, într-o lume în care oamenii vorbesc despre o boală gravă, cu un nume greu de pronunțat, și simte că prezența ei lângă copil nu este de ajutor. Și atunci pleacă. Este depășită de situație, simte că nu poate face față…
Este vorba despre copiii bolnavi care au o anumită vârstă sau este vorba și despre copiii care sunt abandonați imediat după naștere?
Cea mai vulnerabilă categorie este cea a copiilor care se nasc cu o problemă gravă, pentru că este momentul în care viața copilului este pusă în pericol, este nevoie de o intervenție imediată, iar mama pleacă. Când mama pleacă înainte ca un copil să aibă măcar identitate, lucrurile se complică și mai mult! Maternitatea poate că nu este pregătită pentru a face față unui caz medical atât de grav – nu toate maternitățile din România pot să facă asta. Deci maternitatea se trezește deodată cu o dublă problemă care se complică tocmai prin faptul că este dublă. Pe de o parte, este un copil care s-a născut cu o boală gravă, cu o afecțiune cardiacă, o afecțiune neurologică și care are nevoie de o intervenție imediată și, în același timp, un copil care nu are identitate, care nu are pe cineva care să semneze pentru el, să-l însoțească, să-i facă certificat de naștere, să-i facă actele. Protecția Copilului este instituția care intervine în momentul în care este anunțată, ori ei nu au timp să facă toate lucrurile astea în timpul de care are nevoie copilul pentru a-i fi salvată viața. Am calculat noi că pentru cel mai complex caz, în care mama ar naște în alt județ decât județul ei de domiciliu, și copilul este transferat ulterior în alt județ decât maternitatea în care s-a născut, este nevoie de 11 instituții, chiar 12, dacă mama pleacă din spital, iar toate trebuie să lucreze în același timp pentru a nu se pierde exact timpul ăsta valoros de care este nevoie pentru a se salva viața copilului.
Sunt multe astfel de cazuri tragice?
Foarte multe! Atât de multe încât nici măcar nu apar în statistici. Copiii uneori mor înainte să se afle despre ei că sunt singuri, înainte să primească statutul de copil părăsit. Pentru a primi un astfel de statut este nevoie ca fiecare instituție să anunțe la timp, să se ia măsuri și uneori nici măcar nu mai e timp de asta.
Ce poate face și ce face concret Asociația Blondie, pe care ați înființat-o pentru a interveni punctual într-o asemenea situație?
Am înființat o asociație pentru ei, tocmai pentru că problemele lor nu vin doar din sfera copiilor bolnavi și copiilor părăsiți, ci vin cu un pachet întreg de nevoi care trebuie rezolvate punctual. Și pentru asta am gândit o strategie în cinci pași în care am surprins cele mai vulnerabile momente din intervenția în cazul unui copil grav bolnav singur. Singur este tradus în legislație ca fiind în risc de părăsire sau părăsit în spital. În risc de părăsire înseamnă că este doar o situație de vulnerabilitate și ulterior el poate fi declarat părăsit. Prima măsură este de a ajunge la mamele, în special din mediul rural, unde monitorizareea sarcinilor nu se face sau se face foarte puțin și ne propunem să ajungem cu o caravană dotată cu un ecograf mobil și care să facă toate examenele în sarcină, așa cvum s-ar face monitorizarea dacă mama ar avea acces la servicii de sănătate. Nu doar să mergem din când în când, ci efectiv toată monitorizarea sarcinii, pentru a afla la timp dacă este o sarcină cu risc de prematuritate, dacă este o sarcină cu risc de malformații și de a-i da o indicație legat de maternitatea unde trebuie să se nască, tocmai pentru a nu se pierde timpul ăsta. Mai mult decât atât, ajungând din timp la ele, se poate ști dacă mama a mai părăsit alți copii înainte, dacă există deja în evidența asistenței sociale, dacă ulterior vor exista condiții pentru a fi crescut copilul în familie sau dacă este nevoie să fie ajutată mama în sensul ăsta și, deja înainte ca acest copil să devină copil grav bolnav singur în spital, putem să pregătim un set de mpsuri și pentru mamă, și pentru copil…
Aceasta ar fi partea de prevenție. Care ar fi partea de intervenție?
În momentul în care n-am ajuns la ei și copiii s-au născut deja cu o afecțiune gravă în spital, am gândit o aplicație mobilă care să pună în contact, în timp real, toate instituțiile care sunt implicate în a-i ajuta. Aplicația este deja creată și este practic o hotărâre de guvern pe care am transpus-o în format electronic și care, în funcție de informațiile pe care le primește de la asistentul social sau de la medicul din spital, poate să anunțe toate instituțiile în așa fel încât, în câteva secunde, fiecare să știe că acolo este un copil care are nevoie de intervenție și să nu se piardă timpul prețios despre care am vorbit. Pentru copiii care sunt deja în spital și au nevoie să rămână o perioadă mai lungă, vom continua programul de voluntariat, care în foarte scurt ntimp va ajunge și la Constanța, iar dacă ne pregătim de externare vorbim despre consilierea mamelor. Cum spuneam, este foarte important să simtă că nu sunt singure în asta că, deși s-a născut cu o problemaă gravă, are nevoie de ea în continuare și că întotdeauna sunt soluții…E important să fim alături de un om. Ce să facă o mamă minoră care are un copil care are nevoie de o operație în afara țării?!
Iată, să ia legătura cu asociația BLONDIE…
Exact! Și ultimul proiect este acela de a avea o casă unde să putem să îngrijim copiii pentru a face tranziția de la spital către familie. De foarte multe ori copiii pleacă din spital chiar și cu echipamente medicale. Avem acum o fetiță care va fi externată mâine, are o malformație atât de complicată încât în momentul ăsta are și o punguță lipită pe abdomen care îi ține loc de anus și, pentru că nu este hrănită va avea și o sondă nazo-gastrică și pleacă într-un sat. Cred că pentru oricine, orice mamă care poate să-și imagineze că copilul ei mănâncă printr-un tub și elimină printr-o pungă, deja este o problema, indiferent cât de vulnerabilă este familia, cu atât mai mult cu cât vorbim de familii foarte vulnerabile! Este nevoie să putem să dăm copilului într-un mediu controlat, fără infecții, îngrijirea necesară, până trece perioada de risc!
Interviu realizat de Mihaela Andrei / Foto – Arhiva personală
